2,222 matches
-
ajută , când bate tot mai tare,Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durerePe întinderea albastră cufundată în tăcere...Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurieCând soarele -și trimite mângâierea aurie,Atunci apa se leagănă, în valuri argintateși cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ...... VII. CE ESTE POEZIA?, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016. Ce este poezia? Poezia-i freamătul de-o clipă a cuvântului sublim E o unduire de gând atunci
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
fi soaresau ploaia a devenit atotstăpânitoare...,← Noaptea... XVIII. NOAPTEA GÂNDURILOR MELE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea, din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea, pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastră bat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră... Herghelii de vise chemate de o stranie lumină pornesc în magicul lor zbor într-o liniște deplină, iar praful stelelor adormite înainte de vreme stă pe
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
peste anotimpuri vechile rătăciri, rămân atâtea cuvinte nespuse să-și caute menirea între cer și pământ , undeva unde-i ascunsă ... Citește mai mult S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea,din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea,pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastrăbat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră...Herghelii de vise chemate de o stranie luminăpornesc în magicul lor zbor într-o liniște deplină,iar praful stelelor adormite înainte de vremestă pe gândurile pe care
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mpraștie dorințe și doruri multe pe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de ape s-aud cum marea pe fermecate clape, cheamă pescărușii din larg mai aproape, să simt mângâierea apei pe pleoape când valuri se sparg învăluind în picături și vis și durere ascunse-n adâncuri. Toamna iubirii... Citește mai mult Săruta-mă toamnă !Sărută-mă toamnă cu adieri de vântși cu
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
binecuvântează a timpului aripă,care-n drumul lui spre neștiute zăriduce a sufletului tainice chemări ,și-mpraștie dorințe și doruri multepe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de apes-aud cum marea pe fermecate clape,cheamă pescărușii din larg mai aproape,să simt mângâierea apei pe pleoapecând valuri se sparg învăluind în picăturiși vis și durere ascunse-n adâncuri.Toamna iubirii...... XXX. MEDITAȚII ..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 682 din 12 noiembrie 2012. Meditații ... Cad
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
dorință, veșnic vie De- a ne- arunca nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plaja rumenă -n crepuscul, Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minuscul Va fi trecut ușor pe nesfârșita zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot alergându- se- n cotloane De sălcii dese ce se scurg În ploaia caldă, -mbietoare... Doar pescărușii parcă plâng
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot alergându- se- n cotloane De sălcii dese ce se scurg În ploaia caldă, -mbietoare... Doar pescărușii parcă plâng. În zbor obraznic, apăsat, Tot legănându- se, planat, Lăsând șezlongul să se miște Ca de o pală- n vânt ce pare Stafia unui gând, menit să iște Cohorte sinilii de amintiri, - n depărtare. Iubite, nu pot pașii să
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
nu-mi ating zenitul, Să nu îmi simt menirea. Din adâncimi, pământul Îmi roade rădăcina Și-mi tulbură avântul De-agită rău și marea. De visurile mele, E-nvolburată marea... Pe ale sale valuri, Eu îmi găsesc cărarea Și un pescăruș ghiduș Îmi fură-n zbor visarea. Urfet Șachir Mangalia, 03.01.2016, h 18.50 Referință Bibliografică: De visurile mele, e-nvolburată marea... / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
DE VISURILE MELE, E-NVOLBURATĂ MAREA... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378560_a_379889]
-
Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Râzând , am șters o clipă Ce-mi adumbrea privirea , Un bob de roua caldă Ce-mi picura pe -obraz . Am prins în zbor , o rază , O zi de sărbătoare , Un pescăruș pe valuri , O mare de mărgean . Zâmbind , aștept un mâine Cu mireasma de fraged , De lan cu spicul verde , Cu macii fremătând . Aștept să crească iarbă Sub sărutarea ploii , Să cânte cucul vesel , Pe ramura de măr . Referință Bibliografica: Aștept
ASTEPT UN MAINE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379008_a_380337]
-
clipă au construit un lăcaș cum nu a văzut el vreodată ! Se întreba soarele; cum de-au putut face aceste necuvântătoare o asemenea frumusețe de biserică ! Pe sub geana razelor le-a privit uimit cum păsările paradisului; mierle, privighetori, rândunici, lopătari, pescăruși, și ciocârlii, porumbei și pelicani și-au unit aripile iarăși pereții bisericii arătau precum casele românești construite cândva, cu mușcate în ferestre. Ochișorii lor de diferite culori străluceau de parcă icoanele pictate aveau pietre nestemate pe ele. În vârful turlei, pelicanii
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
C-a plouat din găuri negre Viitură și nămol. Șuieră și Marea Neagră A pustiu și a blestem Și în valuri infernale Se înalță pân la cer. Duhuri negre se răscoală Din adâncuri fremătând, Plajele înspăimântate Se ascund sub val plângând. Pescărușii nu mai țipă, De pustiu au amuțit. Peștii se izbesc de maluri, De vuiete asurziți. Felinarele sunt sparte De-ale vântului puteri. Marea-și plânge răzvrătirea Fără noimă și nici țel. Elena Trifan Referință Bibliografică: RĂZVRĂTIREA NATURII / Elena Trifan : Confluențe
RĂZVRĂTIREA NATURII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379867_a_381196]
-
păsări țâșnesc din mare și ard în aer... vaporul -undeva- e înghițit de valuri ondulate. Spre cer se înalță sfidarea, deznădejdea, ca un răcnet triumfal... Soarele a fost o iluzie deșartă în somnul cu vise adânci, însetate de lumină... Doar pescărușii taie cu aripile lor aerul risipit, ca o ploaie roditoare.. sub tropotele cailor. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: SUB TROPOTELE CAILOR / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica
SUB TROPOTELE CAILOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381903_a_383232]
-
se alăture. Cu micul său alai, stăpânul Oceanului Fără Sfârșit ajunse la insula pedepselor abia după o zi și o noapte de înotat forțat. Delfinul era destul de îngrijorat de starea regelui, care nu mai scosese o vorbă încă de la plecare. Pescărușul trimis în recunoaștere se întoarse curând, aducând vestea că pe insulă se aflau trei tineri. Algus nu putea trimite acum după Coral, bătrânei i-ar fi luat mai mult de două zile să ajungă la insulă, iar timpul se scurgea
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
cu prințul Arin, în timp ce, închisă în turnul de piatră, bătrâna prezicătoare înțelese în cele din urmă că adevărul iese mereu la suprafață iar acel care sapă groapa altuia, cade el în ea. Povestea aceasta mi-a fost adusă de un pescăruș, așa că, m-am grăbit să v-o spun și vouă ca să vă bucurați alături de locuitorii mărilor și oceanelor. Referință Bibliografică: POVESTEA ANEMONEI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi de Autor
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Amiaza copleșitoare. Doar zgomotul ventilatoarelor de la aparatele de aer condiționat mai murmură. Păsările s-au ascuns printre ramurile tăcute ale copacilor. Verdele frunzelor învie pofta de mare, de vacanță. Sunt și doi pescăruși, rătăciți în orașul de câmpie, care mai dau ocol blocurilor și anunță răsăritul și apusul soarelui. În spatele jaluzelelor trase, cu cafeaua pe măsuță și cartea pe picioarele strânse, stă Mira, așteptând să se trezească soțul și fiica ei. A pregătit
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
trezească soțul și fiica ei. A pregătit și masa de prânz, iar rufele de călcat mai pot aștepta. Vrea să simtă relaxarea de week-end. Ascultă melodii de demult. Un ambient cât se poate de plăcut pentru o amiază de sâmbătă. Pescărușii au reapărut. Printre răgușitele croncăneli ale ciorilor și ciripitul necontenit al vrăbiuțelor aciuate în grădina blocului, chemările pescărușilor sunt invitații atât de subtile la marea pe care o iubește atât de mult. Privește spre cer. Are culoarea speranței. Un albastru
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
Vrea să simtă relaxarea de week-end. Ascultă melodii de demult. Un ambient cât se poate de plăcut pentru o amiază de sâmbătă. Pescărușii au reapărut. Printre răgușitele croncăneli ale ciorilor și ciripitul necontenit al vrăbiuțelor aciuate în grădina blocului, chemările pescărușilor sunt invitații atât de subtile la marea pe care o iubește atât de mult. Privește spre cer. Are culoarea speranței. Un albastru roial. Câțiva nori de un alb imaculat stau agățați de cer. Asta simte și Mira. Starea aceea de
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
roșul aprins era culoarea lui în albul pur, din jur soarele se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng se scurgeau agonic pe pământ afară niciun cânt pescărușii plecaseră demult m-am înțepat într-un spin și am țipat nu am știut și l-am certat dimineata priveam trist trandafirul s-a uscat... în iarna asta când lacrimi curg, se scurg pe lângă drum ce să mai fac, aici
SPINI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380370_a_381699]
-
îndurerată mirare, contemporanii: „Voi sunteți urmașii Romei?” Nu epigonii erau coborâtori din vița „nobilă latină”, ci el, adevăratul urmaș-poet al lui Ovidius. Publius Ovidius Naso a rămas pentru eternitate la Tomis. La fel și Eminescu. Sub cerul mării, sub strigătele pescărușilor, sub strălucirea soarelui și a stelelor, Ovidius și Eminescu merg alături, doi visători la Pontul Euxin. Corina Diamanta Lupu București 14 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]
-
salcâmii Transfigurând povești de dor, De mă privești din cornul lunii, Să știi că m-aș muta-ntr-un nor Și mi-aș alege, poate-o floare Să mă mângâie-așa ușor Cu stropi grăbiți și c-o chemare De pescăruși, aripă-n zbor, Planând sub ploi, zăcând la soare, Abandonată pe- un șezlong, Sub stele și sub zvon de mare Castani sublimi bătând un gong. Sub cerul răbdător și-albastru Deși n-aud povești de dor, Mă-nvinge murmurul sihastru
GONG... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380430_a_381759]
-
publicat în Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015. Te iubesc cu primăvară Te sărut cu flori de crin Nuferi albi să-ți scalde chipul Buzele ... un trandafir! Pe nisipul fin al plajei Te sărut cu răsăritul Te iubesc cu pescărușii Și te-ador cu infinitul. Îți șoptesc ușor cu vântul Ce saruta-n zare marea Și te strig cu asfințitul Îmi vei auzi chemarea? Când din ceruri curge ploaia Și ne-acopera cu totul Hai cu mine-n lumea mare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ȘI MÂINE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vreau să privim senini același cer, să numărăm și stelele și norii, și umbrele ce tremură în ger și pescărușii ce sărută zorii. Să ne încapă pașii-același drum și de oriunde să venim acasă chemați de-al duioșiei, viu parfum și de această dragoste frumoasă ce-a-ncărunțit oleacă pe la tâmple dar tot își mai dorește să se-ntâmple. Vreau
ȘI MÂINE de AURA POPA în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380579_a_381908]
-
XXVII. PENTRU TINE, de Aura Popa , publicat în Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016. Eram un cântec fredonat sub lună, un zbor încarcerat în pleoapa ta cu pescăruși flămânzi... Dar și furtună, ce pe-al tău țărm atunci agoniza. Eram un dor venit să te-mpresoare, cu strălucirea clipei ce-a trecut prin inima nebună de-ntâmplare, prin visul atârnat de început. Eram o ploaie sprintenă de vară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380586_a_381915]
-
voiam s-o tatuez pe viața mea... Târziu te-ai așezat să mă mângâi... În sufletu-mi eu îți fac loc... Rămâi? Sursa foto: Internet ... Citește mai mult Eram un cântec fredonat sub lună,un zbor încarcerat în pleoapa tacu pescăruși flămânzi... Dar și furtună,ce pe-al tău țărm atunci agoniza.Eram un dor venit să te-mpresoare,cu strălucirea clipei ce-a trecutprin inima nebună de-ntâmplare,prin visul atârnat de început.Eram o ploaie sprintenă de vară,ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380586_a_381915]
-
-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]