1,003 matches
-
sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri și tobe, pășea în altă lume... într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit învăluind cu razele sale roșcate pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou răspundea doar pământul la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o fată înaltă, subțire dar vânjoasă, cu o coadă groasă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
seară. A doua zi, în zori, toate s-au petrecut după tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să cadă în iarbă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ulcică cu vin rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec de hârtie, împăturit... L-am desfăcut cu iuțeală și am citit: “Știu că ai sfârșit ce aveai de făcut cu părintele și vei pleca. Dar eu ce voi face? Zâna”. M-am desprins cu greu din loc și nu m-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ca să nu izbucnească în hohote de râs. Era ca o fantomă, acoperită din cap până în picioare cu un cearșaf vechi, căruia îi tăiase o gaură ca să-și poată scoate capul; o sperietoare autentică plină de pete de grăsime și de petece, o caricatură jalnică a fetei din reclamă. Făcu eforturi să se stăpânească și reuși să evite râsul. Îi fu milă de ea și simți chiar și o anume tandrețe. Simți ceea ce simțea pentru Tom-Tom când se târa la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile, deoarece alarmal aeriană Îi obliga să termine devreme. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atât. Dar profităm fiecare de entuziasmul celorlalți. Ne repezim unii asupra altora, propunem fiecare câte ceva, exaltați, unii furioși. Vorbim deodată, ne contrazicem, ne răzgândim, Întoarcem pe toate fețele, ne dăm cu părerea, unii Încep deja să scrie câte ceva pe un petec de hârtie. Florin scoate o foaie Întreagă și ne aduce cu picioarele pe pământ. Acum, aducându-mi-l aminte, ușor Încruntat și Învăluit În fum de țigară, Îmi vine să-i ridic mânecile și să-i așez un creion bont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
benzină și sudoare. Carcasa groasă și încinsă, de hipopotam. Ziua fierbe și marea fierbe, jur-împrejur, de chemări tulburi. Șuiere subțiri, urlete neauzite. Se apropie de chioșcul de răcoritoare, vrea un pahar de apă rece, moneda lunecă din palmă, primește un petec de hârtie tipărit. Se întoarce, un pas înapoi, întinde iar biletul prin gaura ghișeului, magnetică atingere, bonul dispare din palmă, vede capul de mops, botul împins înainte ; dinții lungi și lați, mica privire coclită. Valiza, apa minerală, coletul, caietul, caietul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mea se Întindea acum un loc drept care mirosea ca atunci când vântul stârnea praful fierbinte de pe stâncile muntelui. Ici-colo, niște flori verzi și albastre, pline de spini - cei ca tine le spun buruieni. Cât vedeai cu ochii, numai buruieni și ciulini, petece de iarbă uscată și mușuroaie. Nici potecă nu mai era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit și am scos din desagă peștele afumat primit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noapte o fi tot atât de frig, voi muri înghețat! Soarele auzind cu câtă bunătate vorbește ghiocelul vrăjmașilor săi, i-a trimis în ajutor mulțime de raze calde, întărindu-l. Așa că, de dimineața, alături, a putut vedea frați și surori răsărind printre petece de nea. Răsunau clopoțeii lor în poiană, Babă larnă, moș Omăt, hai să ne jucam de-a prinselea! Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât iarna, vădindu-și rostul său pe lume: acela de a fi cea dintâi floare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ne aducem aminte de rămășițele unor munți mărunți, care legau odinioară Munții Apuseni cu lanțul Rodnei. Dar ploile, vânturile și râurile i-au ros cu totul. Afară de aceste două regiuni, care cuprind miezul Ardealului, mai sunt de jur împrejur câteva petece de podiș acolo unde marea făcea golfuri între munți. Cel mai însemnat colț al podișului ardelean e șesul Bârsei. La drept vorbind łinutul Bârsei e podiș numai prin înălțimea sa față de Marea Neagră, altfel ca înfățișare, e neted, întocmai ca și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Iordănel își mută chioșcul din piață pe stradă, lângă covrigărie, unde plătea o chirie mai mică și mai avea, pe deasupra, și hrana asigurată. În afară de aceste facilități, domnul Iordănel mai avea o pricină întemeiată și neimpozabilă pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în tovărășia lui Cornel, „așteptând mereu, din partea soartei, vreun nou semn, vreo dulce hotărâre,” ceea ce e o nouă aluzie, nu numai la cele două domnii ale lui Henry VI. Da, dar acum nu-i toamnă, își spune Iulia. Și împăturind petecul de hârtie însoțitor al rozelor, îl aruncă la coș cu indiferența sau cruzimea fără fisură a femeii care nu iubește. Nici măcar florile nu le ia acasă. Găsind prin vestiar o carafă rămasă fără toartă, o umple la chiuveta din WC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
silaba corbului. Un taur, o rigă, un corb. Ce credeți? E un om, zice pictorul. Mai precis o femeie. Capul de taur e uterul, că așa e forma lui. Corbul e ficatul, uitați. Pictorul a și început să grifoneze un petec de hârtie cu liniile lui nenumărate. Și prietenii încep să vadă. ─ Iar regele... Regele unde să fie? Înăuntrul ei? zice și Pascal. Pictorul îi adresează o privire severă. Duminecă de duminecă ține isonul la strana bisericii Visarion. ─ Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rematerializează din penumbră și sprijină de spătarul unui scaun o pânză întoarsă cu spatele. Ce e? întreabă Pascal. ─ E sabia lui Mihai, răspunde pictorul și răsucește pânza cu fața, perfect neagră. Asta-i tot? spune dl. Mihai învârtind în mâini petecul de hârtie. ─ Nu e chiar tot, îl lămurește Mihaela Carbon, dar e mult. Acum fata are certificat de naștere pe numele dumneavoastră, vedeți? La părinți, sunteți trecuți dumneavoastră, Mihai Mihai, tata, Garoafa, mama. Și hârtia asta e destul ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la instalația de încălzire a unui bloc din București, mi-a apărut ca un personaj desprins dintr-o pagină de istorie rămasă necunoscută. Era un bătrân înalt, drept, sprijinit într-un baston de corn. Pe găvanul ochiului stâng avea un petec de cauciuc negru, fixat cu un șnur petrecut oblic peste cap. Când mi-a spus și numele: Gheorghe Buzdugan, l-am proiectat direct în trecutul Moldovei din vremea marilor voievozi. Un român bucovinean impunător ca statură și fizionomie, însă foarte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acestea Îți trebuie geniu, sau nu știu ce, o forță enormă care să cuprindă totul, toate laolaltă, nu drama unui singur om, a unei singure familii, ci a tuturor, a miilor de destine pustiite, după care asasinii se spălau pe mîini cu petece de conștiință rămase, unii mîndri chiar, ce a fi făcut ordinea de care erau convinși a fi necesară În numele doctrinei din care cei mai mulți nu puteau rosti o idee. Paznici ai Închisorilor și ai societății ea Însăși transformată În Închisoare. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și voiam să meditez, să fac un efort de înțelegere, să-mi precizez anumite hotărâri. Iar Maitreyi de-abia aștepta ca să plece musafirul, pentru ca să-mi cadă în brațe. Simțeam că mi se răpește ceva al meu, mi se calcă un petec de loc rezervat numai mie. Mă dăruisem cu desăvârșire Maitreyiei și nu rămâneam o clipă singur; chiar în preajma somnului, imaginea ei mă urmărea. Când aveam nevoie de singurătate, de ce nu mi-o ghicea? De ce nici dragostea cea mai mare nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aștept mîngîîere. Parcă fusesem rupt în zece bucăți, căci îmi simțeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voință, nici putere să mă dezmeticesc o clipă. Intră Lilu, în lacrămi și ea, și îmi întinse repede un petec de hârtie. "Nu mă lasă să te văd. Nu-ți zadarnici viața, nu te lăsa înfrînt. Pleacă în lume și arată tuturor curățenia ta.Fii om și ai să afli de mine în curând. Maitreyi." Era un scris împleticit, într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am cetit scrisoarea lui Khokha, palpitând, parcă m-aș fi aflat deodată în fața lui Sen sau a Maitreyiei, sau a d-nei Sen. Îmi scria că familia petrecuse o lună la Mid-napur, de unde chiar Maitreyi îmi trimitea câteva rânduri scrise pe petece de jurnale, pe afișe din gară, alături de flori umile de câmp, culese probabil în plimbările ei sub pază pe la marginea satului. Am înțeles că Maitreyi suferise prea mult ca să mai păstreze imaginea mea omenească, reală, carnală. Ea își crease acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
abominabilă crimă săvârșită împotriva fraților basarabeni și chiar împotriva poporului rus și a popoarelor asimilate în cursul timpului. Ca un adevărat și autentic Moloh, Rusia a înghițit o serie de popoare mici, cărora le-a furat limba, identitatea specifică și petecul de pământ pe care au văzut lumina zilei, declarându-le „popoare frățești”. Cunoșteam mai mult sau mai puțin seria crimelor săvârșite de conducerea comunistă, de unele îndemnuri la muncă fără preget pentru „Patria socialistă” - storcând și ultima vlagă a muncitorilor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
deasupra noastră, agățat de o streașină. Sunt doar eu. Cine? Eu. Cel care sunt tu. Nu te văd. Nici nu trebuie. E de ajuns că mă auzi. În sfârșit. Se așeză pe un gărduleț de fier forjat care delimita un petec de iarbă. Spațiul acela semăna cu un mormânt, dar lui i se păru de-a dreptul hazlie apariția unui astfel de petec verde în mijlocul decorului cenușiu în care doar betonul făcea legea. Gărdulețul se înclină puțin sub greutatea sa, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de ajuns că mă auzi. În sfârșit. Se așeză pe un gărduleț de fier forjat care delimita un petec de iarbă. Spațiul acela semăna cu un mormânt, dar lui i se păru de-a dreptul hazlie apariția unui astfel de petec verde în mijlocul decorului cenușiu în care doar betonul făcea legea. Gărdulețul se înclină puțin sub greutatea sa, iar Scriitorul își trecu degetele prin păr și plimbă privirea, așa cum un pictor ar plimba o pensulă pe pânză, dintr-o parte în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că, din unghiul fiecăruia de vedere, faptele s-au petrecut exact așa cum le-a povestit fiecare; eu, cel care am văzut filmul, dau varianta mea și o condamn pe femeie; n-aș vrea Însă ca cel ce va citi aceste petece de hârtie să recurgă la aceeași facilă rezolvare; există dovezi, probe În favoarea ei; pe acestea trebuie să le aduc la suprafață“); iată, scoate o pungă cu tot felul de tăieturi Înăuntru. Citește. Jurnalul lui M. Merg prin baia de miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un remediu contra singurătății, un dialog continuat în context privat, o tentativă de a nu întrerupe contactele, de a nu uita și, simultan, de a exista. La ora curierului electronic „materialitatea” scrisorii evoca o altă lume: pene de gîscă, sigilii, petece de hîrtie, cerneală, un adevărat arsenal azi dispărut. Suportul e concret și scrisul personal. Amprenta fiecăruia se recunoaște în caligrafie, în ezitări și ștersături, în hîrtia însemnată. Dincolo de cuvinte, scrisoarea e o mărturisire indirectă a corpului, o dezvăluire a expeditorului
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]