1,055 matches
-
cunoașterea și comunicarea prin muzică se manifestă în cânt dar și în incursiuni de cercetare teoretică. Urmează din copilărie cursuri de vioară, pian și cântă în Corul de copii al Radiodifuziunii (condus de dirijorii Eugenia Văcărescu Necula și Voicu Popescu, pianista Camelia Chitibea), alături de care participă în numeroase recitaluri și concerte vocal-simfonice în țară și străinătate. Orizontul deschis de turneele artistice în Belgia, Franța, Italia, Elveția, Germania, Finlanda și SUA, activitățile muzicale și vizitarea marilor catedrale, galerii de artă, muzee, teatre
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
(rusă: Регина Ильинична Спектор, n. 18 februarie 1980) este o cântăreață și pianista americană. Muzică ei este asociată scenei anti-folk, centrată în East Village, New York. Spektor s-a născut în URSS, Moscova, într-o familie de evrei. Tatăl ei, Ilya Spektor este un fotograf și un violonist amator. Mama sa, Bella Spektor, a
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
din Tel Aviv, iar în anul 1974 a devenit profesor la Universitatea din Haifa, unde a predat literatura comparată. În 1992 s-a pensionat și a devenit profesor emerit al Universității Haifa. În 1953 Tuvya Ruebner a cunoscut-o pe pianista Ghelila Izreeli, care venise să concerteze în kibutz ca membră a unui cvartet al Filarmonicii din Tel Aviv și s-a căsătorit cu ea. Li s-au născut doi fii: Idan și Moran. Fiica sa din prima căsătorie, Myriam Frederikson
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
Alină Elenă Bercu (n. 9 februarie 1990, Câmpina) este o pianista română. S-a născut la Câmpina în 1990 și a început studiul pianului la vârsta de 7 ani cu profesoară Magdalena Toma. În toamna anului 1999 se stabilește la Brașov pentru a studia pianul în cadrul Universității Transilvania -Facultatea de Muzică
Alina Bercu () [Corola-website/Science/316144_a_317473]
-
unei vestite melodii pe textul unei poezii a lui Shaul Chernihovski iar mama sa Tzipora, avusese vederi socialiste în tinerețe. Poetul fusese numit Avraham în cinstea bunicului său, rabinul Avraham David Lavat din Mykolaiv. Sora sa, Vardina Shlonsky, a devenit pianistă și compozitoare.. La vârsta de 13 ani Avraham a fost trimis în Palestina, aflată pe atunci în stăpânirea Imperiului Otoman pentru a învăța la gimnaziul ebraic „Herzliya” din proaspât înființata așezare evreiască Tel Aviv. Izbucnirea primului război mondial în 1914
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
fost și arhitect. Tot el a creat primul teatru de păpuși din țară. A devenit cunoscut în special ca pictor portretist, care a avut ca subiect principal țăranul român, pictând în special țărani bucovineni. A fost căsătorit Ariadna Ambrozieva - Lövendal, pianistă, poetă, solistă de operă, cu care a avut două fiice: Lydia (n. 28.10.1923), pictoriță, balerină, compozitoare, specialistă în genealogie, în heraldică și profesoară de pian cunoscută ca Lydia Löwendal-Papae și Irina (n. 13 iunie 1925), actriță cunoscută ca
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
(n. 4 ianuarie 1932, Huesca, Aragon) este un regizor spaniol. Filmele sale au majoritatea trăsături a curentului neorealist cu caractere mitologice în stilul lui Luis Buñuel. Tatăl lui Carlos a fost mininstru de finanțe iar mama sa o pianistă. În timpul războiului civil spaniol familia sa se mută la Madrid apoi la Valencia, iar mai târziu la Barcelona. După terminarea războiului va trăi o perioadă la rudenii simpatizanți de-ai lui Franco, separat de familie. Această perioadă petrecută la rude
Carlos Saura () [Corola-website/Science/322360_a_323689]
-
din 1710 și pe care l-a primit în împrumut de la văduva lui Pablo Casals, Martha. s-a născut în orașul israelian Bat Yam, la sud de Țel Aviv, ca fiu al inginerului Harry Haimovitz și al soției sale, Marlena, pianista, o pereche de evrei care imigraseră din România. La vârsta de 5 ani a emigrat cu familia în SUA la Palo Alto, în California, unde la 7 ani a început lecțiile de violoncel cu Irene Sharp, renumită profesoară din Bay
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
Marșul franco-rus”. În iunie, Ochialbi primește medalia de merit și un ac cu stema și drapelele francez și rus de la cele două guverne. În august 1897 scrie piesa pentru pian „Moscova”. Aceasta este interpretată pentru prima dată în 1898 de către pianista Elena Sălceanu, la Ateneul Român. În același an, George Ochialbi își alcătuiește o orchestră proprie de 35 de persoane. Printre instrumentiștii adunați din toate țările Europei (în special germani, cehi și austrieci), se aflau și o serie de virtuozi români
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
ebraica și să contribuie la clădirea țării evreiești renăscute. Ele s-au așezat la Rehovot, care era pe atunci o așezare agricolă (moșava), și au muncit în livezi. Li s-a alăturat apoi încă o soră a lor, Bat Sheva, pianistă, și de atunci, casa în care au tras în acea perioadă, Beit Broida,devenită un veritabil salon cultural al localității a fost poreclită „Turnul celor trei surori”. Atunci a avut poeta prima ei dragoste, cu un tânăr din așezare, Nakdeimon
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
stabilește regulile care vor fi urmate de succesorii săi din domeniul muzical." Alți muzicieni îl susțin însă spunând că "mulți tineri, prin compozițiile lui Allevi, au fost încurajați să învețe pianul. Eu unul îl invidiez" a spus pianistul Nazzareno Carusi. Pianista Loredana Brigandi este de asemenea un critic vehement al lui Allevi. În 2008 a publicat o carte sub forma unui jurnal care include gânduriel sale, experiențele și întâmplările până la momentul în care a devenit faimos. Site-ul său personal
Giovanni Allevi () [Corola-website/Science/327500_a_328829]
-
de mare”, „Origini nobile”, „Fiii deșertului”). Încă din copilărie și-a manifestat latura artistică, în special în domeniul muzicii. A luat lecții de pian, în particular, de la vârsta de 5 ani cu Lidia Cristian, continuându-le cu Magda Nicolau, două pianiste de renume. A luat lecții particulare de armonie și compoziție cu Alexandru Pașcanu, care era profesor de armonie la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. A debutat ca pianist în București în anul 1980. Dan Iagnov a compus peste 300 de
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
Ana. Frederic și Ana au avut șase copii: Ana a fost o femeie inteligentă care a prezidat la Curte un salon unde se întâlneau artiști, muzicieni inclusiv Johannes Brahms, Clara Schumann, Anton Rubinstein și Julius Stockhausen. Ea însăși era o pianistă de talent care a studiat cu Theodor Kullak. S-a convertit la catolicism în 1901, lucru care a dus la complicații politice. Ana a murit la 12 iunie 1918 la Frankfurt la vârsta de 82 de ani.
Prințesa Ana a Prusiei () [Corola-website/Science/323116_a_324445]
-
genului „cântecului ebraic” modern, autor a sute de cântece de muzică ușoară, devenite parte a patrimoniului muzical al țării sale. Alexander Argov s-a născut la Moscova în 1914 într-o familie evreiască. Tatăl său era medic stomatolog, iar mama- pianista. Din copilărie a dovedit talent muzical, cântând la pian și compunând melodii de la vârsta de 4 ani.Educația muzicală a primit-o de la mama sa și în privat, deoarece din motive politice nu s-a putut înscrie la o școală
Sasha Argov () [Corola-website/Science/323299_a_324628]
-
în mediu unguresc 6 luni, până la întoarcerea în Lugoj. Din 1860 cântă în diferite orașe și comune din jurul Lugojului (Anina, Oravița, Vârșeț, Buziaș etc.), în 1861 întâmpinându-l pe noul comite (prefect al Lugojului) cu "Deșteaptă-te, române". În 1880, pianista Sofia Vlad-Rădulescu publică în „Lyra Română” "Lugojana" culeasă de la . În 1881 publică la editura Constantin Gebauer " Cântecul ciobanului", altă melodie notată de la același lăutar. În 1897 se retrage de la conducerea propriului taraf. În 1898 îi transmite compozitorului Tiberiu Brediceanu numeroase
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
anglo-saxoni, a filozofiei franceze și, în special, a operei filozofului german din secolul al XVIII-lea Johann Gottfried Herder, care este considerat fondatorul naționalismului. A fost un critic al filosofiei idealiste germane și al marxismului. Masaryk s-a căsătorit cu pianista Charlotte Garrigue în 1878 și a adăugat numele ei de familie la numele lui. Ei s-au întâlnit la Leipzig, Germania, și s-au logodit în 1877. Doamna Masaryk s-a născut în Brooklyn, într-o familie protestantă ce avea
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
un important centru cultural pentru scriitori, pictori si muzicieni spanioli. Paul Dukas l-a descris pe Rodrigo ca fiind unul dintre cei mai talentați compozitori spanioli contemporani. În acești ani, un important eveniment este întâlnirea lui Joaquin la Paris cu pianista Victoria Kamhi (originară din Istanbul, Turcia), cu care s-a căsătorit în 1933 în orașul spaniol Aranjuez. În "luna de miere" petrecută în acest oraș, perechea a întreprins lungi plimbări prin "Grădinile regale" din Aranjuez. Amintirea acestor plimbări se va
Joaquín Rodrigo () [Corola-website/Science/325151_a_326480]
-
acordurile piesei “"Concierto de Aranjuez"”. În acel timp el mai putea optic distinge, cu greu, contururile vagi ale viitoarei soții, în alb-negru. Scurtă vreme după aceea, a orbit complet. Ea a avut o mare influență asupra carierei lui Rodrigo. O pianistă excelentă, ea a decis sa renunțe la cariera proprie și să se dedice în totalitate soțului. Abilitatea ei de a vorbi multe limbi europene au făcut-o un partener ideal al lui Rodrigo. În curând s-a întors în Spania
Joaquín Rodrigo () [Corola-website/Science/325151_a_326480]
-
absolvirea liceului la Racibórz, Petzold s-a înscris la Universitatea din Leipzig, unde a studiat timp de un an și jumătate științe economice, istorie, filosofie, religie și artă. În această perioadă a cunoscut-o pe viitoarea soție, Hanka Schjelderup, o pianistă și cântăreață bel canto norvegiană care era cu 11 ani mai în vârstă decât el. Între 1895-1897 a studiat economie politică la Universitatea Kaiser Wilhelm din Berlin, iar apoi a locuit la Paris până în 1902, de unde a scris articole pentru
Bruno Petzold () [Corola-website/Science/326159_a_327488]
-
proeminenta din Costă Rica, iar tatăl ei, Robert Stowe a fost inginer constructructor. Tatăl lui Stowe suferea de Scleroza multiplă, iar ea îl acompania la tratamente. A luat lecții de pian la vârsta de 10-18 ani și dorea să devină pianista. Mai tarziu Stowe explică că prin lecțiile și repetițiile de pian evita să socializeze cu alți copii de vârsta ei. După moartea profesorului ei de pian, când ea avea 18 ani, a hotărât că a sosit timpul ca să fie ea
Madeleine Stowe () [Corola-website/Science/326287_a_327616]
-
care aveau să devină pianiști celebri. Mai apoi, a pornit într-un turneu prin Europa unde avea trecere fiind recunoscut ca un briliant compozitor și pianist, dar și ca dirijor. În 1884 s-a căsătorit cu sora mai mică a pianistei și compozitoarei Cécile Chaminade, cu care a avut un băiat și o fiică. Pe la mijlocul anilor '80 a început să sufere de o problemă neurologică care cu timpul l-a împiedicat să mai cânte la fel la pian, el dedicându-se
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
lucrat la unul în Fa major iar în 1839 a compus o parte pentru un concert în Re minor. Niciuna din aceste lucrări nu a fost finalizată. În 1841 Schumann a compus o fantezie pentru pian și orchestră. Soția sa, pianista Clara Schumann, l-a îndemnat să dezvolte această lucrare într-un concert pentru pian. În 1845 a adăugat intermezzo-ul și finalul pentru a finaliza lucrarea. Avea să devină singurul concert pentru pian finalizat de Schumann. Lucrarea a avut premiera
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
în București, unde - în paralel cu studiile de cultură generală urmate la Școala Primară Moria A. E. Gaster și liceele Matei Basarab și Spiru Haret - a continuat în particular studiul pianului, armoniei și teoriei muzicii sub îndrumarea Mariei Cernovodeanu (1900-1968, pianistă și pedagog-teoretician). În anul 1949, la vârsta de 12 ani, apreciat și încurajat de personalități ale lumii muzicale precum Mihail Jora, Florica Musicescu, Constanța Erbiceanu, Muza Ciomac, Hilda Jerea, Silvia Șerbescu, Cella Delavrancea, Maria Fotino (cărora le-a fost prezentat
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
s-a prezentat la examenul de admitere organizat la Conservatorul din București. Fiind admis drept „copil excepțional“ - cu dispensă specială de vârstă - a urmat timp de un an (1949-1950) cursurile acestei instituții, la clasa de pian a Floricăi Musicescu (1887-1969, pianistă și profesoară de pian). Apoi, Conservatorul devenind instituție de învățământ superior, Albert Guttman a fost transferat la Școala medie de muzică, unde a fost elevul profesoarei Ana Altenliu-Pitiș (între 1950 și 1954), obținând calificativul „Excepțional“ după toate examenele de pian
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
pian și voce), Loic Maurin (baterie și voce) și Dino Trifunovic (chitară și voce). Jonathan scrie texte despre copilăria ei. În mare parte versurile sunt inspirate din istoria personală, însă ea abordează și teme precum "familia" sau "iubirea". Chitaristă și pianistă, Joyce Jonathan compune piese cu tentă folk în conformitate cu cuvintele pe care le compune. Louis Bertignac rafinează primului ei album cu aranjamente subtile și lejere, muzica fiind una liniștită. În prezent este într-o relație cu fiul președintelui francez François Hollande
Joyce Jonathan () [Corola-website/Science/327567_a_328896]