1,170 matches
-
acesta, însă prefer să nu mă gândesc la ele. Ce-a fost, a fost. Cred că cel mai important e să avem grijă ca acest lucru să nu se mai întâmple a doua oară. Mă străduiesc să nu le port pică criminalilor. Ura nu ajută la nimic. Sunt oripilat doarece câțiva dintre colegii mei s-au stins din viață. E un loc de muncă în care ne simțim ca și cum am face parte dintr-o mare familie. Ce puteam să le oferim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai în glumă mai în serios, important este ca patronul să înțeleagă mesajul. Iar, dacă acesta se face ca “plouă”, dă-i o umbrelă. Iar pentru femeile care citesc acestă carte și sunt afaceriste, vă rog să nu-mi purtați pică! Voi ține întotdeauna cu dreptatea! Vă stimez și vă apreciez pentru statutul pe care îl aveți, pentru care a-ți muncit sigur din greu! Dar dacă se intamplă ca afacerea pe care o aveți să nu meargă “ca pe roate
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze în ultimul timp îl găsise dormind ziua în amiaza mare, chircit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ei încercînd să-i conving să nu renunțe. — Ce interes am fi avut? Gîndiți-vă puțin și deveniți mai rezonabil, spune Croitorașul, ce am fi avut de cîștigat dacă v-am fi dat la o parte? — O să spună că îi purtam pică, pentru că nu făcea parte din sistem, zice Curistul. Mi-a umplut capul și pînă acuma de fiecare dată cu conspirații din astea fanteziste. Vedeți cum vă dați singuri de gol? zice Roja, hai, că nu-i mare lucru s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu mă mai îngrijorează. Deși ea și Liu, soțul ei, se bucură de luminile reflectoarelor, eu prevăd că zilele lor sunt numărate. * Vicepreședintele Liu nu-și dă seama deloc că acesta e momentul în care Mao începe să-i poarte pică. Intriga începepe când Liu e ocupat cu încercarea de a salva națiunea. Liu închide sistemul comunei lui Mao și îl înlocuiește cu propria sa invenție, programul zi-liu-de, care le permite țăranilor să dețină proprietatea asupra ogrăzilor lor și să vândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Jiang Ching, Chun-qiao și doi dintre discipolii acestuia la sfârșitul Revoluției Culturale). La moartea soțului meu nu a existat o astfel de bandă. Cine e responsabil? Ea nu oferă răspunsul. Speră că populația îl va căuta singură. * Da, am o pică personală pe Wang Guang-mei. Însă acesta nu e singurul motiv pentru care o condamn public. Dorința de a-i fi pe plac lui Mao a devenit forța conducătoare care stă în spatele fiecareia dintre faptele mele. Să mă opresc ar echivala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mâine și-a început deja cursul, murmură ea. Ziua de mâine va pune capăt tuturor necazurilor mele. Pana imaginației mele a fost prinsă, în sfârșit. Shang-guan se așază și se apucă să-i scrie soțului ei o scrisoare. Îi poartă pică pentru faptul că a renunțat la ea. Deși înțeleg că te aflai la strâmtoare și nu aveai de ales, nu te pot ierta. Viața mea e atât de groaznică, încât mă gândesc că e mai bine să-i pun capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
liniștit, să facă pe prostul și să vadă ce poate afla. Duane-o și Rupp îl pun să joace pocher cu cinci cărți. Terapie, zic ei. Așa că, bine - n-are altceva de făcut. Dar folosesc cărți măsluite, la care trefla și pica arată la fel. Și pachetul e ciudat, are mult prea mulți șesari, șeptari și optari. Joacă pe etichete de la produsele IBP; rezerva lui Mark dispare ca bizonul. Îi tot spun că a tras deja cărțile, când de fapt nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai poată munci din nou, dacă mintea lui, personalitatea lui... Să nu-mi porți pică pentru că am nevoie de puțină credință ca să trec peste asta. Cu silueta proiectată pe fundalul ferestrei, își prinse mâinile în creștetul capului. —Să-ți port pică? Doamne, nu! Se întoarse în pat. Niciodată. O mângâie pe cap, spăsit. Bineînțeles că există forțe mai mari decât noi. Le simți în mâna lui mângâietoare - forțe atât de mari încât căile noastre nu înseamnă nimic pentru ele. Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
odată cu păsările migratoare. Întregul oraș se relaxă la ideea că nu va mai fi nevoit să-și joace propriul rol încă zece luni de-acum încolo. Celebru în fiecare primăvară, pentru ceva ce în cel mai bun caz îți purta pică - asta nu putea decât să dea peste cap imaginea de sine a unui loc. Alte păsări luară locul cocorilor. Val după val, milioane de păsări traversau brâul micuț al unei clepsidre cât un continent. Păsări pe care Karin Schluter le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adus-o pe mama când s-a îmbolnăvit. S-a stins după cinci săptămâni și jumătate. Mi-am spus că mai bine mor eu decât să-l duc pe Mark aici. Dar a fost singura soluție. Crezi că-ți poartă pică pe chestia asta? Un vechi obicei: căuta mecanismul psihologic. Ea se înroși din nou. Pielea ei era ca o hârtie de turnesol. Arătă spre o fereastră din colțul clădirii. Un tânăr de douăzeci și șapte de ani, slab, de înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici ordin. Doar o afirmație, cea mai bună posibilitate pentru amândoi. Pași mărunți, spuse ea. Doar un pic. Doar până când Mark... N-o să-mi porți pică dacă...? O durere reflexă îi străbătu chipul. Îl lăsase ea vreodată să-i poarte pică pentru ceva? Clătină din cap, decența fiind mai puternică decât amintirea. — Dacă n-o să mi-o iei în nume de rău. — N-o să dureze mult, îi promise ea. Nu prea mai pot face mare lucru. Ori se face bine repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Oh, Daniel. Nu poți să permiți să se întâmple așa ceva. El ridică dintr-o sprânceană spre ea. Stai liniștită. Pe tine te-am asigurat. Deja am discutat problema cu ei. Poți să lucrezi în continuare acolo. N-o să-ți poarte pică pentru că-mi ești... pentru că noi doi... —Daniel. Nu poate băga la cap ce-i spune. Au pierdut. Asta spune. Lupta s-a sfârșit. Pe râu se va construi; va dispărea încă o bucată de fundal. Spune că... dar ceea ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sperăm că, atunci când făceau afaceri, foloseau măcar propoziții întregi. Tot cred că s-a întâmplat ceva. Dacă ești gravidă, nu e nevoie să o ascunzi de mine, deși îmi doresc un copil mai mult decât tine. N-o să-ți port pică. Bine, doar un pic, dar dacă-ți pui bluza aia de mătase pe care ți-am cumpărat-o eu și pe care n-o porți niciodată, asta o să mă consoleze. Mark amesteca în supă puțin cam prea tare. — Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ori apărând chiar eu în ele. Și să nu uităm că eram ieftină, mai exact gratis, neglijând să-mi pun la punct o carieră proprie ca să pot fi în schimb mereu disponibilă pentru Mark. Nu că i-aș fi purtat pică pentru asta, nu e vorba de asta, nu atât timp cât tot ce făceam, făceam pentru viitorul nostru împreună. Nu a existat niciodată o limită unde se sfârșea Mark și începeam eu. Așa suntem noi. Eram. L-am ajutat și financiar cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nici nu ar fi cumpărat apartamentul ăla, am argumentat eu. Deci amândoi aveam câte un apartament care ne plăcea și nici unul nu voia să renunțe la al lui complet. În rarele momente de sinceritate, recunoșteam că întotdeauna i-am purtat pică lui Mark pentru că și-a păstrat apartamentul. S-a mutat efectiv la mine când aveam 25 de ani și s-a făcut numai că ar avea propria casă, mobilându-și apartamentul cu câteva accesorii funcționale disparate. Nu dormea aproape niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
SAM cu markerul. E greu să o ratezi. — Știu că mi-am asumat cam multă libertate, a continuat el, cu capul aplecat pe-o parte. Dar dacă îmi ceri să plec acum am să plec, și fără să-ți port pică. —Mmm, și atunci de ce ai zăcut pe treptele mele toată noaptea? —Toată noaptea? E abia trei. Nu mi-ai răspuns la întrebare. —Ești o femeie dură, Sam Jones. Dacă vrei să știi, nu mi-au plăcut mutrele celor cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în legătură cu decizia comisiei; așa cum a spus și el, asta ar fi fost cea mai rapidă cale să-și strice reputația. Peste lucruri de genul ăsta pur și simplu trebuie să treci. Paul e lejer; mă îndoiam că ar fi avut pică pe Lee chiar dacă ar fi știut că a votat împotrivă. Cu toate astea, mai aveam o săgeată de aruncat. Atunci de ce te-ai mai deranjat să mă cauți la muncă? Paul a zâmbit din nou, de data asta un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sugerare, autoritar, de pe fiecare pagină: „Să nu-ți faci chip cioplit”... Surprins, apropie cartea mai mult de lumină. În josul paginii era o semnătură cu litere latine, cu majusculele mult înflorite, culoarea tușului indicând o dată ulterioară celei la care lucrase copistul. — Pico della Mirandola, exclamă spătarul Mihai, care urmărise tot timpul gesturile secretarului, deci nu este dintre manuscrisele vândute de Anton Cantacuzino, acum o sută cincizeci de ani cartea a venit de la Florența și este foarte veche. Or fi înhămat caii, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Tribuna, unui ex-coleg de redacție de la Oradea (St.V.), pe care am avut ocazia să-l cunosc, În tinerețe. Respectivul, secretar de redacție, pe vremea aceea, al Familiei, este acuzat de toate relele posibile, plus cîteva pe deasupra (cum ar spune Pico). Ciudat ! Insul părea blajin și afectuos! Dar probabil că Gri gurcu are dreptate. Trăim o vreme a dezvălu irilor : m-a șocat să aflu, spre exemplu, despre vechiul & mai vîrstnicul meu prieten, Lazăr Vrabie, că fusese, cum zice Smaragda Olteanu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și-nceput să mă-ntreb dacă nu s-a revărsat paharul. Mă aud cum mă complac în cârtelile astea ritualizate care-i fac pe pacienții psihanaliștilor de batjocura lumii. Oare să-mi fi detestat copilăria și să le fi purtat pică amărâților ăstora de părinți și-atunci cu aceeași înverșunare cu care îmi pare că o fac acum, privindu-mă retrospectiv, din perspectiva actuală - păi, nu? Oare spun adevărul, sau să fie doar un simplu kveci 2? Sau kveci-ul să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce mai pedeapsă pe capul omului, Rafaele, femeia asta, și peste asta alta, auzi, cum îl mai freacă șefii de la secție de-i ies ochii, băgându-l în ture duble de câte șaișpe ore de zi și de noapte, de pică mort când vine acasă și nu mai e bun de nimic de atâta umblat pe străzi, de-i trece os prin os de când cu congresu’ ăsta cu Ceaușescu reales, da’ las’ să muncească, domnu’ Ogrinjan, că nici io nu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și zice : „Du-te în paza Domnului !” Sfântul Petrea, de cuvânt, ia capra de curmei și-o poartă toată ziua în țarnă. Dar capra cum îi capra : ba se cațără pe-un păducel, ba se bagă sub o tufă, dă pici, dă pe dincolo, până se lehămetește sfântul Petrea și de capră și de dumnezeire. Iar când da soarele în asfințit, duce babei capra și se înfățoșează lui Dumnezeu : - Ia-mi, Doamne, dumnezeirea și sloboade-mă pe-o săptămână, să mă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Stă scris apoi, tot pe la începutul capitolului, că epistola Mateiului mare către Mateiul mic trebuie să fi ajuns printre soldăței și mașinuțe ori deasupra revistelor cu Rahan. Nu e o informație de duzină, întrucât fratele meu, pe atunci preșcolar, mucos, pici, țâcă, pruncotean, codănel, cum vreți să-i ziceți, se refugia ore întregi în camera lui și desfășura ample mișcări de trupe, conducea războaie imaginare vorbind de unul singur, te privea mirat când deschideai ușa și te ruga fâstâcit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
camerii unde se așezase Într’o tensiune nervoasă greu de imaginat. În afară de aceste neajunsuri, Încă era Îngrijorat, făcând pronosticuri, de felul cum se va termina și de felul cum va reacționa păgubitul În caz de va pierde din nou. Avea pică pe el, rostind În gând toate rugăciunile cunoscute ca acesta să piardă. Dar, Dumnezeu fiind ocupat, a evitat să-i asculte rugămintea și, În ciuda Înverșunării În care adversarul Își derula ultima șansă, Gică picior de lemn - pierdu totul...!! Cu mare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]