9,829 matches
-
mine. Te iubesc. Poate nu știai că te iubesc.... Cântă copacii. Câteodată cântă copacii. Când cântă copacii eu (j' écoute). Ei îmi spun la ureche încotro bate vântul. Când cântă copacii (j' écoute) . Coaja lor e groasă, scorțoasă. Și o picătură de sânge îmi cade pe piele. Ei îmi cer iertare. Iar eu îi sărut, spunându-le că i-am iertat. Și o altă picătură mi se ia de pe mes lèvres. Iar ei își cer iertare iar și iar. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ureche încotro bate vântul. Când cântă copacii (j' écoute) . Coaja lor e groasă, scorțoasă. Și o picătură de sânge îmi cade pe piele. Ei îmi cer iertare. Iar eu îi sărut, spunându-le că i-am iertat. Și o altă picătură mi se ia de pe mes lèvres. Iar ei își cer iertare iar și iar. Iar eu îmi înțep inima cu spinii unui trandafir, ca să le arăt că nu face nimic. Îl iubesc. Totuși imaginea în alb-negru mă bântuie. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce se vroia sau nori și o crenguță binecuvântată de brad. Stolurile erau larg deschise, însă lumina ce pătrundea în casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din casă în materie de neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită subtilă între restul și mediul ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat) al blocului. Astăzi primise corespondență. Scrisoarea avea ceva din aerul învechit și prețios al lucrurilor triste. Deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și foarte bine. Știa perfect ce să facă. Avea să vină cu siguranță o comisie sucită. Chiar avea impresia cum că întâlnise pe unul dintre ei. Avea să fie oricum o zi obositoare. Ieși afară. Un fior rece. Căzutul unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă rămâne acea minunată senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
umed, fierbinte și de neînțeles. Ți-ar fi captură acel peisaj atât de estetic. Este impresia de a fi transformat în sclipirea unui moment. Iar apa lucește, apare și dispare. Nu o mai poți prinde de o scapi. Iar când picătura se împrăștie rămâne acea clipă de evadare în veșnicia în care poți privi și poți simți ce a rămas. Iar ceea ce a rămas este atât de uimitor, încât nu vei uita niciodată mirarea ce ai simțit când ai văzut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înalțe spre cer. Seninul cer sincer se înveselește de bucuria întregii feerii. Se bucură cerul de ale lor bucurii. Însă nu vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem, pe care limpede apa îl redă în picături. Pârâul și izvorul cu pietricele și pești și flori traversează poiana. Viața ne este scumpă, scumpă ne este viața când poienița e plină de tot felul de insecte și de tot soiul de înflorite flori. Nu le văzurăți? Pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
exclamă Amanda. Ca să vezi! Ce coincidență de perioada în care-am studiat, noi ne cunoaștem de-abia acum! Mințea. Doru mințise, ea mințise. Doru verificase în special acea perioadă de timp. El nu studiase niciodată acolo. Dar asta fusese ultima picătură. Era convins cine era ea. Confuz, dar știa cine era ea și ce vroia. Continuă discuția: Vreo tradiție la tine în familie? întrebă el. În lumea afacerilor? Nu... Nu știu. Nu știi? Nu. i-am cunoscut numai pe părinți. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
separat de ele, și în același timp parte a armoniei lor perfecte. Totul se vede roșu, o culoare sângerie, pe alocuri înnegrită de tot, ca și cum întregul spațiu ar fi un lucru sângerând cheaguri și eu aș fi în interiorul său, sub picăturile reci, grele și lipicioase, care mă obosesc câteodată atât de mult încât cred că mi de lipesc ochii, fără să mă usture, dizolvându-se în carnal. Pe lângă senzația grea, de apăsare, apare farmecul unei realități vizuale proiectate în mintal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca o muscă mică! La vânătoarea de raze timpul este infinit, vara este veșnică, iar fericirea e perpetuă, întrucât razele sunt la un milimetru în fața noastră. Ești chiar atât de sigură că nu sunt săgeți fermecate și castele? Pentru noi picăturile de apa sunt oglinzi de cristal. Nu se implica prea mult, dar inima ei se întinde peste tot. Dacă ai fi încă mică te-aș lua lângă inimă mea, dar așa ? Aș vrea să împart cu voi aceasta poieniță, lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
împreună ar fi împărțit o viziune magică. Împreună au simțit acel ceva inexplicabil, acea călătorie în briza unui vis. Ca un déjà-vu împărtășit de amândoi, coborât asupra amândurora. Și numai împreună ar fi putut repeta experiența. Căci aveau o legătură. · Picăturile de apă erau plăcute la atingere. Ele se împleteau într-un șirag neprețuit. Aseară ți-am dat mărgele / Și azi te văd fără ele/ Să stai spânzurat ca ele/ Cine-ți va mai da mărgele?" ," Cine îți va mai da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
crede chestie ce ar fi fericită, fie și așa este vrea să le spele ălora creierul! Pink, majoritatea rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Pink, majoritatea rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
largă, el vrea raze de soare să-l mângâie pe crestele-i golașe. Acolo va crește tandrețe. Multă tandrețe și bunătate. Razele își vor găsi culcuș. Cupele stau nemișcate. Orice s-ar întâmpla ele sunt de neclintit. În ele cad picături cristaline de ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și când răsare Soarele în timpul ploii, și când arde necruțător pământul și înfierbântă cupele, din picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i golașe. Acolo va crește tandrețe. Multă tandrețe și bunătate. Razele își vor găsi culcuș. Cupele stau nemișcate. Orice s-ar întâmpla ele sunt de neclintit. În ele cad picături cristaline de ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și când răsare Soarele în timpul ploii, și când arde necruțător pământul și înfierbântă cupele, din picături se face șampanie. Și eu gust din acea șampanie. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
picături cristaline de ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și când răsare Soarele în timpul ploii, și când arde necruțător pământul și înfierbântă cupele, din picături se face șampanie. Și eu gust din acea șampanie. Și în pântecele meu se naște o dorință. Atunci o stea cade, pe care eu îmi agăț dorința. Și acea stea va avea grijă să mi-o îndeplinească. Noaptea vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu-mi place; vă rog, nu-mi faceți asta" o va stropi între picioare, ea va țipa subțire, și în marele suspans pe care îl subliniază, din nou, imobilitatea camerei, timpul îngheață. Totul devine așteptare. Pe luciul alb dintre coapse, picăturile de apă își încep lucrarea, o pată închisă se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi, nu poți să știi pentru că ea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cuprinde drăgăstos paharul înghețat, în timp ce mâna stângă înfășoară tandru silueta pântecoasă a sandvișului. Scena de tantrism culinar are, precum observați, un foreplay pe măsură. Bref, iau o îmbucătură, însă am gâtul uscat de sete, astfel că trebuie să sorb câteva picături. Este cel mai banal gest cu putință, unul repetat de atâtea ori, încât a devenit pur automatism fizic, vidat de orice semnificație superioară. Înainte de a-l face, puteam să jur că, la capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
picturale, alcătuite la rândul lor dintr-un număr fix de linii. Să ni-l imaginăm, așadar, pe chinezul de acum mii de ani, încercând să comunice, prin scris, ideea de apă. Ei bine, el va desena, pur și simplu, câteva picături de apă, care, stilizate prin recopieri și simplificări succesive, vor ajunge să reprezinte transpunerea grafică a cuvântului cu sensul "apă" 水. Cum oricine a văzut, cred, reproduceri ale unor desene rupestre, nu este deloc greu să vă imaginați cum arătau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și numai ele știu ce trebuie să facă cu acea tărie, îi răspunse Ceaiul. -Este un secret? Sau.. -Nu este nici un secret, cu tăria de peste patruzeci de grade se pot face diferite extracte din plante și acestea, fiind luate cu picătura, vor aduce vindecare oamenilor care suferă de diferite boli. -Înțeleg că ești pregătit pentru orice situație ce se ivește, zise mirat Alcoolul. -Așa este, astăzi trebuie să fii pregătit în orice moment pentru că pot apărea surprize. -Mulțumesc pentru sfat, vecine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vedem cum e cu mirosul acesta de la albine. -Te rugăm și îți mulțumim scumpa noastră vecină, zise păianjenul. -Atunci când este cald, a început a explica furnica și cei doi stăteau cuminți și ascultau, adică temperatura este insuportabilă, albinele elimină picături de nectar lichid ce se transformă în aburi care în timp ce se evaporă în atmosferă le răcește capul, pentru a putea suporta temperatura ridicată. Astfel cei trei vecini, au trăit mulți ani împreună ca buni prieteni. DONDICĂ ȘI DONDONEL Locul de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
starea sănătății sale se ameliorase în mod vizibil. Cum aș fi putut uita parabola "omului nebun", care se deschide tocmai cu trei imagini semnificative despre Dumnezeu, când omul nebun strigă: Cum putem să golim marea, să o bem până la ultima picătură? Cine ne-a dat buretele pentru a șterge întreg orizontul? Ce vom face pentru a dezlega acest pământ din lanțul soarelui său? Spre ce se îndreaptă acum? Spre ce ne îndreptăm noi?". Iar după, în urma morții lui Dumnezeu, o avalanșă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lunile. Restul de 96%, în ciuda cercetărilor costisitoare făcute în spațiu, rămâne literalmente în întuneric și pentru fizicieni. De aceea au inventat conceptele de "materie obscură" și de "energie obscură". Este vorba de mărimi complet necunoscute. "Ceea ce cunoaștem noi este o picătură de apă. Ceea ce nu cunoaștem este oceanul", spunea fondatorul fizicii clasice, Issac Newton, și asta va rămâne valabil pentru mult timp. Într-un viitor apropiat sau îndepărtat, știința va mai face încă un pic de lumină în această obscuritate, va
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Vicuña Îi Întinse o carafă de Valdemoro, iar don Francisco, deși prefera vinul alb de Valdeiglesias, bău din ea pe nerăsuflate. — Ce se aude cu memorialul către suveran? se interesă Vicuña. Poetul se ștergea pe gură cu dosul palmei. Câteva picături de vin Îi căzuseră pe crucea de Santiago cusută În relief pe pieptul hainei lui negre. Cred, zise, că Marele Filip se șterge la cur cu el. — E și asta o onoare, sugeră Licențiatul Calzas. Don Francisco apucă altă carafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tocmai i le pusese În mână, chiar dacă acestea erau mizerabile. Se uită la cei doi tineri care la ora aceea și conform celor stabilite - avea În buzunar o parte din aurul primit pentru asta - trebuiau să fie leșuri și simți picături de sudoare pe gulerul cămășii. Ce soartă de rahat și asta a lui, Înjură În tăcere. Grozav moment găsise ca să se joace de-a hidalgii și cavalerii și de-a scrupulele de conștiință În fundătura aia din Madrid, cu urmările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mă atingă ușurel pe obraz, Într-un gest de afecțiune neobișnuit la el. Și mă privea ca Înainte, când mă Întrebase cum mă simt. Iar eu, pe jumătate rușinat, pe jumătate mândru, am simțit cum Îmi luneca pe față o picătură de sânge din mâna-i rănită. Treptele de la San Felipe După noaptea aceea de pomină de pe drumul mare spre Toledo au urmat câteva zile liniștite. Însă, pentru că Diego Alatriste se Încăpățâna să nu fugă din oraș, nici să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]