82,518 matches
-
ce pentru soțul trădat dovedește vinovăția Desdemonei. Întreaga sală e acoperită de hârtiile azvârlite cu o frenezie de neînchipuit. Gelozia întunecă mințile maurului și cuprinde lumea: teatrul materializează domnia ei paranoică. O vedem, de asemenea, pe Desdemona nemaiavând decât un picior: "De ce?" l-am întrebat odată pe Zholdak. Pentru că ea spune că bănuiala lui Othello a rănit-o". Soluție care, la urma urmei, amintește "literalizarea" scenică proprie discursului textual practicat de mișcările de avangardă din anii '60-'70, mi-am spus
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
departe de a fi unul iacobin. Deși pune degetul pe rănile spirituale ale timpului nostru, eseistul manifestă, de fiecare dată o infinită înțelegere pentru oameni. După căderea comunismului au apărut mulți viteji însetați de sînge, gata să-i calce în picioare pe toți cei susceptibili să fi servit într-un fel sau altul vechiul regim. "Talibanul" Bădiliță vede însă lucrurile mult mai nuanțat. El încearcă, în spirit creștin să găsească fărîma de umanitate ascunsă în fiecare om și care face ca
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
întorci. Mă împingea afară pe ușă cu tot atîta scîrbă cîtă milă. De-al nostru. Am ieșit afară la aer curat; la intrare, într-adevăr mi s-a întors stomacul pe dos. Asta-i bine. Noapte. Stele. Și borîtura de la picioare n-o vedeam - era de-acum tîrziu. Trebuie. Nu mai e loc de dat înapoi. Două decenii și ceva am țăcănit la claviatura mașinii de scris. Să renunț la eul meu, la textele mele (acum mă agățam și de texte
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
să-mi dea la cap.) O minune. Se pregătea să-mi dea la cap numai așa, ca să se încălzească. Și pentru ca la întrebările lui, omul (eu) să răspundă mai repede, mai vioi. Simțeam că ochește și mă mutam de pe un picior pe altul, schimbînd distanța dintre noi. Întotdeauna ți-e milă de cap. N-are decît să mă pocnească, dar să nu ochească - iată pantomima care se jucase, timp de un minut sau două, între noi, în semiîntunericul spălăcit. Dar acum
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
o scăriță subțire de fier se sprijină de acoperișul încuiat. Acolo, lîngă scară, poți într-adevăr căpăta, găsi un loc unde să stai jos și să bei relaxat. Urcam etaj după etaj. Bețivii își știu cuiburile. E greu de mers, picioarele nu mă ascultă. - Uite. Am ajuns. Eu răsuflam din greu. - O să ne îmbătă-ăăăm! a spus el exagerînd puțin. Ia te uită ce grozav, ce bine e aici. Nimerisem un loc și mai bun (și mai călduros) decît presupuneam în timp ce lipăiam
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
13. La Etno Tv, interpretul Puiu Codreanu e din ce în ce mai hotărât, exprimându-și clar simțămintele sub formă de folclor într-adevăr autentic: Să ferească Dumnezeu Să-ndrăzniți să-mi faceți rău!... La cea mai mică mișcare, Unu nu mai stă-n picioare! ...Așa se explică de ce conducerea postului respectiv de televiziune, înfricoșată, a luat drumul codrilor și nu mai vrea să știe nimic...2) Fila 14. Pe TVR 1, sâmbătă seara, în timpul unui "show de umor", după cum ne-a anunțat cu modestie
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
inegalabilă. Acesta este cel mai frumos dar al vieții. Așadar, Moscova de după război. Mă revăd la trei ani și jumătate; la acea vârstă învățasem să buchisesc. La începutul anilor '50 mirosea puternic a război. Puzderia de invalizi - de obicei fără picioare, pe scânduri cu rotițe, ajutându-se ca să înainteze pe asfalt, în cel mai bun caz, cu niște bucăți de lemn și, în cel mai rău, cu propriile mâini - răspândea un miros înțepător de medicamente. Intrau adesea la noi în curte
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
care, prietenul și vecinul meu, Coriolan Haralampy, cade victimă unei ciudate crize de psihanalism, boală estivală - îmi explică el - a oricărui psiholog respectabil. Aceasta după ce, stând noi la un trăscău de Bihor*) la știrile tv, domnul președinte Ion Iliescu, punând piciorul pe pâmântul patriei de la Otopeni, ne-a zis-o cu legitimă asprime: că întâlnirile dintre domnia sa și primul ministru nu ne privesc. Așa e, deși Haralampy, având o sclipire profesional-responsabilă, mi-a zis: -Măi, bade, eu cred că domnul președinte
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
Ea nu se ferea niciodată de tine, / îți explicase doar că sunteți legate una de alta / cu niște firișoare invizibile, mai subțiri decât pânza de păianjen, / așa că îi puteai cerceta în voie singura pată neagră de pe trup, / locul umbros dintre picioarele ei subțiri și albe, / ar fi trebuit să-l cunoști. Pe-acolo ai ieșit în lume, cu mâinile vineții i-ai dat la o parte / părul ei negru și cârlionțat". Dar statutul mamei se schimbă și el în raport cu maturizarea fetei
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
cărunt la tâmple nu se va sfii să-i înalțe osanale. Cât de mult le pasă politrucilor actuali de istoria adevărată se vede din incredibila batjocorire a mormântului unui veritabil erou al neamului, Lucian Blaga. După ce a fost călcat în picioare de comuniști, urmașii direcți ai acestora nu-i mai acordă nici măcar pacea odihnei veșnice. La gardul cimitirului din Lancrăm, niște întreprinzători de școală nouă au înălțat o hidoasă hală metalică, pentru a ascunde cât mai bine una din puținele dovezi
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
potrivit pentru a le desemna. Un minim respect al valorilor artistice impune restaurarea acestor lucrări și includerea lor într-un fel sau altul într-un circuit cultural. Fără componenta culturală, turismul pe care economia românească aspiră să-l pună pe picioare este de neconceput.) Model de manifestare artistică deja clasicizat, taberele de sculptură în aer liber continuă să atragă artiști, de la proaspeți absolvenți ai academiilor de artă la consacrați, și să fie un teritoriu al investigației artistice, care merge de la simplul
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
orice luzer îți poate face munca, care e deosebirea între tine și el?", forum.softpedia.com) și mai ales luzăr: "vei fi cel mai prost dintre toți proștii. Un luzăr!" fanclub.ro; "Luzăr / B. pleacă din Giulești cu coada între picioare", EZ 3750, 2004, 1); Adaptarea e conștientă și i se aduc justificări prin sentimentul "necesității": "E boschetar, homles, luzăr. Scriu așa, pentru că și cuvintele astea vor intra, repede, în vocabularul activ" (EZ ed. Trans., 19.01.2004). Intrat în română
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
de impurități. Care sunt standardele unei corupții acceptabile, care să nu mai scoată în față România, urmează să se stabilească pe măsură ce vom ști mai multe despre om și prezența sa în cosmos. Plecând de la ceasul în care Adam, cu un picior în afara Paradisului, din care-l împingea, cu expresă decizie, Arhanghelul, cu spadă de foc în dotare a încercat să-i strecoare în șorț un măr. Unde nu fusese mușcat. în copilăria mea, eminenți stâlpi ai societății pronunțau, cu efect, cuvântul
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
înviorat peisajul politic al ultimelor săptămâni. Nu e de colo să-i vezi pe ditamai Dan Ioan Popescul, pe Victor Hrebenciucul, pe Doru Ioan Tărăcila, ba chiar și pe Sechelarie și Iacubov, admițând că nu sunt decât niște coloși cu picioare de lut. Știu, totul e o mascaradă, un menuet grobian între vechi și indestructibili complici. Dar e totuși un pas înainte. Un fel de memento mori! adus la cunoștința unei bande de profitori ce se credeau infailibili. Probabil că trecerea
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
poziția sa privilegiată. Cunoaștem din suficiente împrejurări "sentimentalismul" devastator al lui Ion Iliescu. El nu se va despărți niciodată de vechile iubiri numite Hrebenciuc, Popescu sau Tărăcilă, cu atât mai mult cu cât aceștia i se vor târî umili la picioare în urma expulzării brutale din palatul de fildeș năstăsiot. În aceste condiții, premierul se poate aștepta la reacții nu tocmai gingașe din partea adevăratului boss. Drept urmare, e probabil că Năstase îi va rechema în funcții de comandă pe actualii sacrificați. Precedentul Vanghelie
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
înconjoare de oameni noi, cred că nimic nu-i va împiedica să câștige detașat alegerile din toamnă. Niște alegeri fără binecunoscutele personaje care, între 1996 și 2000, s-au dovedit că sunt maeștri la un singur capitol: la darea cu piciorul stâng în dreptul. E vorba de eternii Berceanu, Tăriceanu, Meleșcanu și ceilalți. Adică talibanii de școală nouă, dar de moravuri vechi. Mult prea vechi.
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
sărbătorire a unui eveniment cu rezonanțe afective doar pentru români. Care însă, și ei, marșează din ce în ce mai puțin și doar stimulați cu vin fiert și fasole cazonă. Și astfel, majoritari rămân cei rezonabili, care nu concep să stea ore întregi în picioare, în ger ori burniță, ca să asculte cuvântări lemnoase, incapabile a comunica ceva nou și dătător de speranță, pentru a asista apoi la desfășurările marțiale ale unor ostași învinețiți de frig. N-are nici un haz, parol, nu se simte nici o adiere
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
Opoziției era exclusă, fiindcă partidul lui CVTudor avea faimă rea, partidul lui Adrian Năstase a crezut că va rămîne pe poziții pînă se va plictisi. Așa că mai un mesaj arogant, mai cocoloșirea baronilor locali cînd aceștia au fost prinși cu piciorul pe bec de presă. Pe principiul picăturii chinezești, PSD a reușit în acești patru ani să-și îndepărteze o parte a propriului electorat " nu merge să ceri sacrificii social democrate de la alegători, în timp ce oamenii cu care defilezi îi sfidează printr-
Mișcarea marelui pendul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12726_a_14051]
-
lipsa talentelor remarcabile, capabile să facă dintr-o nutriție străină ceva ordonat și propriu." Și autorul se întreabă, retoric, dacă nu cumva ne lipsește... sufletul, "un suflet diferit și personal", "de vreme ce nu putem crea o literatură care să stea în picioare, fără nici o atîrnare în afară"? Și precizează, pentru a nu fi greșit înțeles: "Să nu se spuie că aluzia îi condamnă numai pe "simboliști". Ce lesne e să reduci sufletul lui Sadoveanu la sufletul slav și ce penibil e să
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
desfăcea și-l pasa celeilalte femei. Aceasta, Înainte de a-l pasa animatorului, Își nota Într-un carnet numărul scris pe bilet. Mai departe, animatorul citea numărul la microfon. De la una dintre mese, uneori emițând un chiot de bucurie, sărea În picioare posesorul biletului de intrare cu număr identic. Fericitul se Îndrepta spre animator, Încurajat de un fond muzical adecvat și de aplauze isterice. Unii, mai rutinați În astfel de evenimente, avansau În pas de dans. Tot atunci, animatorul, pus la curent
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
direcția pe care o susțin intelectualii, ci dacă au ajuns la concluzia că asta e direcția, nu se mai joacă de-a uite Europa, nu e Europa. Spre deosebire de noi, bulgarii au înțeles ceva mai devreme că în loc să-și dea peste picioare unii altora, pe motive de moștenire politică, e de preferat să împingă lucrurile înainte. Cînd Bulgaria a încasat-o la Campionatul European de Fotbal, ne-am grăbit să ne bucurăm, de parcă înfrîngerile bulgarilor ne-ar fi adus nouă puncte, într-
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
va putea fi afirmativă. Viața, care pătrunde astăzi în preocupările cele mai intime ale poetului, nu justifică întru nimic inactualitatea estetică". Și e proclamat fățiș tendenționismul ce s-ar cuveni a "reabilita" creația poetică: "Poezia nu poate fi călcată în picioare numai pentru că în ochii noștri ea apare astăzi compromisă. Compromisă de unii, alții o pot reabilita. Inel cu piatră prețioasă astăzi, mîine ea poate deveni un ascuțit și bine mînuit stilet. O preocupare intimă, un conflict între poet și iubită
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
fragmentele din filmul lui Andrei Șerban, pe unele le-am văzut pe Arte sau Mezzo, am simțit spiritul lui atît de viu. Nu seamănă nimic cu nimic, stilul regizoral are deschiderea universalului. A face cultură e a sta într-un picior, spune Noica sub o fotografie cu Liiceanu, făcută de Andrei Pleșu, la Păltiniș, pe drumul dinspre cabană. Cadență, echilibristică. Mă interesează. Ca și "raportul" cu întîlnirile majore, cu ceea ce rămîne, pentru eternitate, cu opera creatorilor și valoarea ei. După ființă
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
masa de lucru cu fața către fereastră și văd, fără să mă ridic de pe scaun, acoperișul de tablă galvanizată al clădirii înghițită, în rest, de un brâu de brazi încărcați cu conuri în legănare și de rețelele de copaci cu picioarele-n ieburi și tufe nuanțând împreună și rulând, în funcție de anotimp, toate posibilitățile cromatice ale unui spațiu verde bine îngrijit. în spate e curtea de recreație și, cu siguranță, un teren de sport. Multă vreme n-am înțeles proveniența zecilor de
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
de latină, îndreptându-se cu catalogul sub braț spre cancelarie. Așa că l-am văzut numai de la spate și ceea ce m-a izbit a fost părul alb, statura masivă, trupul lat din umeri, mișcându-se lent și apăsat, purtat de niște picioare la fel de voinice, într-un pas cadențat, ușor târșâit sub greutatea corpului, fără să pot spune că era un mers legănat, ci doar condiționat ritmic de deplasarea continuă a făpturii sale ce nu înceta să-mi pară uriașă. Nu știu de ce
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]