10,156 matches
-
dar s-a potolit de Îndată. — Acest petit tableau, a explicat Walter, e plin de sentimentele contradictorii față de patria mea. Nostalgie, dor, dar și frică, dezgust de propria ființă și Întuneric, toate se regăsesc În această mică lucrare. Când am pictat-o, cu mulți ani În urmă, nu mi-am dat seama de toate astea. La tinerețe, și-a Înălțat el o sprânceană și s-a Întors spre Margaret, nu le vezi. Dar acum, În lunga toamnă a vieții, pot să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
picioarele Încrucișate sub ea, care desena leneș pe jos cu arătătorul cercuri invizibile. — Ei, ce zici? Cum ți se pare? a Întrebat-o Karl pe Margaret fără să se uite la ea. Privirea Îi pendula molcom Între pânză și model. Picta cu trăsături scurte, smucite, Încheietura mâinii urca și cobora rapid pensula ori lovea fin pânza. — Aaaa, da, a ezitat ea să răspundă. Tabloul ăsta e-o mâzgăleală, se gândea, pete de culoare aprinsă prelinse unele-ntr-altele, dealuri de un verde țipător
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ani nu-i plăcuse. Nici nu i se păruse deloc surprinzător când maică-sa i-a spus că Gauguin a murit de sifilis. — Uită-te la ea, a spus Karl, nu ți se pare admirabilă? E o minune s-o pictezi. O cheamă Nyoman. Nu-i un nume superb? Nyo-man. Ai spune că e ceva delicat și rar. — Nu Înseamnă decât al treilea copil. Din trei balinezi unul se numește Nyoman, fie fată, fie băiat. Unde-ai dat peste ea? — În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
torențială. Europenii și au pierdut eleganța, a mai zis. și-au pierdut sensibilitatea, bunăvoința, căldura. Ne-am pierdut nevinovăția dintâi. Ne-a fost smulsă din suflete copilăria și am rămas niște bătrâni certăreți, ramoliți și gata oricând de război. — De ce pictezi tu mereu femeile În felul ăsta? — Cum adică? — Cu gât lung și cu pomeții proeminenți. Adică toți faceți asta. Walter, mi se pare că el a creat moda, le face gâtul subțire, aplecat și privirea provocatoare, asta când se obosește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mereu femeile În felul ăsta? — Cum adică? — Cu gât lung și cu pomeții proeminenți. Adică toți faceți asta. Walter, mi se pare că el a creat moda, le face gâtul subțire, aplecat și privirea provocatoare, asta când se obosește să picteze o femeie. El e cu băieții. Ca Rudolf, deși la el femeile sunt ceva mai interesante, viguroase și subțiri, ca băieții. Ceea ce, bineînțeles, chiar și sunt, băieți cu țâțe și buze de femeie. El e, de fapt, reținut, așa zice
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a mângâiat obrazul și mirosul loțiunii de ras l-a izbit În nări. L-a auzit pe acela spunând o vorbă de scuză, dar nu s-a Întors. Ajunsese lângă scară când a observat un panou, un pătrat de lemn pictat cu motive de batik, pe care niște litere aurii și o săgeată arătau drumul spre bar. Adam a pornit Într-acolo și În drum a dat peste altă săgeată, care indica toaletele pentru bărbați. Din avea dreptate, și-a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-n vînt", luptă pentru existență, se agită în raporturi de forță (noră/soacră, soție/soț, mamă/fiu, tată/fiică etc.) ori caută prin niște birouri din care lipsesc rolele de calcul. "Portretele în mișcare" constituie miza prozei Doinei Popa; ea "pictează", cu același meșteșug, brute și ingenue, personaje secundare (cum e, de pildă, un oarecare Iliescu: "La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ies din biserică tăcute, intimidate, ca două oițe, știa că afară o să aibă sentimentul că aerul e altfel, și soarele e altfel și bolta cerului altfel, că nu se mai simt ca într-un spațiu închis, apăsător, unde ochii sfinților pictați pe pereți te urmăresc din toate direcțiile și fiecare poate să citească în ochii tăi, în creierul tău, în buzele tale, în inimă, în plămâni, în rinichi. Cine știe ce greșeală de moarte e să te exciți atunci când doi eroi de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de argint; vrăjitoarea cea căruntă; un fulg abia s-a născut și vântul l-a luat să-i arate lumea; cerne din cer pulberi de făină; a pus apelor podișor de argint; a pus crengilor mănuși de puf alb; a pictat cerul cu nori de leșie; a oprit soarele să mai privească pământul; ape înghețate de cristal; covorul argintiu scânteind în mii de luminițe; copacii cercelați cu flori de gheață; fulgii ca niște steluțe înghețate rotindu-se în cercuri largi, legănându
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viforul turbat; vântul transparent și uniform; un vântuleț, potolit aduce cu el o mireasmă blândă; supărat pe liniștea omenirii, vântul bate în lună plină; plutește mort pe cerul fumuriu către susurul lin al frunzelor; Despre vară: zile caniculare; vara a pictat cu un verde puternic toată pădurea; a acoperit pășunea și munții cu verdeață; pentru ape, a ales un albastru strălucitor, transparent; în copaci a pus podoabe, mere, pere, cireșe; pe sub copaci a pus felurite ciuperci; a acoperit cu aur spicele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
uitat nici munții cu piscuri albe de calcar, nici pădurile foșnitoare și înmiresmate de vegetația autumnală, nici chiar soarele căruia i-a răpit puțina lumină să-și coloreze trena rochiei celei lungi. Îi plăcea Toamnei să se joace și să picteze. Acum ar dori să-și asorteze cerul la culoarea cenușie a ochilor și îl va stropi cu puțină cerneală de la moș Timp, care contemplă încântat măiestria prințesei și, fericit, îi pune un zece în catalogul vremii. Tema a fost făcută
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sau pasiune: o primă, sau indemnizație de fidelitate. „Sărutul” lui Klimt Îl lăsa rece și nici nu visa femei cu Înfățișarea Adelei Bloch-Bauer sau a Margaretei Stonborough-Wittgenstein. Unul dintre desenele lui Szántó o apropiau Însă surprinzător de portretul lui Danae pictat de Marele Vienez, și acest lucru părea să aibă asupra lui un efect afrodiziac. Îl Întărâta precum o minge de cauciuc un câine tembel inaccesibilă dinților săi oricât de ascuțiți. Reușea cel mult să o acopere cu dâre subțiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu o stradă din Centrul Vechi al orașului, când cu un peisaj din Teceu sau cu atelierul unui pictor, când cu o natură moartă. Cu totul surprinzătoare era imaginea unui deal roșu ca un mușchi de vită așezat pe zăpadă, pictat de Ziffer. Cu un deal ca ăsta va Începe primul meu film, anunță solemn Grațian. De unde iei tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a auzi răspunsul, căci Grațian avea soluții pentru orice problemă, așa Încât, pentru el, practic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
odihnă, precum Eleonora, pentru care Eugen Pascu avea o slăbiciune specială. Dacă aș fi cunoscut-o, zicea el, seara, lângă o sticlă de vin, dintre toate sculpturile mele aș fi păstrat cu siguranță nudul ei. Eu n-aș mai fi pictat deloc, zicea Ziffer dus pe gânduri. Și ce-ai fi făcut? Întrebă Nagy Oszkár. Copii, dragilor, i-aș fi făcut copii, pur și simplu. O vreme, să zicem, acceptă Petre Abrudan. Dar când... mă Înțelegi... Atunci m-aș fi apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zicea Ziffer dus pe gânduri. Și ce-ai fi făcut? Întrebă Nagy Oszkár. Copii, dragilor, i-aș fi făcut copii, pur și simplu. O vreme, să zicem, acceptă Petre Abrudan. Dar când... mă Înțelegi... Atunci m-aș fi apucat să pictez. Ce? Întrebară toți trei. Amintirea tuturor senzațiilor. Un fel de ejaculare târzie, dacă nu chiar post-mortem, ricană Eugen Pascu, Întins la umbra unui copac din pânza sa fetiș Călărețul. Abrudan și Nagy Oszkár izbucniră În râs. De ce râdeți? Întrebă Ziffer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceea ce permite oricărui ins să trăiască, ceva ce se cheamă pasiune. Când Își termină numărul, Brândușă se opri la doi pași de tablouri, cu spatele la ele și zise: Acești patru pictori pot spune cu sufletul Împăcat, fără deosebire de naționalitate: Am pictat pe-acest pământ, s-avem glorie-n mormânt! Amin, răspunse mulțimea spășită, cu gândul la toți cei duși și nu doar la pictori, Întrucât fiecare dintre ei avea pe câte cineva mutat la cele veșnice, chiar și fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe-acest pământ, s-avem glorie-n mormânt! Amin, răspunse mulțimea spășită, cu gândul la toți cei duși și nu doar la pictori, Întrucât fiecare dintre ei avea pe câte cineva mutat la cele veșnice, chiar și fără să fi pictat vreodată. Kutya fasza de glorie, zise Nagy Oszkár furios. De unde scoate el timpeniile astea? Nici măcar nu-i critic de artă. Atunci aș mai Înțelege... Despre artă, glorie, moarte sau viață, oricine poate vorbi. Sunt cele mai banale teme, zise Ziffer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Oszkár furios. De unde scoate el timpeniile astea? Nici măcar nu-i critic de artă. Atunci aș mai Înțelege... Despre artă, glorie, moarte sau viață, oricine poate vorbi. Sunt cele mai banale teme, zise Ziffer turnând În paharele prietenilor vin din sticla pictată de el. Un vin de a cărui culoare părea destul de mulțumit. Boldog új évet! La mulți ani! 5. După ce Își termină discursul solemn, cu rezonanțe funerare, În bună tradiție a epitafelor de pe crucile de lemn colorate din Cimitirul vesel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își spuse că, din punctul lui de vedere, unele schimbări s-ar chiar impune. Cum ar fi culoarea calului... Prea roșu! 7. Ziffer Sandor (l880-1962) „Natură statică”, ulei pe pânză, 80x70 cm, datat 1910, semnat dreapta jos. Lucrarea a fost pictată la Paris, dacă luăm În considerare datarea scrisorii lui Ziffer către prietenul său Boromisza Tibor, redactată la Paris În ziua de 25 XII 1910. Argumentele acestei presupuneri ar fi și cele câteva rămurele de brad precum și câteva tușe de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care ar sugera lumânările de pe bradul de Crăciun. Aceste câteva elemente conjuncturale cât și datarea și semnătura lizibilă a lui Ziffer, care apare atât În scrisoare, cât și În tablou, ne pot conduce la o singură concluzie: lucrarea a fost pictată la Paris În preajma Crăciunului. După cum se știe, În opera lui Ziffer regăsim o puternică influență a expresionismului german, dar lucrarea de față poartă și amprenta experienței sale plastice franceze. Prin compoziție și structura cromatică, Ziffer pendulează Între naturile statice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se Întrebă retoric Nagy Oszkár, Eu zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza lui. Vorba aia, cum pictezi așa dormezi! Zis și făcut. Își trecură din mână În mână o sticlă cu vin, urându-și din nou La mulți ani și Boldog új évet, apoi Își strânseră mâinile În semn de rămas bun, și se Întoarseră În lumile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic de extracție postmodernă. Brândușă era În al nouălea cer. Dacă ce se vedea În tabloul lui Ziffer a fost pictat la Paris, Însemna că el, de fapt, cumpărase odată cu tabloul și un apartament, să zicem o garsonieră, la Paris, Orașul luminilor cum i se mai zice, și capitala Franței! Atâta doar că din tablou nu reiese nici pe ce stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
garsonieră, la Paris, Orașul luminilor cum i se mai zice, și capitala Franței! Atâta doar că din tablou nu reiese nici pe ce stradă era apartamentul și nici la ce număr. Decât dacă fațada clădirii nu ar fi fost cumva pictată pe spatele tabloului. Ceea ce va putea ușor verifica acasă. De-acum Încolo, gata cu sedentarismul, Își spuse el. Va vrea la Paris, se va uita la Ziffer. Va vrea În natură, se va uita la Pascu și la Abrudan. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se poate dezvălui. E ca un secret militar sau de stat. Se poate da publicității numai peste cincizeci sau o sută de ani. După caz. Domnul Brândușă era cel mai fericit. Zâmbea mereu lângă tablouri de parcă el le-ar fi pictat. Din când În când, dintele său de aur lumina ca un bliț sufrageria În care mai dansau câteva perechi. Fata cu discursul avea niște buci clasa Întâi. Marfa, nu glumă. Nu degeaba se odihneau pe ele ca niște stele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis ușa încuiată). Nu, fantomele pe care le-am invocat în nopțile acelea târzii și-n timpul lungilor drumuri la volan și-n după-amiezele când urmăream biliard la televizor erau toate pictate cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai aproape de-atât nu voiam să mă aflu de cineva sau ceva. La aproape șaisprezece săptămâni după ce m-am trezit pe podeaua dormitorului, a sosit cutia cu becul. Silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]