2,018 matches
-
întîiul Congres al Constructiviștilor europeni, desfășurat în 1922 la Düsseldorf) se datorează, în bună măsură, poziției sale moderate și „constructive”. Ca și Ion Vinea, dar în domeniul artelor plastice (a realizat picturi în ulei, gravuri, linoleumuri, sculpturi cinetice, colaje, reliefuri pictate, decoruri pentru teatru ș.a.), Iancu a desfășurat o acțiune de mediator modern între mainstream și avangardă, prețuit de cele mai diferite grupări ideologice (Gîndirea, Viața românească, Criterion ș.a. - printre admiratorii săi din epocă se numără Mircea Vulcănescu). Și, asemenea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să nu afișeze asta. Mai văd și faptul că la nuntă au participat mult prea multe rude În vîrstă și mult prea puțini prieteni. — De unde Îți dai seama de asta? rîd eu. Pentru că mai ai și cristalurile astea și cutiuțele pictate. CÎnd ne-am despărțit, acestea au fost exact obiectele pe care am fost fericit să i le las fostei mele soții. CÎnd v-ați despărțit? — Acum patru ani. De ce Întrebi? Mă Îndrept către canapea și mă așez. — Pari a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la mai puțin de o milă de hotarul cu câmpia din jurul orașului Oderzo. Ne-a escortat în continuare un pluton de vreo douăzeci de soldați romani cu platoșe și coifuri de piele, care se apărau cu scuturi dreptunghiulare de lemn pictat și sulițe cu vârfuri lungi de fier. Oderzo avea aspectul unui mare oraș așezat în mijlocul unui câmp bogat în viță-de-vie și măslini. Avea șanțuri încăpătoare, pline de apă adusă din râul Monticano. În cuprinsul perimetrului zidurilor erau nouă turnuri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Bizanț, căci n-am izbutit să-mi țin gura: - Unul care trudește cu capul mai mult decât lucrezi tu cu fundul, circarule, am zis. A urmat o tăcere jenantă, amestecată cu teamă. Scenograful m-a fixat cu ochii lui pictați. Era un tip care știa să se stăpânească, recunosc. Mi-a surâs și a spus: - Străine, te-am remarcat. Ție nu ți l-aș da nici măcar de-aș avea diaree. Michele a intervenit: - Este un nobil longobard în trecere, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
locuit înlăuntrul său. - Tu ești Stiliano? Glasul îi suna ciudat. Tonuri ascuțite și joase se amestecau în unul și același cuvânt. - Eu sunt, și am venit în numele regelui longobarzilor. Isacco Platone s-a scărpinat pe obraz cu unghiile lui lungi pictate, măsurându-mă din cap până-n picioare. După care a zis: - Mâine dis-de-dimineață o să plecați. O escortă o să vă însoțească până în port, și de-acolo un vas o să vă ducă până-n Etruria. Obișnuita mea aroganță și nestăpânirea de sine atunci când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Manciu. Chiar în ziua aceea, după ce țâșnise spre gâtul băiatului, se gândise să vină și să se uite de aproape. Era ora prânzului și biserica era pustie. Urcase treptele schelelor de lemn și se uitase de-aproape: pe haina pictată era împlântat inelul, pe jumătate zidit, și era chiar inelul la care se gândise, unul pătrățos, cu cinci pietricele mici de safir, pe care îl știa bine și la care se gândise adeseori, acel inel care-l tulburase într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în Evul Mediu, cânta la o mandolină. Părul castaniu îi curgea în bucle. În fața lui, într-un portic împodobit cu trandafiri, stătea o femeie cu părul negru despletit, îmbrăcată cu o rochie diafană. Pe când Zogru plutea fără grijă pe deasupra patului pictat, ușa de la intrare s-a deschis vijelios și Achile a intrat fără veste. Era asudat, după ce umblase toată dimineața cu sacoul pe umeri, deși toată lumea îi spunea lasă, măi, Achile, haina pe capul scaunului că nu ți-o ia nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mama ei. „Alina, am un pachet de la mama ta!”. Din geamantan își făcu apariția o sacoșă strălucitoare, plină cu dulciuri, apoi o păpușă cum își dorise de mult timp, frumos îmbrăcată, cu un zâmbet drăgălaș pe chipu-i de ceară pictată. Nu se putea bucura. Absentă, privea în gol cu mintea aiurea. Frânturi de amintiri îi treceau prin fața ochilor, amețitor de repede. Încerca să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu avea nimic destul de mare cum ne trebuia nouă, așa că am mers mai departe, am trecut de negustorii de vin și de ulei, de brutari și de cei care vindeau păsări vii. Am văzut o mulțime de lucruri frumoase: ceramică pictată de Kushite, vase de bronz costorite, idoli și zeițe, scăunele cu trei picioare și fotolii. Mie mi-au căzut ochii pe o cutie cu capacul incrustat pe care strălucea o grădină făcută din fildeș, faianță și sidef. - Iată un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu. La fel cum nu i se putea spune nu lui Iosif, fiul Rahelei, nepotul Rebecăi. Am plecat cu el dimineața. La fluviu, am găsit o corabie de un lux orbitor, plină cu scaune și paturi, cu farfurii și cupe pictate, vin îndulcit și bere. Erau flori și fructe peste tot. Benia era uimit de atâta bogăție și nici unul din noi nu se putea uita în ochii scalvilor goi care ne serveau cu aceeași supunere ca pe Zafenat și pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de plumb, colecția de cutii de chibrituri, colecția de poze din cutiile de gumă de mestecat, racheta de tenis, cea de badminton, paleta de ping-pong, mingile, modelajele de la Casa Pionierilor, figurile din desenele animate făcute din placaj traforat și apoi pictate broșurile franțuzești, nemțești, americănești și iugoslave cu benzi desenate, pe care le primisem de la foștii colegi ai lui tata, cuțitul de vânătoare, un tomahawk, praștia, arcul, pistoalele de jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o rază de soare căzu peste ochiul de sticlă al păpușii. Un ochi rotund, cu gene pictate. Marie nu mai văzu nimic altceva. Doar fulgerul din privirea fixă a ochiului larg deschis. Totul pieri din jurul ei. Valul Însîngerat din coșmarele ei reapăruse și o Învăluia cu totul Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ambianța și, reducând obiectivul la suprafață pură, modifică concomitent relația omului cu el însuși într-una de rentabilitate. Revenind la (1), iată cele câteva chei geopolitice indicate de rețeaua noastră ca active pe teritoriul țării-țintă: în N, în zona mănăstirilor pictate, clopot voievodal, una bucată, 500 lbs., sec. XV; aici (3) s-a dezvoltat satisfăcător de mai mulți ani, proces care continuă cu pași repezi; în E-S-E, în deltă și zona de litoral, șarpele mare tip Kneph, una bucată, marmură, sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lucru pentru cineva care nu se pricepe. Sally urmase cursuri de sculptură la colegiu, perioada minimă cerută; s-a concentrat imediat pe fabricarea unor modele la scară ale schițelor lui cu scenografii, tăiate perfect cu cel mai bun cuțit Stanley, pictate și bibilite de nu numa’, numa’. Era incapabil să înțeleagă cum o ustensilă electrică, pe care ai folosit-o, care s-a uzat și pe care ai adoptat-o singur-singurel, poate să-ți devină la fel de familiară ca propria-ți mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și până și magazinele ungu- rești de haine second-hand, care mișunau de căutători de chili- piruri, aveau obloanele verzi trase. În timp ce Îmi savuram ciocolata care Începuse să se cam topească, m-am trezit În fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii Nelly. Pe o plăcuță scria : „Bethlen Gábor Kollégium“, iar pe o altă plăcuță, „muzeul de Științe ale Naturii“. Înăuntru totul mirosea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe străzi, și până și magazinele ungurești de haine second-hand, care mișunau de căutători de chilipiruri, aveau obloanele verzi trase. În timp ce îmi savuram ciocolata care începuse să se cam topească, m-am trezit în fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii Nelly. Pe o plăcuță scria : „Bethlen Gábor Kollégium“, iar pe o altă plăcuță, „Muzeul de Științe ale Naturii“. Înăuntru totul mirosea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pentru a urca o altă, spre dreapta sau stânga... Biroul este chiar în Centru, în zona Administrativă, la doi pași de Mall și Pyke Market. O cladire din 1900, still, cu marmură și dale de gresie, coloane aurite și tavane pictate... Asta în lobby, mai sus sunt birouri nu atât elegante, cât funcționale. Ferestrele de la birou dau spre o intersecție foarte aglomerată. De acolo am urmărit demonstrațiile anti- Globalizare. Cei mai simpatici au fost “broscuțele verzi”, ecologiștii. Nu prea știu ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau danturile ori își tropăiau înveselite încălțările, ori de câte ori li se părea că 105 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Au fost tipii ăștia așa boieri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și operează- n oraș. Devalizează bănci, fac harcea-parcea caseriile, taie în bucăți cîte-un seif de-al poliției și îl fură-n felii. Lumea se amuză. 173 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI perdeluită și cu ștaif, cu grădiniță și salonașe pictate, bineînțeles poreclită Halima. Și mult s-a mai minunat Ulpiu de întîmplarea aceasta și sufletul înalt către tării i-a tresărit și a intrat, a ajunat și-a cinstit. Dar iată că, în viață, peripețiile instructive se țin lanț, dovadă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu- se, în adâncurile sufletului său, că i se joacă o farsă urâtă, examina pielea de elefant pictat a tabloului și o înjura printre dinți. Uite ce mustăți dușmănoase putuse avea și hibridul acesta, rezultat, într-adevăr, din amestecul trăsăturilor unui Robin, pleoștit și confuz, turnate pe o țeastă de Dali melodramatic. - Ce seară, domnule Floyd! Ce spirituală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elocventa pasiune (deșănțată și masochistă) pentru colecția sa de arici, a principesei Clara de Polignac, prietenă modestă și rezervată cândva, nimeni altcineva, mai târziu, decât moștenitoarea înfumurată a Imperiului mașinilor de cusut Singer. După care, direct de la cortina și costumele pictate special, la sfârșitul anului 1923, de către Fernando Leger, pentru spectacolul "Facerea lumii", al Baletului suedez, sora cea suplă translată conversația abrupt, la timpul prezent, spre congelatorul gemând de pipote și gheare de pui, aparținând doamnei Andronache. Va manifesta Cocondy o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe spătar. Cârciumarul se îmbrăcase în hainele lui bune. Lina ședea smerită lângă el. Luaseră și copilul. 135 Negustorul asculta slujba cântărind din priviri toată bogăția bisericii, balcoanele ei cu stâlpi de cărămidă și bolți aurite, pe care pluteau îngeri pictați. Părintele, mic cum era, călca piatra altarului cu Biblia în mână. A citit din Evanghelia lui Matei. Avea o voce frumoasă, groasă și plină. Răsunau bolțile. La urmă le-a povestit pilda semănătorului, i-a certat pentru păcatele făcute și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se înșelase. Mai ceru un lichior pe care îl dădu pe gât și mai adăugă o lampă, crezând că lumina e de vină. Dar nu-l ajutară nici privirile, care i se împăienjeniră, și nici lumina. Până atunci, pe chipurile pictate sau doar desenate, vârstele morții se prefiguraseră cu neîndurare. Pe cei care semănau mai mult cu ceea ce știau despre dânșii, desenul îi îmbătrânea mai puțin, așadar urmau să moară mai degrabă. În măsura în care desenele îi sluțeau și îi îmbătrâneau, aveau să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tudorel, însă inversată, cam cu aceleași mobile, în plus un fotel de modă veche, capitonat. Dar ce deosebire! Se simțea prezența unei ființe feminine. Deasupra becului simplu cu un abajur conic de tablă emailată, Pica pusese un abajur de pergament pictat. Masa era acoperită cu un atlas de un roșu ca sângele închegat, pe pat își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de divan. Încă aerul mai era impregnat de parfum de ambră. Masa era încărcată de cărți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nudă provocară teribile ecouri. Dalajul bazilicii fu umplut de lumânări aprinse, înfățișînd simbolic pe "morții noștri", iar patru uriașe făclii se ridicau, asemeni unor palmieri între trestii, în amintirea celor patru victime: Pica, Tudorel, Hangerliu și Cioarec, ale căror figuri, pictate sumar, se suspendară pe pereți. Cioarec, care murise de frică, fusese sanctificat! De asemeni, pe locul execuției, acolo unde fusese cuierul pe care stătuse legat Cioarec, se înfipseră iarăși lumânări, și un pluton de tineri în cizme îngenunche. Hangerlioaica jucase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]