1,077 matches
-
curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce poate fi înțeles. Reacția lui Cicero nu se datorează doar atitudinii sale sceptice, proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din acest viol comis de cei doi indieni asupra unei fete din colonia puritană se hrănește revolta unei memorii reprimate. Vara indiană anunță deșteptarea nu doar a vitalității sexuale, ci și dezvăluirea secretelor pe care drept-credincioșii le ascund, dincolo de masca pietății. Păcatul originar al lumii fără de păcat la care visează pelerinii nu mai poate fi ascuns. Între pastorul ce predică rigoarea credinței și femeia adulterină, complicitatea trimite la trecutul ce abundă în abuzuri, rapacitate și cruzime. Adulterul și incestul sunt demonii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi fost tu unul din aceia care au vrut să hrănească mulțimile cu dumicatul de pîine rămas În gîtlej...” Atît am, atît ofer! Îmi caut și eu cu lampa de petrol numele să-l pot da jos de pe cruce, dar pietatea oare mă Împiedică să recunosc că și ceapa are petale?! O inimă nedospită-ndeajuns tresaltă-n foalele pieptului, mi se tînguie mersul aidoma unei bocitoare, mă lovesc de mascații carnavalului ținînd de mijloc pe una din alea pe care femeie
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să schițeze o scurtă dar agreabilă descriere a caracterului victimei, altminteri bine cunoscută de toată lumea. — Nu este necesar să vă mai aduc aminte că domnul Flaviá i Pujades a fost binecuvîntat cu o personalitate fragilă și delicată, numai bunătate și pietate creștinească. Dacă o muscă se strecoară În ceasornicărie, În loc s-o omoare cu lovituri de papuc, deschide larg ușa și ferestrele pentru ca gîngania, făptură a Domnului, să fie purtată de curent Înapoi În ecosistem. Don Federico, după cîte știu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu-și cruțase auditoriul de adevăruri dure. De aici și reputația lui. Or, către sfârșitul acestei luni, autoritățile ecleziastice ale orașului nostru hotărâseră să lupte împotriva ciumei prin propriile lor mijloace, organizând o săptămână de rugăciuni colective. Aceste manifestări ale pietății publice urmau să se încheie duminică printr-o slujbă solemnă ținută sub protecția Sfântului Roch, sfântul ciumat. Cu această ocazie i se ceruse părintelui Paneloux să ia cuvântul și de vreo cincisprezece zile el se smulsese de la scrierile sale despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Răsăritenilor”, apoi: „sorbiți băutura științei arhiereului Nectarie, curs de teologie și izvoare de dreaptă credință”, apoi: „Niciodată de aici înainte săgețile dușmanilor nu vor atinge hotarele noastre, nici practicile teologilor raționali, fiindcă Nectarie a ridicat întărituri pentru credincioși, turnuri de pietate și lănci de înțelepciune”, iar pe foaia a 3 pe verso: „Prea strălucitului, prea piosului, prea seninului și prea slăvitului domnitor și principe, Domnului Domn Io Duca, Voievodul întregii Moldovlahiei de la Dumnezeu mântuire”<footnote I. Bianu și Nerva Hodoș, op. cit
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
deoarece, aici se bucură de protecția lui Constantin Brâncoveanu. În anul 1758 „locuia la Mănăstirea Cetățuia călugărul grec Cezar Daponte, care a cules date despre viața Patriarhului Dosithei pentru a-i alcătui biografia într-un stil plin de admirație și pietate”<footnote Mitrofan Băltuță, op. cit., p. 587 footnote>. Sprijinit de Gheorghe Duca, ctitorul mănăstirii, Patriarhul Dosithei și-a desăvârșit opera culturală și pastoral-misionară prin tipărirea de cărți în apărarea ortodoxiei. Un număr important de învățați greci au găsit la Cetățuia mediul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ar smulge ceea ce ei numesc poezie, dat fiind că, de mult ce-au prostituat numele poeziei cu ipocrizia, s-a ajuns la o îndoială generalizată. Dar pentru mine, care văd și numesc lucrurile în felul meu, poezia este virtutea, dragostea, pietatea, afecțiunea, iubirea de patrie, nenorocirea nemeritată, ești tu, e iubirea ta de mamă, e tot ce este sacru pe pământ...“ Nu pot continua să-l ascult pe Mazzini. Citind acestea, inima cititorului aude căzând din cerul negru, de deasupra norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spre insula Honorat, unde se află renumitul centru monastic cistercian, vechi de 16 secole. Ajung în timpul sf. Liturghii, la Sanctus. Biserica este plină de credincioși, iar rugăciunea și cântecele călugărilor au ceva ce-ți pătrunde adânc în inimă. Simplitate, sobrietate, pietate, armonie, reculegere profundă, solemnitate. Toate acestea îți sunt transmise de glasurile lor spiritualizate, iar zidurile solemne și austere ale bisericii te îmbrățișează și te ajută să revii la ceea ce ești de fapt, o simplă și umilă creatură a lui Dumnezeu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
10 surori carmelitane ale sf. Iosif, care găzduiesc pelerinii ajunși aici. Erau prezenți și mai mulți credincioși laici. Imi place mult muzica, linia melodică a imnului, antifonelor, psalmilor cu inflexiuni tipice muzicii franceze. O rugăciune cântată cu mult calm și pietate, în care simți că sufletul începe să se înalțe spre ceruri, de unde se coboară în tine pace și seninătate. După ce am ieșit din biserică, mă gândeam că atât seminariștii noștri, cât mai mult preoți și călugări ortodocși ar avea ceva
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de călugărițe) cu patroana sf. Scolastica, unde ne oprim. Avem ocazia de a asista la rugăciunea lor de la ora 14. Toate se adună în cor, după ce se înclină în fața sf. Sacrament din altar și începe rugăciunea, cântată cu calm și pietate. Imi curge în gânduri și simțire ritmul lent și plăcut al muzicii, și deși mă înalță către ceruri, din când în când trupul mă coboară spre odihnă și somn; dar nu mă las dominat de efectele oboselii. După rugăciune, vizitez
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
București "Curierul romînesc", unde au fost tipărite atâtea articole despre ucigătoarea molimă, a compus un poem intitulat Hymnu pentru Holera, ce a fost publicat în 1836, într-o culegere de scrieri a autorului. Din acest patetic poem, scris cu multă pietate religioasă, reproducem o strofă în versuri albe în care este evocat în mod sugestiv groaznicul flagel: Dar acum ce rău ne amenință necunoscut părinților noștri, necunoscut pământului nostru? Muncile Iadului urmează după dînsul! De unde vine? Unde își va stinge turbarea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și simplu, ca inchizitorul la autodaféul unui eretic, când printr-o poveste uitată poate face de rușine pietatea filială a reverendului Robert Strickland. Zelul său a fost uluitor. Nici un amănunt nu a fost prea mărunt pentru a-i scăpa atenției și puteți fi sigur că dacă Charles Strickland a lăsat neachitată o notă de plată de la spălătorie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a reușit să facă din Elada clasică aproape o colonie romantică, a trecut neobservată. Mai ales că romanticii și-au schimbat, vizibil, strategia între ruinele clasice. Au renunțat la elegie și au trecut la rugăciune. Locul suspinelor l-a luat pietatea. Același romantism care ne face sensibili la farmecul muribund al Veneției hrănește și idealizarea antichității. Sau îi extinde limitele. Ulise nu acordă o importanță prea mare faptului că își cioplește piciorul patului nupțial dintr-un măslin nedezrădăcinat. Dar un romantic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zile, și într-o clipă m-am hotărât să mă întorc în țară. Cum n-aveam bani de drum imediat, m-am dus să cer prietenilor, eu care nu cerusem niciodată. Am fost refuzat politicos. Atunci am căutat Muntele de pietate, cu paltonul de iarnă subțioară. Mi-era rușine să întreb sergenții unde se află. După câteva ceasuri de ezitare, l-am găsit aproape vecin de hotelul meu. Am făcut coadă. Mai erau femei, numai femei, una cu lingurițe de argint
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să știe, ca mama la copiii dezmierdați. Și cât de bine o știe aceasta mama! Să te simți încă o dată de șapte ani, să asculți cu aceeași naivă curiozitate poveștile pe care ți le spune ea, să simți cu aceeași pietate mâna ei, să te simți protejat de o mână albă, frumoasă și fină, și să știi, să știi totdeuna că acel amor al ei e flacără arzătoare de care ea însăși te păzește pentru a nu te nenoroci. Și numai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbâcsit și strâmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi trebuia un adevăr mizerabil care mă cobora? Trecuse de miezul nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun întrebări, să mă cert în gând cu Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui Swedenborg când abia Împlinisem șase luni. — Și În ce cred swedenborgienii, domnule? Îl Întrebă Charles Millar cu sinceritate. — Băiete dragă, dar În ce nu cred?! Îi răspunse Henry cu un suspin. William tocmai redactase și publicase, În semn de pietate filială, Rămășițele literare ale lui Henry James senior, un volum frumos tipărit și legat, Întâmpinat cu o tăcere răsunătoare de publicul larg. Citindu-l (sau, pentru mai multă acuratețe, citind În el), Henry Își amintise de ideile fantastice și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mari, detectivii cei mari, grimați și împopoțonați, se fâțâie, ascunzând sub bluzițele vaporoase umflături ce se dovedesc a fi nu mamelare, ci răspânditoare de gloanțe. 176 DANIEL BĂNULESCU Graba cu care hainele și ceasul lui Ulpiu găsesc drumul Muntelui de Pietate poate fi asemuită mulțumitor doar cu suavele, dar severele aperitive. Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri de pe o coajă mucegăită de pâine, au ceva misterios și esențial în comun cu aburul dumnezeiesc și somptuos al marilor supe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și lupte în cercul de lumină Se văd cerești casteluri de-a lui Hristos tării, Și între ele-i Putna în care-adînc se-nchină Lui Ștefan Vodă astăzi ai României fii. Aice e fântâna cea plină de mărire, De sânta pietate, de-al patriei amor; Aice-i eroismul ce trăznet de-ngrozire Fu dușmanilor țării sfărmând trufia lor. {EminescuOpIV 56} O mamelor romîne! aduceți-v-aminte Că dintre voi fu una: Elena, ce ne-a dat A patriei mărire! Și când lipiți fierbinte La
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spectru, iar Amesha-Spenta sunt cele 7 trăsături umane însumate de Dumnezeu: 1. Ahura Mazda - „Dumnezeu cel Înțelept“ sau „Lumina Veșnică“ 2. Asha - Cunoașterea, Dreptul și Justiția 3. Vohu Manah - Gândul Bun și Mintea Iubitoare 4. Kshatra - Puterea Duhului 5. Armaiti - Pietatea și Credința 6. Haurvatat - Sănătatea și Desăvârșirea 7. Ameretat - Nemurirea Zoroastrismul este considerat o religie universalistă în privința mântuirii și o credință care respinge predestinarea. Zoroastrismul constituie în primul rând o teologie a acțiunii, iar credința zoroastriană începe cu o alegere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un fiu ca mine ș...ț nu te recăsătorești”. Culme a umilințelor, care nu se Încheie Însă aici: cămătarul Arondel Începe să-l hăituiască, sălbatica „Venus neagră”, iubita Jeanne Duval, Îl vede sărăcit, somațiile curg, portăreii mișună. Urmează Muntele de pietate, schimbatul locuințelor, Împrumuturile disperate, mizeria, vagabondajul, alcoolul, cafeaua, tutunul, hașișul, cânepa indiană. Totul trăit demn, refuzând compromisuri, onoruri, recunoaștere, căci ar Însemna un pact cu spiritul burghez. „Universul lui Baudelaire, singurul pe care Îl cunoaște, este boema, camerele mobilate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
oraș. De asemenea, însemnătatea pe care Salazar o acordă religiei în viața omului și a societății își găsește rădăcinile în copilăria lui pioasă, nezdruncinată nici de crize, nici de sacrilegii. Părinții lui erau oameni de o moderată experiența religioasă, tipul pietății catolice populare. Oliveira Salazar nu și-a pierdut niciodată credința - în copilărie sau la începutul adolescenței - ca s-o regăsească mai târziu, după îndelungate rătăciri și lupte. Religiozitatea lui e cu totul lipsită de dramatism. Este un lucru pe care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și-n deosebi Dona Maria, l-a încurajat în hotărârea luată. Nimic mai măgulitor pentru părinți decât să-l vadă într-o zi preot în Santa Comba. O viață liniștită, aproape de ai săi, liber de griji; idealul acesta corespundea întocmai pietății calme a micului Oliveira. Abia împlinise 11 ani și, într-o după amiază de mai, părăsi Vimieiro însoțit cu alai de întregul sat. Ajunsese pe mica glorie a Santei Comba. Padre Antonio îi prezicea bonetul de ordinal, părinții îl dădeau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Barreiros. Acești doi ani au avut o mare însemnătate în viața lui Salazar. În acest răstimp înțelege el că e chemat pentru o misiune mai vastă și mai grea decât aceea de a fi preot în Vimieiro. Înțelege, desigur, că pietatea lui nativă nu e de ajuns pentru a îmbrăca haina preoțească. Pe de altă parte, nu încape îndoială că problemele educației îl cuceresc atât de mult încît Salazar renunță la misiunea de a mângâia și întări, ca să se poată dedica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]