1,558 matches
-
se vorbește de o proprietate a marelui Domn, care se întindea « până la Căiuțul Mic », iar în secolele al XVI-lea și al XVII-lea au fost redactate șapte documente privitoare la satele de pe teritoriul Căiuți. Et.: proveniența din maghiarul Roucz « pietros » nu se susține. De fapt, Căiuț și Căiuți au la bază (cu un singular refăcut) substantivul comun cal (diminutiv) d. lat.cabalus. CIUC, masiv muntos, fostă plasă în județele Bacău și Harghita. Atestat ca sedes csik încă de la 1324, se
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
subcarpatică, situată între văile râurilor Bistrița, Trotuș și Tazlău (586 m. înălțime și 35 km. lungime). A fost cunoscută și cu numele Culmea Tazlăului și Pietricica Bacăului. Toponimul este cunoscut în zonele muntoase și subcarpatice din țara noastră, precum vârful Pietrosul, Pietrișul, Pietroasa, Petrila, Petricani ș.a. Et.: ap. piatră d. lat. petra + suf. diminutival -icică. PISCUL STEJĂRIȘULUI, vârf de deal în localitatea Pralea, situat în pădurea Ursoaia, acoperit cu pădure de fag, ceea ce explică pe cel de al doilea termen din
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
între văile râurilor Bistrița, Trotuș și Tazlău (586 m. înălțime și 35 km. lungime). A fost cunoscută și cu numele Culmea Tazlăului și Pietricica Bacăului. Toponimul este cunoscut în zonele muntoase și subcarpatice din țara noastră, precum vârful Pietrosul, Pietrișul, Pietroasa, Petrila, Petricani ș.a. Et.: ap. piatră d. lat. petra + suf. diminutival -icică. PISCUL STEJĂRIȘULUI, vârf de deal în localitatea Pralea, situat în pădurea Ursoaia, acoperit cu pădure de fag, ceea ce explică pe cel de al doilea termen din toponimul compus
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
bazarele, moscheile, arhitectura arabă, nimic nu m-a surprins. Și, totuși, am găsit momentul care m-a impresionat cel mai mult. După întîlnirea oficială cu guvernatorul din Gizeh, ne-am îndreptat spre Piramide, spre Sfinx. Soarele dogorea și încingea începutul pietros al marelui deșert, lumina generos, aproape orbitor, peisaje de apocalips, cu beduini, piramide, cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis lung, obsedant, se împlinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
porumb coapte pe plită constituia un test anevoios și riscant pentru dentiția oricărui om necăjit care ar fi fost obligat de împrejurări să se delecteze cu un asemenea meniu, fiindcă după ce se răceau boabele deveneau mult mai dure și mai pietroase decât fuseseră în stare crudă, adică înainte de a fi supuse tratamentului termic. Mâncam într-o tăcere maladivă. Ne priveam fără să ne vorbim. Stăteam față-n față fără să comunicăm cu ajutorul limbajului. Mestecam boabele alea nenorocite de porumb calcinate, zgrunțuroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eram demult pe lumea cealaltă. Da, doamnă, mâncăm în fiecare zi boabe de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun, încât ni s-au acrit și mațele și inima și sufletul, rumegând ca oile la boabele astea insipide și pietroase de ne-au crăpat și ne-a sărit smalțul dinților de atâta zuruială și zdruncinătură. Făina de porumb ni s-a terminat; de asemenea fasolea, uleiul și untura. Tot. Într-un săculeț rătăcit am mai găsit vreo două căldări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cunoscător. A scos iepele. Două animale pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe erau mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în plină noapte, ca pe o ședință de spiritism. Trecutul care există este tot atât de străin de noi ca și viitorul care nu există. Oamenii care și-au amestecat fostele vieți cu fostele sentimente, într-un amalgam lutos, rece, pământ rudimentar, pietros, nici ei nu mai există. Nici în amintiri nu-i mai putem vedea; ni-i imaginăm doar, și, desigur, cu totul altfel de cum au fost. * Cineva, un intelectual, ros vădit de alcool, bate sfios la ușă, cerând parcă să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o bănuiam, era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să nu se mai termine potopul. Ne tremura și inima și sufletul și trupul. Îi căutam cu buzele formele pietroase, abia îndrăznind să le deslușesc. Acasă, bunica sforăia ușor: și-a făcut cruce și a poruncit să ne încălzim, să ne stoarcem hainele, să le uscăm la bucătărie. Ne-am trezit târziu. Ploaia spălase munții și apele vuiau vesele, sprintene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
idilic: ne aduseseră, mie și lui Jeni, multe jucării), surâzători, unchiul cu o pălărie de vară, moale, pe cap, și, ca să se armonizeze, parcă, cu ea, cu o față cu trăsături de asemenea moi... * În curtea minusculă a casei de pe Pietroasa nu se putea ține un câine. Cu toate acestea, părinții ne-au luat unul, pe care l-am botezat Astra și pe care, după câteva luni, a trebuit să-l dăm doamnei Bugnariu, directoarea școlii unde lucra mama. Argumentul, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dar ne-a recunoscut imediat și de departe, repezindu-se în direcția noastră cu un elan ce-i trăda bucuria - imensă precum curtea aceea, ce ne-o răpise. * După mai bine de patru decenii, aflu că la Cluj, pe strada Pietroasa, am avut o mică admiratoare. Umblând după niște acte, Jeni face cunoștința unei doamne (căsătorită, cu copii) cu care intră în vorbă și de la care află că a copilărit în Cluj și că a locuit și ea pe strada Pietroasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pietroasa, am avut o mică admiratoare. Umblând după niște acte, Jeni face cunoștința unei doamne (căsătorită, cu copii) cu care intră în vorbă și de la care află că a copilărit în Cluj și că a locuit și ea pe strada Pietroasa. Ne ține minte pe amândoi, și pe Jeni, și pe mine. Pe mine, ca băiat, mă „remarcase” în mod special și, din simpatie, văzându-mă cum merg, cu vârfurile picioarelor întoarse înăuntru, se străduia cu toată seriozitatea, pe cât îi stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
necunoscute. Până de curând, când - pe căi atât de ocolite, încât îmi este imposibil să mi se pară întâmplătoare - iau cunoștință de ele cu profundă gratitudine. Să mă văd, acum, cu ea, nu mă încumet. Dar pe fetița aceea de pe Pietroasa, care, mergând în urma mea pe stradă, la o anumită distanță, își scălâmbăia mersul, nu ca să râdă de mine (de defectele mele), ci dintr-o spontană, pură afinitate - o voi întâlni, cu siguranță. * Biserica e aproape goală, slujba - lungă și obositoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când, epuizat de emoții, reușeam să adorm înainte ca scandalul să se fi potolit de tot. * Ce liniștitoare erau, în schimb, diminețile de pocăință și de împăcare... Îmi amintesc de o asemenea dimineață de pe vremea când mai locuiam pe strada Pietroasa și mai dormeam toți patru într-un singur pat. Mă trezisem la timp ca să-l surprind pe tata cerându-și iertare și promițând solemn, jurându-se că „nu va mai face”. Vorbea încetișor, cu vocea lui de om bun, copleșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a sfârșit prin a mă conduce lent către mine însumi cu ajutorul acestei salutare regresii, ce coincide cu un soi de revenire la arhetip. Ritm Și totuși mi-amintesc perfect orice vers pe care l-am scris. În timp ce merg pe țărmul pietros, mă surprind declamându-mi mental poemele, scandându-le meticulos ritmul: Cum subit illius tristissima noctis imago/Qua mihi supremum tempus in urbe fuit ( „Când îmi răsare imaginea tristă a nopții/-n care-am trăit ultimele ore la Roma”.) Trecut Uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
străpuns. Se putea observa cum relieful se preschimba în funcție de rezistența pe care trebuia să o opună. În momentul în care reușeai să străpungi un strat anume, imediat dedesubt se cristaliza un altul mai tare și mai solid. Părea că materia pietroasă se forma sub ochii mei, traversând niște clivaje precise, programate de cineva în mod calculat, în concordanță cu ideea de rezistență la orice perforare. Am văzut platouri întregi lunecând ca niște lespezi uriașe, grăbindu-se să ia locul altora instantaneu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. Îl reproduc din memorie și fiecare vers îmi reactualizează destinul propriu și mă face să plâng în hohote: - Bradule, bradule, Cin’ ți-a poruncit De mi-ai coborât De la loc pietros La loc mlăștinos, De la loc cu piatră, Aicea la apă? - Mi’ mi-a poruncit Cine-a pribegit, Că i-am trebuit Vara de umbrit, Iarna de scutit. La mine-a mânat, Doi voinici din sat, Cu părul lăsat, Cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
altădată a trupului ei de statuie care nu are nimic de ascuns și nici de ce să se rușineze: pulpele ei netede și pre lungi, coapsele ei Înguste, sânii impertinenți ca două cupe și cu sfârcurile tari ca aluna, rotunjimile ei pietroase oricum le-ai privi și pipăi de aproape; și, ce mai Încoace, Încolo, aceleași abandonuri ale ei totale, vehemente și intemperate, ca acum exact treizeci de ani. Cât privește pe redactorii noștri universitari, aceștia se pri cepeau să adauge la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mare meșter, Îi fierbe și Îi amestecă cu miere, numai el știe cum, ca să Întărească pieptul bolnavului, să nu tușească și să i se deschidă rana din nou. Cotiră spre dreapta. Foarte curând, În fața lor se Înălță o movilă uriașă, pietroasă, un stouff cum spu neau localnicii, de pe care o cetățuie neagră și amenințătoare privea cu semeție către vale. Călugărul apucă pe drumeagul Îngust care ducea Într-acolo. — Unde mergi, frate Gregor? Întrebă Adelheid. Parcă era vorba de un preot? — Da
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a distinge În vocea ușor răgușită de atâta cântat o nuanță de semeție și de nerăbdare. „Sunt prea neîncrezătoare, are dreptate“, Își spuse ea și-și mână calul pe drumeagul care ducea la poarta cetății. Când ajunseră sus, pe gurguiul pietros, În fața lor apărură pereții masivi de piatră și o poartă fixată În lanțuri, care se putea coborî sau ridica. Totul era pustiu, ca mort, nicăieri nu se ghicea vreun semn de viață. Gregor Își Îmboldi catârul pe podețul de lemn
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și de sud. Cu acest prilej, pentru a armoniza utilul cu plăcutul, au fost incluse în programul de vizite și câteva mari întreprinderi industriale, unele Întreprinderi Agricole de Stat (I.A.S.-uri) dotate și cu crame de renume, cum erau Pietroasele și, respectiv, Ștefănești, unde, în programul aprobat de guvern, erau prevăzute și degustări de vinuri alese, prânzuri copioase, Gazdele erau, de fapt, autoritățile locale, județene. Firește, șefii misiunilor diplomatice erau însoțiți de adjuncți ai ministrului de externe, de directori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe regiuni a maximului de arendă. 13 ianuarie 1907 [FĂLTICENI]* După zile de vifor și frig cumplit, o zi liniștită, fără pic de vânt, cu un soare de primăvară. Pădurile, în zări, se deslușesc negre pe cerul albastru șters; munții pietroși stau în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă de o slabă lumină, ca prin fumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care a murit, și despre nașterea lui Vasilică 13, despre temperamentul de nepăsător al tatei ș.c.l. Buzdugan persian; cu orice fier la capăt hamger pumnal scurt, lat, încovoiat. Buzdugan cu cap de diavol, sau cu ghioagă ghimpoasă. Cararea pietroasă țipa rănită de cuele de fier ale cismelor. La pod la Dumbrăvița: moartea unui țigan. Un vechil care are la câmp o nevastă pe care a bătut-o și a alungat-o după ce l-a înșelat, și care o primește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vite bune. Drumurile de țărână foarte proaste. La Teliș am trecut peste calea ferată. 10 Iulie. Eri marș prin Lucovitz la Blesnicevo. Intrăm în regiune muntoasă, mai sărăcăcioasă decât până-acum. Casele leproase acoperite cu lespezi de piatră. Munți goi, pietroși, fără vegetație. 12 Iulie. Plecăm la 4 1/2 de la Blesnicevo și ajungem la 6 1/2 Mișcovo, alaltăeri prin Ablanița, lângă Ischer. Acelaș caracter satele. Eri, dela Mircovo plecăm la 10 1/2 și cătră seară ajungem la Etropol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duși în cantonament, unde nu stăm decât două ore și suntem scoși și duși la Zlatița cea mică de la ieșirea defileului, în cantonament, unde nu stăm decât 1/2 oră, și iar suntem scoși și puși în bivuac pe coasta pietroasă de alături, suntem împinși înainte și munciți fel și chip. Trupa nici n-a putut mânca în ziua aceasta. În cantonament la Zlatița stăm la un Bulgar bai Ivan, care are o femeie Maria Ivanova, un suflet nobil, cum n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]