1,548 matches
-
fi trebuit să se Întoarcă imediat. Încărcă În Panda valizele, cărțile de școală ale lui Kevin și ale Valentinei, discurile, jucăriile, chitara și pijamaua vinovată. Astăzi prefera să nu se gândească la asta, dar picătura care umpluse paharul fusese o pijama. Pe 22 decembrie luau micul dejun pe verandă, ca În toate diminețile de când cumpăraseră acel apartament din Carlo Alberto - cu un credit pe treizeci de ani, Îndatorați până În gât. Emma Întindea marmelada pe biscuiții lui Kevin, Valentina Își Îndulcea ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vin. A, da? țipă Antonio. Ce pula mea ai În cap? Unde crezi că mergi? Emma luă ceașca lui Antonio, Încă plină de cafea, și o aruncă, cu cafetieră cu tot, În coșul de gunoi. Antonio o prinse de haina pijamalei și, cum ea nu se Întoarse, mâneca se sfâșie și-i rămase În pumn. Pleacă, ieși, spuse Emma. Pijamaua era oricum de aruncat, o cârpă, se justifică Antonio, ridicându-se. Îl prinse pe Kevin de mână, dar Kevin Își ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Antonio, Încă plină de cafea, și o aruncă, cu cafetieră cu tot, În coșul de gunoi. Antonio o prinse de haina pijamalei și, cum ea nu se Întoarse, mâneca se sfâșie și-i rămase În pumn. Pleacă, ieși, spuse Emma. Pijamaua era oricum de aruncat, o cârpă, se justifică Antonio, ridicându-se. Îl prinse pe Kevin de mână, dar Kevin Își ascunse fața Între picioarele mamei. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi. De câți ani ai pijamaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pijamaua era oricum de aruncat, o cârpă, se justifică Antonio, ridicându-se. Îl prinse pe Kevin de mână, dar Kevin Își ascunse fața Între picioarele mamei. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi. De câți ani ai pijamaua asta? O văd În fiecare zi, mereu aceeași pijama de rahat. De ce nu te Îngrijești? Te-ai mai uitat În oglindă? Îți ies peri albi. Nici nu-ți mai pasă dacă te plac sau nu - și nu mai Îmi placi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Antonio, ridicându-se. Îl prinse pe Kevin de mână, dar Kevin Își ascunse fața Între picioarele mamei. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi. De câți ani ai pijamaua asta? O văd În fiecare zi, mereu aceeași pijama de rahat. De ce nu te Îngrijești? Te-ai mai uitat În oglindă? Îți ies peri albi. Nici nu-ți mai pasă dacă te plac sau nu - și nu mai Îmi placi, de fapt. Nu asta Îți doreai? Îl Întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
copilului erau un reproș intolerabil, demonstrația a ceea ce nu trebuia să faci pentru a crește un copil. Emma Își Întinse brațele, Înlănțuind gâtul lui Antonio, care-i cuprinse tare pe amândoi, strângându-i la piept. N-o mai port niciodată, pijamaua, Antonio, Îi spuse. N-am vrut să spun ce ți-am spus, murmură Antonio sărutându-i o zonă foarte erogenă, din spatele urechii. Nu-i adevărat, tot tu ești cea mai frumoasă, și o să-mi placi chiar când o să ai părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o să ai părul alb, iartă-mă. Ea simțea acel fior atât de bine cunoscut coborându-i pe șira spinării, și totuși, continua să privească rămășițele dejunului Împrăștiate pe masă. Nu mie trebuie să-mi ceri iertare, spuse, ci femeii cu pijama. Kevin continua să sughită și la Antonio ajunsese doar cuvântul pijama. În timp ce-l Însoțea la ușă, Emma Își dădu seama că paharul se umpluse. Și orice ar fi spus Antonio, orice ar fi făcut, nu avea să mai poată fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de bine cunoscut coborându-i pe șira spinării, și totuși, continua să privească rămășițele dejunului Împrăștiate pe masă. Nu mie trebuie să-mi ceri iertare, spuse, ci femeii cu pijama. Kevin continua să sughită și la Antonio ajunsese doar cuvântul pijama. În timp ce-l Însoțea la ușă, Emma Își dădu seama că paharul se umpluse. Și orice ar fi spus Antonio, orice ar fi făcut, nu avea să mai poată fi iertat de femeia aceea - căci femeia aceea murise pe veranda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
citise nici măcar un rând și-și privi fiul care apăruse În pragul băii. Bandajul de pe ochi, bluzița ridicată deasupra buricului, și dedesubt nimic - gol. Cocoșelul lipit de coapsele umede. — N-am făcut-o anume. Se scuză, Întinzându-și pantalonii de la pijama. Se străduia să arate cât mai demn posibil. Cu greu, reprimându-și un icnet de durere, Emma ieși din cadă. — Nu contează, nu-i nimic, Îi spuse. — De ce stai În baie? Întrebă bănuitor Kevin, t-te s-simți rău? Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mici, paralele. Apoi a căzut ceva pe gresia verde a băii, o bucată de carne însângerată, ca un creier zdrobit, și odată cu el și sângele pe care nu-l mai văzuse de câteva luni. A învelit copilul în bluza de la pijama, a spălat pe jos și s-a strecurat în cameră, tremurând de teamă că se va întâlni cu Alina pe coridor. Nu era nimeni. A pus pachetul cu pijama cu tot în ghiozdan și a adormit imediat. În dimineața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai văzuse de câteva luni. A învelit copilul în bluza de la pijama, a spălat pe jos și s-a strecurat în cameră, tremurând de teamă că se va întâlni cu Alina pe coridor. Nu era nimeni. A pus pachetul cu pijama cu tot în ghiozdan și a adormit imediat. În dimineața de 10 noiembrie, s-a trezit limpezită ca ochiul tânăr. Era ușoară, curată, fericită. A luat ghiozdanul și a plecat spre școală, săru-mâna tanti, la revedere Leo, pa Viki, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai vedem! Adio! Doamna Mary pleacă, iar Sherlock citește în tihnă ziarul și își bea cafeaua până când dă de o știre mare: „Domnul Criminalistica dă din nou lovitura”. Citește subtitlul și pică cu tot cu scaun pe spate, răsturnându-și cafeaua pe pijamaua lui cea nouă. Un alt mister pe care nimeni nu-l poate dezlega. Se pare că nu pot să am nici măcar un concediu în care să stau și eu ca alții cu burta la soare. Ce n-aș da pentru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stărui ea. - Știu. Vocea Jeannei era acum abia un suflu. Arthus de Kersaint părea că dorește să mai adauge ceva, cînd scîrțîitul unei trepte Îl făcu să se răzgîndească. În clipa următoare, Marie Își făcu apariția Înotînd Într-una din pijamalele, prea mari pentru ea, ale tatălui ei, iar bătrînul o Întîmpină cu un zîmbet care aducea a strîmbătură. - Sper că nu eu te-am trezit, copila mea. Pentru Marie, vorbele astea răsunară ca un ecou al unei Îndepărtate amintiri: ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din când În când, În vacanțe. Bruno nu avea nimic Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum, adevărata viață era viața alături de bunica. 8 ANIMALUL OMEGA Bruno e sprijinit de chiuvetă. Și-a scos bluza de pijama. Cutele pântecului mic și alb stau lipite de faianța chiuvetei. Are unsprezece ani. Vrea să se spele pe dinți, ca-n fiecare seară; speră că nu vor fi incidente. Dar se apropie Wilmart - deocamdată e singur - și Îl Împinge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Pelé se apropie și el. E scund, vânjos, foarte puternic. Îl pălmuiește violent pe Bruno care Începe să plângă. Apoi Îl trântesc la pământ, Îl prind de picioare și Îl târăsc pe jos. Ajunși lângă closete, Îi smulg pantalonul de pijama. Sexul lui Bruno e mic, e Încă sexul unui copil, golaș. Cei doi Îl țin de păr, Îl forțează să deschidă gura. Pelé Îi plimbă pe față o mătură de closet. Bruno simte gustul de excremente. Urlă. Brasseur li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Brasseur deschide un brici, apropie lama. De frică, Bruno se scapă pe el. Într-o noapte de martie a anului 1968, un pedagog l-a găsit dezbrăcat, plin de rahat, ghemuit În closetul din fundul curții. I-a dat o pijama și l-a dus la Cohen, pedagogul-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din somn În toiul nopții, l-a primit cu blândețe. Spre deosebire de supraveghetorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
poate așa ceva. Nu poate fi adevărat. Connor e perfect. Toată lumea știe asta. Dar nu vreau să... Taci. SÎntem Cuplul Perfect. Facem sex cu lumînări parfumate. Și ne plimbăm pe marginea rîului. Iar duminica dimineața ne citim ziarele la cafea, În pijama. Așa cum fac doar cuplurile perfecte. Dar... Termină ! Înghit În sec. Connor e singurul lucru bun din viața mea. Cu ce-aș rămîne, dacă nu l-aș avea pe el ? Telefonul de pe biroul meu sună, Întrerupîndu-mi gîndurile și ridic receptorul. — Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bucătărie a doua zi dimineață să-mi fac un ceai, sînt extrem de hotărîtă. Din clipa asta, n-am să mă mai gîndesc la Jack. Finito. Fin. The end. — OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gîfÎind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mînă. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret al lui Jack. Am trei teorii. — Doar trei ? spune Jemima, care apare În urma ei În halatul ei alb, cu agenduța Smythson la piept. Eu am opt ! — Opt ? Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asta în care praful plutește în lumină. Dar e un adevăr care va trece, ca un nor pe cer sau o durere de măsele. În vreme ce madam Martinescu se găsește, ca în fiecare după amiază la acea oră de tihnă, în pijama, sub plapumă, cu mâinile sub cap, telefonul continuă să țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dr. Abraham Epstein, un om care își petrecuse copilăria la Auschwitz, duhoarea m-a oprit locului. Următorul lucru de care mi-am dat seama a fost că băteam la ușa doctorului Epstein. Doctorul a venit la ușă în halat și pijama. Era în picioarele goale. A fost surprins să mă vadă. — Vă rog? a zis el. — Îmi permiteți să intru? am zis eu. — E o problemă de ordin medical? m-a întrebat el. La ușă avea un lanț de siguranță. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
patru zile Smărăndița nu mai apăruse. La ceasul ăsta al amiezii se ducea totuși pe bancă și-și mânca sendviciul. Se gândea la ea și spera că se va întoarce. De ieri au început să vină tipii aceia. Burtosul în pijama și halat, l-a recunoscut din prima, e marele Aulius Chiosea, zis Furnal, fost deputat, barosanul de la oțelărie. Are vreo trei firme care vând tablă și laminate. Se vorbește că are încurcături de ceva vreme cu cei din neamul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcut dragoste prima oară. Nu asta mă interesează aici. E destul că s-a întâmplat la 19 ani. Odată a vrut să meargă la budă și nu putea, pentru că Mihaela spăla rufe. Se chircea în pat, îmbrăcată cu una din pijamalele mele, spunând că nu mai poate și făcând grimase. Își băgase laba piciorului sub șezut. Îmi spunea cât de mult o urăște pe femeia asta subțire și rea, care își închipuie că baia îi aparține și care e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mușchi nu tresări pe fața lui. Se uită la nevastă-sa și-i spuse în șoaptă: - Le acopăr eu. Tu culcă-l pe ăsta mic. Elena și Ioana dispărură sub pături. În scurtă vreme, Filip, gata de culcare, într-o pijama albastră, se smiorcăia: - Vreau să dorm în sufragerie, vreau să dorm acolo... Protestele mamei erau întâmpinate cu schimonoseli și promisiuni: nu mă mai doare când stau pe canapea, zău, mamă, pe cuvânt, dacă dorm acolo mă fac bine. - Acolo doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Precum se vede, nu e mare lucru de spus despre vecinul de deasupra. Dacă tavanul ar fi transparent, l-aș vedea toată ziua târându-se de la televizor până la toaletă și înapoi. M-aș uita la găurile din turul pantalonilor de pijama, la mâncarea care îi cade din gură pe pardoseala bucătăriei, la trupul încovrigat și veșnic adormit al câinelui. De fapt, cred că nu m-aș uita la nimic, pentru că m-aș plictisi. La urma urmelor, nu e altceva decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]