22,633 matches
-
M.I.: Și cum ați ajuns, domnule Elvin, la ,Lettre internationale"? Asta după 1989. Cum ați trăit anul 1989? Sfârșitul regimului comunist, sfârșitul anului 1989? B.E.: Crezând și necrezând în finalul norocos. Urmăream cum se petrec lucrurile și în momentul, de pildă, când Markus Wolf, șeful serviciilor secrete din Berlinul de Est a dat drumul germanilor din RDG să se refugieze în Cehoslovacia, în Ungaria, de unde solicitau într-un glas vize pentru RFG, am priceput că regimurile comuniste sunt pe ducă. În
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Pe scurt, iată cam ce Ťdebitaiť, ce spuneai, ce-mi comunicai"). Curată suceală! Va trebui, de asemenea, acel cititor bine antrenat, să nu demobilizeze în fața multelor exprimări nefirești, a neglijențelor, a oralității nenaturale a discursului (acel inevitabil ,ha! ha!", de pildă, un tic verbal pe care l-au deprins mai toate personajele și de care nu e scutit nici autorul), în fața confuziilor și a erorilor de informare. Acestea pot fi trecute, la nevoie, în contul prea guralivelor personaje, care înșiră cu
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
trecută în paginile unei cărți. Yourcenar se numără printre ei. În ochii scriitoarei, o întîmplare are însemnătate numai în măsura în care îi poate servi ca punct de plecare în scrierea unei noi pagini. Aproape că mi-o pot închipui cum, aflată de pildă în cursul unei conversații, se ridică brusc, scuzîndu-se politicos, și trece în camera alăturată pentru a nota o idee sau o întorsătură de frază ce tocmai îi venise în minte. Fraza aceea o vom regăsi-o topită în narațiunea Obolului
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
mi se par superbe; Salvador, deși a jucat toată viața niște farse grotești, era țicnit de-a binelea. Știați că micul David picta cu sârg fondurile multor tablouri ale tatălui său, pentru că pe pictor îl plictisea să le coloreze? De pildă, vestitul plafon al Operei Garnier, alcătuit din panouri demontabile și pe care scriitorul îl compară, cu un haz ingenuu, cu un uriaș cașcaval de Meaux, sau cu o pizza tăiată în felii. Totuși, atunci când îi cerea părintelui său culori pentru
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
încă vie, colecțiile de publicații - încă accesibile în biblioteci și ele nu pot fi distruse, ascunse ori "prelucrate" ca dosarele din arhivele Securității. Vasile Iancu dă și indicații bibliografice, menționînd semnatarii cîtorva texte comandate de poliția politică în 1979, de pildă: Ťîn corul scribilor de serviciu, care "ejectau" texte împotriva celor de la "Europa liberă" (în ce termeni, nu e cazul să mai spunem) se înscriau Ion Lăncrănjan (Cățeaua, "Flacăra", iulie 1979), Vasile Nicolescu (Naufragiații de pe pluta lui Nimeni, "Contemporanul", iulie 1979
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
pentru informație. De aici rezultă că amalgamarea unor citate e și ea un gest creativ, cu toate că Gorzo nu pare să îl vadă în această lumină, multe exemple literare demonstrând deja asta - Imre Toth e doar una într-o pădure de pilde. Desigur, tipul de discurs practicat de Alex. Leo Șerban nu e doar unul hermeneutic, ci și unul - necesar - de recontextualizare a creației lui Tarantino. Clișeele integrate de el nu sunt întâmplătoare, ci sar în ochi, cer să fie recunoscute ca
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
de a se supune unor reguli prozodice, în detrimentul fidelității față de Biblie (p. 18-29). Pentru a nu cădea în interpretări extravagante, inventând imagini moderne acolo unde nu sunt, filologul restaurează sensul originar al unor cuvinte la Dosoftei, cum e cazul, de pildă, al substantivului ,trăsură", care înseamnă ,necaz", în versurile ,Straje și ferință mi-am pusu-mi pre gură/ Când stă păcătosul de-m face trăsură" (p. 22). Satisfacția filologului e nemăsurată când reușește să pună în evidență evoluția limbii și performanțele ei
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
ultimul an al vieții, întrebat cum îi merge, Canetti răspundea: ,Bine mersi, dar mă simt foarte singur aici, sus". P.S. Pe lîngă reeditarea operei lui Elias Canetti , cîteva biografii proaspăt lansate pe piața de carte s-au impus atenției . De pildă, o încercare de a depista urmele gîndirii mitice a scriitorului născut la Rusciuk, dintr-o familie de comercianți evrei sefarzi (carte apărută la editura Zsolnay sub semnătura Penkăi Angelova) sau o profundă investigare a vieții și operei, efectuată de Helmut
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
imagine relativ exactă a dinamicii literaturii contemporane măcar celor care activează în domeniu. Spun relativ exactă pentru că multe ,vicii de procedură" sar imediat în ochi. În primul rînd, chestionarul nu e tocmai riguros și dă prea multă libertate participanților. De pildă, în timp ce unii ,votează" numai autori cu cel puțin o carte publicată, alții îi nominalizează și pe tinerii deocamdată activînd numai publicistic. În al doilea rînd, nu e foarte clar nici criteriul în baza căruia s-au făcut invitațiile pentru anchetă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
la finlandezi și la danezi, țări de oameni disciplinați. La noi, orice măsură - și cu atât mai abitir una abuzivă, cum e cea la care mă refer - reușește să creeze contrareacții pe măsură. Dacă nu chiar unele disproporționate. Ca de pildă, să aflăm că tot mai mulți români suspecți vor începe să evite trecerile oficiale ale frontierelor și c-o vor lua peste arătură, prin porumbiște, spre Europa. E, de altfel, felul în care se îndreaptă guvernul însuși.
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
fine, și amintiri șprițate (sau șprițuite...). De-ar sta pe-o assiete anglaise, cum ni le și așază, de altfel, Radu Paraschivescu în Argument, aș începe să înghit toxine mari și mici. De ce? Fiindcă alunecă, gogîlț-gogîlț, cel mai bine. De pildă, micul tratat de (anti) artă oratorică despre cum se declamă din Eminescu, în stare, abstras din chenarul (îndoliat...) al polemicilor de tot felul, să tragă o chestie (pardon!) serioasă, dom'le, spre dramoletă derizorie: ,recitarea lîncedă, convalescentă. ș...ț E
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
dinți viguroși și cinici". Șcl, șcl, știți cam de multișor textul... Sau, cumva în același gen, deși vine vorba de lucruri mai terestre, invazia derizoriului: ,ultimul miting din Piața Victoriei a oferit trecătorilor cîteva picante scene de gen. Așa, de pildă, la un moment dat, pe o pajiște lăturalnică, grupuri pestrițe de demonstranți fraternizau cu reprezentanți ai forțelor de ordine în jurul unor sticle cu virtuți euforizante. Convivii intonau viguros ,C-așa beu oamenii buni!", lăsînd la o parte, pentru un timp
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
poate fi oprit de nimic și de nimeni; minerii, în goana lor, au întâlnit cetățeni care fără să vrea îi încurcau în drumul către cultură; și atunci să te ții: indignați, minerii îi pocneau cu bâtele din dotare, să rămână pildă, spre a nu mai fi vreodată întârziați de la aspirațiile lor sublime. Ajunși în Universitate, au început să lectureze cu viteză incredibilă volume întregi; și cum terminau un volum, îl și aruncau spre alții, ca la o șarjă pe linia de
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
controverse academice. Disputa politică presupune schimburi dure de replici în limitele bunei cuviințe și ale eleganței. Domnul Mircea Geoană ar trebui să mai studieze analele parlamentare românești, disputele oratorice dintre P.P. Carp și Take Ionescu, Ionel Brătianu și Marghiloman, de pildă. Chestiune de cultură și nu-i nevoie de un întreg metru cub. în orice caz, Mircea Geoană trebuie să știe că mitocănia nu înseamnă personalitate, iar agresivitatea primitivă, inteligență politică.
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
sînt acum transpuse și în română, în care se dezvoltă și destule jocuri de cuvinte și formule expresive noi. Sigla - tratată ca un substantiv comun, adaptată gramatical prin articulare - produce efecte de contrast comic prin integrarea în contexte tradiționale, de pildă în scenariul basmului, pentru care era consacrat limbajul arhaizant-popular: , Ce ține boierul să verifice? Fecioria fetei? Hărnicia ei? Nici vorbă. IQ-ul" (România literară, 30, 2003, 20). În spațiile de pe internet deschise discuțiilor libere, referirile la limitele intelectuale ale interlocutorilor
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
avea în final 20 de volume. Deci, prin cele șapte apărute (I-VI și XI) s-a realizat o treime din proiect. În proiectul inițial au fost cuprinși, de fapt, 54 de cercetători și alți oameni de cultură (ca de pildă Andrei Pleșu, dar și Eta Boeriu, Ștefan Aug. Doinaș, Vasile Drăguț, aceștia din urmă trecuți între timp în lumea celor drepți), în intenția de a realiza comentarii din perspective multiple: ,ar fi o greșeală de neiertat, dacă o singură disciplină
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
oponenți sau a unor victime ale regimului comunist, pe de o parte, iar pe de altă parte exonerarea de răspundere a persoanelor care au exercitat persecuții politice, care au pus la cale și au înfăptuit represiunea. Unui Eugen Florescu, de pildă, satrapul ideologic al erei ceaușiste, i se asigură, după '89, un încăpător fotoliu de parlamentar, pe care mi se pare că și azi îl ocupă, în timp ce Doinaș, Uricaru, Buzura sunt lapidați moral. Nu este însă vorba numai de ei. O
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
și externi, care intervin în schimbarea lingvistică, făcînd ca unele abateri să devină cu timpul o nouă normă, iar altele să dispară sau să rămână mai departe abateri. Istoria complicată a normării e ilustrată prin detalii concrete și edificatoare, de pildă printr-o lungă listă de previziuni greșite, ale unor oameni de cultură și lingviști, asupra evoluției limbii, sau printr-o enumerare a unor preferințe personale, ținînd de subiectivitatea lingvistului însuși (p. 94). Chestiunile normei sînt indisociabile de dezbaterile din jurul limbii
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
veche - tipurile voi socoti, va să aibă, oi putea, am a bea, are să caute, va fi așteptînd etc. Nu o dată, descrierea riguroasă a trăsăturilor strict lingvistice se deschide către ipoteze tentante, în zona culturală și de istorie a mentalităților. De pildă, extinderea pluralului la substantive defective și abstracte este văzută ca o tendință de regularizare a sistemului, dar și ca ilustrînd ,o modificare a modului de înțelegere a lumii", o tendință spre relativism: ,pluralul adevăruri se impune cu necesitate pentru a
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
fel de intrus înttre paginile acestei cărți. În fine, Ion Cristoiu este și el un caz interesant. Excelent povestitor el știe întotdeauna să-și capteze publicul, indiferent de ceea ce spune. Discursul său este unul mucalit, ca la Creangă, plin de pilde excelent adaptate la situația aflată în discuție. Există și în retorica sa o înțelepciune țărănească, dar, spre deosebire de Tudor Gheorghe, Ion Cristoiu nu încearcă să o camufleze în spatele costumului de duminică. Popular în toate sensurile cuvîntului, Ion Cristoiu poate vorbi oricînd
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
intermitentă - reprezintă natură intimă a lui Alexandru Dragomir. În fine, ingenuitatea. Sînt pagini în care Dragomir se desprinde cu totul de tradiție și gîndește singur, fără nici un sprijin livresc și fără nici o ipoteză de lucru. În paginile acestea - ca de pildă cele despre ,ținutul urîtului-scîrbosului" (stratul ,câh", cum îl numește savuros la un moment dat) sau cele despre uzură, despre minciună sau despre trezitul de dimineață - în aceste pagini Dragomir stă de unul singur în fața unei realități pe care o problematizează
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
caz, tradiția și erudiția îl covîrșesc pe Dragomir, iar cititorul asistă la spectacolul unei gîndiri în care nu originalitatea precumpănește, ci pertinența livrescă a unor observații de erudit. În acest caz, adevăratul Dragomir lasă loc învățatului, așa cum se întîmplă, de pildă, în fragmente ca ,Ce înseamnă Ťa deosebiť?" sau ,Bine și rău". Lipsa patimii, spontaneitatea, intermitența și ingenuitatea - iată trăsăturile din a căror convergență se poate închega, în cazul lui Dragomir, profilul acestui profesionist al filozofiei. Alexandru Dragomir, Cinci plecări din
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
comercial. Asemenea principii pragmatice generale se particularizează însă de la cultură la cultură și de la limbă la limbă; e suficient să traducem formula românească (înlocuind eventual sufixul diminutival, pentru limbile în care procedeul nu e activ, cu un echivalent funcțional, de pildă cu traducerea adjectivului mic), ca să ne dăm seama de diferențele practicilor sociale și culturale. Sînt limbi în care atenuarea expresiei - încercarea de a o face mai puțin agresivă, mai indirectă, mai nuanțată - recurge la particule ale aproximării, ale vagului și
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
publicat în Națiunea în '47. Și pe baza acestui dosar și a altor izvoare am făcut un mic articol pentru această Enciclopedie a Cenzurii. Am mai convocat și alți români, care s-au arătat dispuși să colaboreze. Sorin Antohi, de pildă, care va face și el articole și așa mai departe. Noi continuăm, în ciuda dificultăților și în ciuda indiferenței generale, să ne vedem de treabă. Cred că România va fi prezentată în mod onorabil. Și am observat cu această ocazie încă ceva
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
o ia destinul impunînd un creator în detrimentul altuia. Deși, valoric, par a nu exista deosebiri în ce-i privește. Nu tot atît de enigmatice sînt "anulările" ce se petrec, aproape legic, în devenirea unei arte endemice, cum ar fi, de pildă, pictura românească. De la ivirea ei, oricum dibuită, pînă la fixarea, tîrzie, a specificității ce-i asigură originalitatea. Pare firească "anularea" unui Grigorescu de către un Andreescu, al doilea, deși emul al primului, "depășindu-l" în voință de stil, în ""desprindere". Cum
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]