973 matches
-
destrămățică la coate. Însă în poale gătită c-un rând de ciucuri roșii babani, de mătase, dublați în colțurile pulpanelor cu doi zurgălăi. Mergea ziua cu ei Bruță prin tramvaie, se uita lumea după el, de parcă și-ar fi sunat pintenii. Se cruceau călătorii. Îi mai și pasau, fascinați, câte un ban. D-aia i se și spunea lui Bruță "Împăratul" sau "Fulgerul Negru". Când îl însoțea, deșiratului i se zicea, prin consecință, "Fulgerul Alb". Luîndu-se după tovarășul în raglan putrezit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol putrezit, cocoțat, în urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol putrezit, cocoțat, în urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Roșcovei, Iarba Fiarelor, ce le adusese și bulendre mai groase, se orientă și, după ce-i cază, o zi, pe cei doi foști pacienți într-o cavernă cu bolta umedă și mai lunecoasă ca o bucată de unt, construi, într-un pinten împădurit, unde nu urca nici animalul, un soi de bordei căscat în pământ, căptușit cu frunze uscate, bine camuflat, acoperit cu cetină și-n 286 DANIEL BĂNULESCU Capitolul 9 ZIUA A CINCEA: "SĂ NU FURI!" În urmă cu aproximativ două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În sboru-i puteric și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten L-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el Sub mantă-i purtând mandolină, Cu inima plină de-amoru-i fidel, Cu mintea de visure plină, De grile de fier Al meu cavaler S-avîntă cătând pe fereastă Și-adastă: Ca gânduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În sboru-i puteric și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten L-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el Sub mantă-i purtând mandolină, Cu inima plină de-amoru-i fidel, Cu mintea de visure plină, De grile de fier Al meu cavaler S-avîntă cătând pe fereastă Și-adastă: Ca gânduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dulci neguri de-argint, Palatul plutea în magie Aurie. Ca cerbul uimit ce prin creștet de stânci E-urmat de săgeat-arzătoare, Din căi năruite, din gârle adânci, Fugarul în tropot răsare Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar tânărul sare ușor de pe el Și prundul sub pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul în lună, C-un salt a suit Al boții granit. Urcat într-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu magazin de încălțăminte, de la care târguiau țăranii din Ilfov, veniți la București după treburi, negustorii și toate mahalalele dimprejur; unul Isidor Katz, c-o stămbărie întunecoasă, adăpostită între patru pereți igrasiosi, și Ilie Arghir, de vindea harnașamente de cai, pinteni pentru ofițeri, zăbale, cuie de cizmărie, toval, pingele, tocuri de cauciuc, petlite și alte nimicuri. Deasupra ușii largi și înalte a prăvăliei lui noi spânzurase o firmă de patru metri lățime. Un zugrav îndemînatic scrisese pe ea: "La șaua lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai era timp. De la baltă treceau pe la bordeiul lui moș Leu, să-i vadă armăsarii. Falnici cai! Se piteau în dudău pe brânci și priveau. Animalele aveau o piele lucioasă, cu păr scurt și aspru, des și lins. Scuturau din pintenii de piele ai copitelor, alungind muștele cu coada. Aplecau apoi gâturile puternice și încordate, ascultau cu urechile ciulite și mușcau nepăsători smocurile proaspete. Vara jucau rișca pe maidan. Petre le căra toți gologanii, c-avea un ban cu două luaturi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe un căpitan englez, stabilit și el la Paris, care face o impresie jalnică prin excentricitatea sa de-a dreptul nebunească. Nici trăsura, nici caii englezi ca la carte, semn de mare șic, nu pot ține piept stuporii stârnite de pintenii auriți, ornați cu câte o rotiță dințată cât o farfurie pentru desert, de șalvarii aduși parcă din Turcia sau de mantoul cu mâneci largi, fâlfâitoare. Iar pentru buclele răvășite ale căpitanului T., prinse Într-un soi de bonetă, Gronow nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tocurile roșii, mitra, porumbarul din curtea castelului, pernița pentru Îngenuncheat la biserică și tămâia pentru mirosit, numele precedat de particulă, panglicile, diademele, falsele alunițe, rujul, coroanele, Încălțările cu vârful Întors, toca oficialilor, mantia lungă, romburile alb-albastre de pe blazon, purpura veșmintelor, pintenii etc., toate au devenit, rând pe rând, Însemnele materiale ale porției de repaus de care cineva putea să se bucure, ale cantității de fantezie pe care avea dreptul să și-o satisfacă, ale numărului de persoane, de bani, de idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ierbivorelor? Acest om nu s-a Înșelat niciodată: geniul său a evidențiat legile unitare ale vieții animale. Același lucru se poate spune despre viața elegantă, unde un singur scaun va da tonul unei Întregi suite de piese de mobilier, așa cum pintenul lasă să se presupună existența unui cal. O anumită toaletă anunță o anumită sferă de noblețe și de bun gust. Fiecare avere Își are propria bază și propriul vârf. Niciodată un Georges Cuvier al eleganței nu va risca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aduc aminte, lucrezi bine. Îmi plăcea tanto 2 ce făceai. Tanto tanto. —Păi, acum e cu totul altceva, spusei imediat, nefiind una prea mândră de operele de la tinerețe. Sunt exact opusul: trebuie să mă mișc. Prefer stilul Juggernaut 1, cu pinteni pe roți, ca să distrug ce am făcut până atunci tot înaintând. La școala de arte, profesoara noastră de pictură ne-a spus să aducem ce credeam noi că e mai bun din lucrările noastre de atunci, după care ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un război cu sfârșit cel puțin nesigur, sultanul nu dădea dovadă de o ușurință criminală. Urmarea evenimentelor avea să le dea dreptate: castilienii ripostară punând stăpânire pe cea mai puternică fortăreață din partea dinspre apus a regatului, Alhama, înălțată pe un pinten stâncos. Iar strădaniile disperate ale sultanului de a o recuceri se dovediră zadarnice. A început astfel un mare război, un război pe care musulmanii nu-l puteau câștiga, dar pe care l-ar fi putut, dacă nu evita, măcar amâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dat doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două șnururi din mătase împletite cu fir de aur, unul violet, altul azuriu, o carte în legătură nouă care povestea viața sfintelor personaje ale Africii, precum și un poem de laudă. Călătoria a durat patru zile, de care am profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vrut ca să se ție Și-ncet coboară pasărea străină Pe-a lui Florin amabilă soție; Pe cal ridică sarcina lui lină, La pieptul lui ar vre în veci s-o ție, Se uită-n ochi-i, dând la calu-i pinten - Ș-acesta vântului s-așterne sprinten. În vremea asta Smeul se suise La cer, cu aripile lungi întinse, Culege-n cale-i blândele surâse A mii de stele, ce sburau ca ninse; La tronul cel etern pe scări deschise Stau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și aruncă Ochii triști, numai văpae. Nu știu cum o să vă pae, Zise ea, zâmbind voios, Roșă-n fața ei bălae, Dar acela-i mai frumos. 70 {EminescuOpVI 71} Când cu degetul L-arată, Toți la el și-ndreaptă ochii Și mulți pinteni zurăiră Și foșniră multe rochii - Și din bolta de fereastră, În armura lui albastră El apare lin din unghi Și la fata cea măeastră El își pleacă un genunchi. - Nici nu ai de ce să stărui Zise ea cu ochi-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
după noi Ochi-mi plângeau amândoi Mă luai, cotai nainte Văd sânge până-n genunte. 200 Codru-i alb și frunza-i neagră, Nu vezi, nană, cum mă leagă Și mă duce la robie Să-mi dea moartea de soție, La pinteni de nouă fonți - Scoate-mă, nană, de poți. 225 {EminescuOpVI 226} 201 Cine-au stârnit cătănia Mînca-i-ar casa pustia, Și nevasta văduvia Și copiii sărăcia. Cine m-au făcut catană Să nu-și deie de pomană, Cine ne-au făcut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pute-l-om ajunge? întrebă Genarul mirat, pentru că știa că-l omorâse pe Făt-Frumos. - Nu zău, răspunse calul - pentru c-a încălecat pe un frate al meu, care are șapte inimi, pe când eu n-am decât două. Genarul își înfipse pintenii adânc în coastele calului, care fugea scuturîndu-se... ca o vijelie. Când îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, zise calului său: " Spune frăține-tău să-și arunce stăpânul în nori și să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au semănat ardei, peirea capului lor. 63Ia din c... și bagă-n gură și păzea să nu te spurci. 64Ieften la făină și scump în tărâțe. 65Ion, Ion, Ion! trei cuconi din Vavilon. 66Isvoarele curg în sus. 67Isbește cu călcîile-n pinteni. 68Oala s-a spart în capul meu. 69Interesul poartă fesul. 70I se clatină dinții. 71I se mișcă plăselele. 72Ibovnica cu ce se tine? Cu stafide și smochine. 73Oiu să mă judec păn-în pânzele albe. 74Ouăle cu b..... i nu se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drept că noi am fost capabili să Învingem forțele egoismului, cruzimii și furiei, de nedepășit pentru ei; oricum, trăim o viață diferită. Știința și arta există și În societatea noastră; dar căutarea Adevărului și a Frumuseții, mai puțin stimulată de pintenul vanității individuale, a căpătat În fapt un caracter mai puțin imperios. Oamenilor din vechea rasă, lumea noastră li se pare un paradis. De altfel, ni se Întâmplă uneori să ne dăm noi Înșine - pe un ton ușor ironic, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu siguranța unei profesioniste. Va spune că are întâlnire cu Sophie la ceai. Supunerea șade înăuntrul Sophiei ca un arc spiralat care se încordează și se destinde fără durere. Ca un animal frumos și sprinten pe care‑l îndemni cu pintenii fără să‑i faci vreun rău sau să‑l distrugi. Hans o să rămână la Viena și o să meargă mai des cu bicicleta la Gänsehäufel ca să le copleșească pe frizerițele fâșnețe cu bancuri proaste, că doar în ultima vreme știe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Eram încredințat că bravul "kanonir Alecsandru Paleriu", cum își scrisese tata numele, cu cerneală neagră, lângă indicativul unității, pusese pe fugă mulți dușmani prin asalturile sale impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița În fața taurului. Sângele curgea Întruna dintre picioarele din față ale calului. Era amețit și se clătina. Taurul nu se hotăra să atace. O pisică În ploaie Erau doar doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bine, până una-alta, sunt cai. — Sigur, sunt cai. Vorbeau În Întuneric, călare pe caii lor slăbănogi. Zurito nu zicea nimic. Își luase singurul cal bun din tot lotul. Îl Încercase Învârtindu-l prin țarc și calul răspunsese și la pinteni, și la recompensă. Îi scosese bandajul de pe ochiul drept și tăiase corzile cu care-i fuseseră legate urechile strâns la bază ca să nu audă. Era un cal bun, puternic, care se ținea bine pe picioare. Era tot ce avea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]