1,679 matches
-
noi, suflet și sentimente, făceau să-i curgă pe obrajii brăzdați de timp lacrimi mari, de care nu îi era rușine, pe care nici nu se mai străduia să și le șteargă. 10. Tovarăși de suferință "Cei care pentru țară, pios, s-au săvârșit, Au dreptul ca poporul să-i plângă-n rugi, smerit..." Victor Hugo, Cântecele amurgului La fel ca râsul, războiul îi e propriu omului. De mare preț în lupta cu angoasa metafizică, animalul poate fi valoros și în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Începe, copile, să-ți recunoști tatăl după surâs. Lovit în interior și în exterior de comploturi, întotdeauna învingător, niciodată învins, acesta este tatăl tău. Pentru el, tu reprezinți încununarea eforturilor sale, moștenitor al virtuților a șaizeci și patru de regi pioși, născut sub un astru fericit [...] Regii, asemeni popoarelor, sosesc pe firul orașului pe care îl vom numi Heliaca, unde s-au format iluștrii eroi; și în mijloc, va așeza, așa cum este așezat în ceruri, templul, care va fi curtea părintelui
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
deschidă în fața lui Dumnezeu. Să-I permită să dea valoare la ceea ce i se întâmplă Și să o redirecționeze. Să exploreze ceea ce i-ar putea spune Dumnezeu prin experiența prin care trece și să învețe să gândească pozitiv, creativ Și pios față de ceea ce experimentează<footnote ALISTER MCGRATH, Suffering, Hodder & Stoughton, London-Sydney-Auckland, 1992, p. 80 sq. footnote>. Reacția activă împotriva suferinței poate să reprezinte o adevărată dinamică ce transformă ființa, deschizând-o spre alții. De aceea suferința nu este un rău absolut
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
deschidă în fața lui Dumnezeu. Să-I permită să dea valoare la ceea ce i se întâmplă Și să o redirecționeze. Să exploreze ceea ce i-ar putea spune Dumnezeu prin experiența prin care trece și să învețe să gândească pozitiv, creativ Și pios față de ceea ce experimentează<footnote ALISTER MCGRATH, Suffering, Hodder & Stoughton, London-Sydney-Auckland, 1992, p. 80 sq. footnote>. Reacția activă împotriva suferinței poate să reprezinte o adevărată dinamică ce transformă ființa, deschizând-o spre alții. De aceea suferința nu este un rău absolut
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
noi. Voi broda deci pe această temă, pornind tocmai de la ne-aflarea mea de-a lungul timpului în preajma celui despre care urmează să scriu. O condiție privilegiată oarecum pentru că dispunând de puține amintiri (susceptibile de a fi încețoșate de retorică pioasă) mă pot sprijini pe cioburi de memorie (să le zicem fragmente anamnesice) în jurul cărora voi coagula secvențe susceptibile de a-l reconstitui ca un tot, după modelul obiectelor generate de travaliul arheologilor. Ideea nu-mi aparține întrutotul, ea este ecoul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
reper absolut pentru autorul romanului "Din voia Domnului" Editura Univers, 1993), punându-l pe jidov să-i fie slujitor și complice în sarabanda de întâmplări deloc măgulitoare, înscenări, trucuri și măști, călătorii, agrementate cu întâlniri de taină, răvașe de iubire, pioase minciuni. Isaac Laquedem ar fi putut să-și atribuie vorbele lui Nietzsche, spre a se identifica: "Eu sunt fiecare din numele istoriei". Stăpân al spațiului și rob al timpului, el participă la sinuciderea colectivă de la Massada, îi cunoaște pe Odoacru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
2011. Traduce din Philippe Breton, Manipularea cuvântului (2006), Alex Muchielli et al., Teoria proceselor de comunicare (2006); Dominique Paquet, Frumusețea. O istorie a eternului feminin (2007); Suzanne Lilar, Cuplul, 2008; Jacques Maritain, Omul și statul, 2008, Marguerite Yourcenar, Labirintul lumii. Pioase amintiri (2010), Simone de Beauvoir, Femeia sfâșiată (2010), Marquerite Yourcenar, Ce? Eternitatea (2011). Traduce, de asemenea, numeroase volume pentru colecția "Cotidianul" coordonată la Editura Univers. Premiul I pentru proză la Concursul Național "Tinere condeie", București (1993), Marele Premiu pentru proză
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ani, nimeni nu a stricat liniștea odihnei osemintelor Bufonului. A făcut, cu alte cuvinte, crima perfectă (nu s-ar fi descoperit vreodată ceva, dacă nu relata el însuși oroarea). Concluzia textului vine de la sine: "In pace requiescat!" Un ultim gînd pios al criminalului însuși? pentru nefericita sa victimă. Crima este, într-adevăr, perfectă, dar care a fost, pînă la urmă, motivația ei? Iată un mister fundamental al acestui text, asupra căruia nici Poe, nici obscurul lui narator nu par dispuși să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
departe de a fi un panegiric al criminalului, eseul repune în discuție, din perspectiva unui creștin, dificila problemă a transformării recente a Europei în urma valurilor succesive de imi granți. Cert e că, în general fără a fi citit textul, sufletele pioase sau doar temătoare s-au revoltat și au protestat vehement împotriva lui Millet, însuși statutul său la editura Gallimard fiind periclitat, deși patronul Antoine Gallimard susține dreptul fiecăruia la libera expresie, fără a adera însă la tezele angajatului său. Bref
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
grea e un amor În zori de zi, în dup-amiezi, în seară, Ce-și caută plantele lungi cu sîrg, Topindu-le nainte să dispară, Blînd absorbită de gelosul Demiurg. Ci numai eu mă-mpiedec în miresme, Doar să-ți sărut pios finele-ți glezne...
Cît de puțin m-am priceput să te iubesc... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8511_a_9836]
-
limbile minorităților, apăreau în broșuri, volume, în paginile revistelor, ziarelor tipărite în tiraje de milioane de exemplare. Termenii și construcția textelor însă erau departe de filosofie, de literatură și de "umanistică", în genere. Pentru că spiritul lor respingea categoric rugămintea, îndoiala pioasă, deși Stalin începuse un seminar teologic în Georgia natală. Textele semnate de "generalissim" aveau rigitatea și răceala gheții. Limbajul, noțiunile, inferențele se prezentau în nenumărate forme imperative. Cu ele nu se prea puteau construi perspective. Acestea presupun subjonctivele, optativele îmbietoare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unei întrebuințări laice, aceea de lampă, crucea lumina. Statueta reprezintă exemplar aliajul secesionist, nu lipsit de ambiguitate, al unei grații spiritualizate a liniilor, ambiguitate marcată în acest caz de amestecul unei senzualități difuze, într-o notă ușor morbidă, cu atitudinea pioasă, spiritualizată, de reculegere a gesticulației hieratic-ceremoniale. Sfânta bizantină, a cărei variantă în bronz nu i se cunoaște locația actuală, prezintă o variantă în marmură care omologhează denominația printr-un element decorativist vestimentar de origine bizantină: o friză de cruci circumscrise
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întinde către acest copil-fată, cealaltă mână fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face numaidecât remarcată prin contrast pe fundalul cromatic tern al costumului, iar această luminescență iradiază și din pensula pe care o ține artistul, pensula și mâna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o suferință atât de puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a Climaxului lui Aubrey Beardsley. Apropierea nu confruntă cele două chipuri, ci are ceva dintr-o consolare aproape maternă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unui cod cultural alegoric, reflectat de tabloul lui Tițian, Amor sacru, amor profan, sursă de inspirație pentru pictura murală care-i decorează atelierul. În acest caz, nuditatea chiar și parțială a Salomeei indică contrariul aparenței, "amorul sacru", un reflex pios care întoarce pe dos termenii consacrați ai ecuației decadente. Dragostea autentică a Salomeei generează un act crud, iar păcatul este expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o dorință de purificare. În concluzie, așa cum anunța în autobiografia sa, Cecilia Cuțescu- Storck reinterpretează tema disociindu-se de bagajul esteticii decadente, operând o inversiune fundamentală, prin care Salomeea devine o precursoare a figurilor mariale, a mironosițelor, a femeilor pioase participând la suferința Mântuitorului, dintre care Maria Magdalena este poate cea mai apropiată ca model. XI.5. Frederic Storck Salomeea O dovadă că tema era atractivă și pentru sculptori este Frederic Storck. Interesant însă că atracția vine la Storck pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le ofereau modele de viață plăcută, socială, lipsită de griji. Astfel, luând în considerare aceste iconuri, se conturează două direcții opuse care stăteau la baza educației unei adolescente. O direcție religioasă, care le pregătea, prin forța exemplului, pentru o viață pioasă, acasă sau în mă-năstire, dacă descopereau că au vocație, și o direcție lumească, care le oferea învățăminte despre căsătorie, bune maniere și eleganță. Fetele din epoca medievală, în special cele de familie nobilă, aveau astfel la îndemână două alternative la
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și cunoștințelor dobândite În urma inițierii. În domeniul astronomiei, templele de la Sarmizegetusa și Costești au un simbolism urano solar evident cu o funcție calendaristică și cunoștințe magico-mantice, citire a semnelor cerești. Un alt ordin ascetic Îl constituie cel al „ktiștilor”, solitari pioși care se consacrau zeilor, trăind departe de femei, În peșteri, erau vegetarieni și „trăiau liberi de orice teamă”. După Flavius Josef, acești asceți și contemplativi se numeau „pleistoi” sau „polistai”. Se observă existența mai multor clase de „specialiști ai cerului
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Dobrovăț din județul Vaslui (acum în jud. Iași) îl ruga pe primarul urbei, cu adresa nr.29/27 ianuarie 1940, să afișeze în locurile publice, intens circulate, un anunț de licitare a 4 hectare de pădure, proprietate a sfântului locaș. Pios și binevoitor, primarul Hușului a dat dispoziție subordonaților de a lua măsurile ce se cuveneau. Tot în luna ianuarie a aceluiași an, reprezentanța din România a Uzinelor germane „Lanz”, trimitea la Huși o ofertă pentru „cea mai bună treerătoare din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
forme de meditație, de la cele care golesc spiritul pînă la reflecțiile lente, îndelungate și profunde asupra unei percepții, a unui cuvînt, a unei idei, a unui spectacol al naturii. Trebuie să (re)învățăm să medităm. În Europa, meditația era rezervată piosului călugăr trăind departe de lume sau filozofului care reflecta asupra unei chestiuni. Ea era menită să devină un antidot împotriva uneia dintre otrăvurile principale ale civilizației noastre, care exteriorizează, dezmembrează, fărîmițează și accelerează tot ce atinge. Ea ar putea deveni
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în două surse istorice, ambele credibile. Prima, ne vine de la însemnările făcute de către preotul Constantin I. Manoilescu în paginile „synodicului” Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din satul Mărășeni, aflat la 8 km. nord-vest de Vaslui. Vrednicul de pioasă amintire preot, a scris următoarele: „...în ziua de marți, 22 August 1944, armatele rusești au rupt frontul de apărare dela sud vest de Iași și au cuprins și județul Vaslui, iar pe la orele 4 după amiaza și’au făcut apariția
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
după un model arhetipal care ne asigură un nemeritat confort interior bazat pe o ideologie a falsificării realului; de aici rezistența legendelor în fața examenului critic cum este și cazul marilor prietenii literare. Așadar, marea prietenie dintre Caragiale și Eminescu proclamată pios ca model călăuzitor este legendă sau adevăr? Trei texte semnate de Caragiale (În Nirvana 18 iunie 1889, Ironie iulie 1890, Două note 1892) ar putea alimenta amintita legendă dacă ele nu ar fi mai mult anti-Maiorescu decît pro-Eminescu. Desigur, este
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
capitale. Spînzurările au devenit, de fapt, mai crude, deoarece li se refuza criminalilor simpatia activă manifestată față de ei de către privitori. Aceia a căror clepsidră fusese întoarsă pentru ultima oară erau acum lăsați să întîmpine moartea singuri, în speranța după calculele pioșilor anglicani că sufletele lor păcătoase se vor căi9. Elias rămîne, totuși, neînduplecat: acei europeni care se consideră purtători titulari ai civilizației se aseamănă cu o infimă clasă superioară aristocratică, de curte, care încearcă să privească de sus restul lumii, o
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Wiiliam Ross Wallace. Mama este un înger permanent de veghe asupra ființei căreia i-a dat viață: „Tot ce sunt sau ce sper să devin îi datorez îngerului care a fost mama”, se confesa Abraham Lincoln. Mereu în rugăciune, mama pioasă este temelia care nu se va zdruncina pentru copil niciodată, scriitorul rus N. Gogol remarca: „Ruga mamei apără de orice primejdie pe apă și pe uscat.” Mama rămâne o mare enigmă, un mister: „Multe minuni sunt în univers, dar capodopera
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]