1,034 matches
-
o donație constând în 15 000 de galbeni, 500 de oi și 15 cai din partea mocanului Nicolae Hagi Ghiță Poenarul, originar din Poiana (Transilvania), care se călugărește aici849. Astfel, datorită acestuia "s-a construit biserica cea nouă în 1853"850. Pisania așezată deasupra intrării în biserică preciza că "această Sfântă și Dumnezeiască biserică s-a zidit în timpul stăreției prea cuvioșiei sale Visarion arhimandritul, începătorul acestui sfânt locaș; iar cu cheltuiala Domniei Sale Hagi Nicolae Ghiță Poenarul s-a zidit această sfântă biserică
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
familie, în reședința sa constănțeană"1537. Din inițiativa lui Mihail Kogălniceanu a fost realizată o fântână publică la Techirghiol. Tot el a ctitorit o capelă la Tuzla, iar în toamna anului 1884, la vârsta de 67 de ani, a scris pisania acelei capele. Textul pisaniei preciza: "Eu, Mihail Kogălniceanu, fiul întâi născut al marelui vornic de Moldavia, Ilie Kogălniceanu, după 46 de ani de viață și lupte politice, retrasu-m-am și datu-mi-am un meritat repaus în vechea posesiune
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
constănțeană"1537. Din inițiativa lui Mihail Kogălniceanu a fost realizată o fântână publică la Techirghiol. Tot el a ctitorit o capelă la Tuzla, iar în toamna anului 1884, la vârsta de 67 de ani, a scris pisania acelei capele. Textul pisaniei preciza: "Eu, Mihail Kogălniceanu, fiul întâi născut al marelui vornic de Moldavia, Ilie Kogălniceanu, după 46 de ani de viață și lupte politice, retrasu-m-am și datu-mi-am un meritat repaus în vechea posesiune a lui Traian Împăratul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
evreul, dar nu numai el. Locul lui putea fi luat și de un alt „străin”, de regulă tot necreștin (turc, tătar, arab) sau creștin neortodox. „Păgânii”, „ereticii” și „schismaticii” erau receptați ca fiind profanatori de fresce și icoane de biserici. Pisania lui Neagoe Basarab (1512-1521), așezată la intrarea În biserica Mănăstirii Argeș, se referă anume la acest aspect. Adresându-se „de dincolo de mormânt” succesorului său necunoscut, domnitorul muntean Îi cere acestuia să protejeze „acest hram din nou zidit” și „mai sus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
improvizați? Cărămizile multor mănăstiri și biserici au fost înălțate sub supravegherea „ochiului dracului”. Zeci de lăcașuri au fost finanțate din conturi securiste, prin mincinoasele Caritas-uri ori cu „mărinimia” unor șefi de bănci falimentare, grăbiți să-și pună numele în pisania bisericii și să se asigure de un loc de vacanță pentru adâncile lor bătrâneți. Nu vă așteptați ca păstorii acestor „sfinte lăcașuri” să condamne orgia matrapazlâcurilor financiare, girate de puterea politică postcomunistă. „Banul văduvei” a fost furat prin jocurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comerciale, pe care le frecventează caravanele neguțătorilor orientali. În secolul al XII-lea, instalarea cruciaților în Pămîntul Sfînt și crearea mai multor state "latine" este însoțită de un mare avînt al porturilor din Siria și Palestina, pe care le controlează pisanii, genovezii și venețienii. În 1204, vom vedea, aceștia din urmă vor deturna, în favoarea lor sensul celei de-a IV-a cruciade, edificînd pe ruinele Imperiului de Răsărit un efemer, dar enorm domeniu maritim. La sfîrșitul secolului al XIII-lea, prăbușirea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a malurilor sale de către republicile comerciale, unele sub control normand, precum Amalfi și Neapole, altele pe cale de a se transforma în puteri autonome, precum Pisa și Genova. Întreprinse inițial de corsari acționînd pe cont propriu, expedițiile puse la cale de pisani și genovezi duc, la începutul secolului al XI-lea, la implantarea lor pe litoralul liguric, ca și în Sardinia, în Corsica și, ceva mai tîrziu, în Baleare, unde mai intervin și catalanii, împreună cu provensalii. La sfîrșitul secolului al XI-lea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
important. Astfel, ceea ce-i determină pe cavalerii normanzi să se instaleze, la mijlocul secolului al XI-lea, în Italia de Sud și Sicilia este lipsa de teritorii și, de asemenea, numai pentru a asigura comerțului lor drumuri mai sigure, marinarii genovezi, pisani și venețieni se reinstalează în marile insule ale Mediteranei occidentale, preludiu al insalării lor în "schelele" Levantului. Cruciada, după cum se vede, se înscrie, așadar, în cadrul unei ofensive generalizate către est și sud a Creștinătății occidentale, aflată în plin avînt demografic
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de personalitatea marelui Ștefan, din acea vară, când, student fiind, după practica la un spital rural de la poalele Ceahlăului (Hangu), cu rucsacul la spinare, am pornit să bat codrii, munții, plaiurile Moldovei; m-am închinat la sfintele mănăstiri; am descifrat pisaniile dăltuite în piatră; am îngenuncheat la căpătâiul lespezilor voievodale; am luat urma pașilor lui Ștefan Vodă ascultând din gura bătrânilor răzăși povești și legende despre "Năzdrăvanul Moldovei" (și-o mai aminti cineva de ele?); am dormit pe pământul gol, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din el puterea de a se ridica și de a merge mai departe cu sabia. Tragica ispășire, "Învierea" apropierea cu Patimile Mântuitorului nu este întâmplătoare. Cum se va sfârși totul? Finalul suspendat este deschis oricărui sfârșit: izbândă? înfrângere? moarte? În pisania bisericii eroilor căzuți la Valea Albă Războieni, Ștefan a săpat în piatră dramaticele cuvinte: "... Și au fost biruiți creștinii de păgâni și au căzut acolo mulțime mare din ostașii Moldovei..." Îl va obseda amintirea sacrificiului oștenilor, "cei mai buni oșteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prilej de a simți aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." (Lucian Blaga, Spațiul mioritic) Nu putem uita pe alt mare, mare om al nostru, martir, cărturar care cu strădanie multă s-a aplecat asupra letopisețelor, asupra pisaniilor ca să deslușească din negura vremurilor trăirea lui Ștefan Voievod, trecutul zbuciumatei Moldove: Și candela aprinsă deasupra mormântului său s-a stins uneori în zile rele. Mâini de hoți au scormonit în mormântul cel sfânt. Dar amintirea sa a luminat totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și aproape de cea de istov cădere.” Lucrurile nu s-au îmbunătățit prea mult nici după unele reparații, încât pe la 1885 a rămas în picioare doar biserica „dizgrădită și lăsată în izlaz.” Din neglijență, în timpul reparațiilor, biserica a rămas și fără pisanie. Biserica a mai fost reparată în 1907 și după incendiul din 1944. Abia am apucat să-mi termin vorbele, că Spiritul domnesc m-a întrebat: - Spune-mi, dragule, unde ai vrea să mergem acum? - Cum bag seamă, în mărinimia ta
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zidit o biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii.” Incursiunile răufăcătorilor însă au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se risipească. Când a ajuns în scaun Constantin Duca voievod, a refăcut biserica, pe la 1702, punându-și pisania din marmură albă scrisă „pe grecește” alături de cea „pe slavonește” a lui Vasile Lupu voievod. În 1809, Serafim, egumenul Trei Sfetitelor, a refăcut biserica. Pictura interioară s-a săvârșit pe la 1850. Ca urmare a deselor rezidiri, stilul bisericii este incert
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Ce anume ți-a atras atenția? - Anul (1619) în care a fost făcut acest zapis. - Imi place. Ai spirit de observație. Te rog să-ți dezvolți ideea. - Bag de seamă că voievodul Vasile Lupu nu a spus tot adevărul în pisania lui slavonească din biserica Sf. Atanasie. La 1638, când susține că a zidit biserica, nu amintește nimic despre faptul că pe acel loc a existat - cu cel puțin 19 ani înainte, dacă nu mai devreme - o altă biserică. Avea dreptate
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mai departe casele din „Târgul Vechi” ce au fost ale lui Iacov cizmarul. - Cum văd eu, dragule am și început să vorbim despre ctitorul mănăstirii Hadâmbul. Si asta mă bucură. Pentru început lasă-mă să-ți spun ce scrie în pisania bisericuței lui Hadâmbul: „Cu voia Tatălui și ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a făcut această biserică dumnealui Iane Hadâmbul în pădurea Iașilor, Dealul Mare...în zilele lui Io Ghica (Gheorghe) vodă în anul 7168 (1659), sept.8.” - Imi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în dealul Mândrul...Și dania mea, aceasta, s-au făcut denaintea s(fi)nției sale părintelui mitropolitul Dosoftei...” Furat de frumusețea limbii atâtor documente, era cât pe ce să uit a vorbi despre biserica satului, cu hramul Sfântul Nicolae. Din pisania așezată deasupra ușii de intrare aflăm că: „În anul mântuirii 1908 s-a ridicat acest sfânt locaș cu fonduri proprii de cătră soții Nicolai și Eufrosina Gheorghiu...” Dar din pomelnice mai vechi am aflat că pe acest loc a existat
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
umbra platanilor uriași. Am aflat că a fost reședința de vară a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Aceste frumuseți au fost moștenite de prințesa Ioana Rosetti Roznovanu, care în 1942 le-a donat Mitropoliei Moldovei. Dar să revenim la schit. Din pisania aflată în pronaos desprindem că sfântul locaș a fost întemeiat în anul 1863 prin osârdia ieromonahilor Nifon și Nectarie și a fost sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și înălțarea paraclisului s-au făcut între anii 1963-1967. Este
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
au datu acestu loc acei mă(nă)stiri... anume Clatii...într-ace vară...s-au dus și Păun din țară... și s-au pustiit și mă(nă)stire...” Oricum am lua lucrurile, această mănăstire nu a avut viață lungă... Din pisania bisericii actuale aflăm că aceasta a fost zidită în anul 1812 de către Spiridon Papadopol și soția sa Ruxandra și că a fost restaurată în 1888. În casa parohială, care a existat în curtea bisericii, a funcționat școala sătească din Păun
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
un urcuș scurt să facă același lucru spre stânga. Din acest loc mergem într-o coborâre ușoară ca un vis. Firul văii din stânga se apropie treptat de șosea. De undeva de peste vale ne îmbie o bisericuță. Este Schitul Inculeț, din pisania căruia aflăm că Principesa Ruxanda Cantacuzino-Bașotă,soția academicianului Ion C. Inculeț, împreună cu fiii săi Ionel și Georgel, au ridicat și împodobit acest schit, între anii 1942-1947. Principesa Ruxanda este nepoata logofătului Anastasie Bașotă, cel care, în 1879 a fondat pe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
adică spre sud - s au clădit „în grădină case domnești pe formă de Țarigrad”. Acesta a fost așa numitul Palat al Domnițelor. Ruinele ce se văd însă în dreapta intrării pe sub turnul clopotniță sunt ale fostei egumenii zidită înainte de 1812. Din pisania turnului clopotniță aflăm că: „La anul 1819 s-a început zidirea acestei clopotnițe de mine smeritul arhimandritul Ioasaf Moldovan pro stosul mănăstirii Frumoasa și din rele întâmplări s-a sfârșit de tencuit și zugrăvit în anul 1833”. Cu toate acestea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de limpezi. Deși biserica a fost ridicată înainte de 1574, de către Maria, fiica lui Petru Șchiopu, și soțul ei Zota, fost mare spătar și vistiernic al Moldovei, a venit Vasile Lupu în 1660 - doar după 86 de ani și spune în pisania lui grecească: „S-a ridicat din temeliile pământului dumnezeescul și preacinstitul acesta templu...” N-a ridicat-o însă chiar „din temeliile pământului”, ci a zidit turla, zidul împrejmuitor, turn la poartă, cu cerdac mare deasupra, chilii pentru călugări și pivnițe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
zidul împrejmuitor, turn la poartă, cu cerdac mare deasupra, chilii pentru călugări și pivnițe. Ștefăniță Lupu are meritul de a fi împodobit cu pictură biserica, aducând - pe la,1661 zugravii care au pictat biserica Golia. Episcopul Melchisedec, cel care a tradus pisania din grecește, a vizitat mănăstirea și a consemnat: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată...Curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stânjeni. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sânt câteva chilii
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cu osteneala ieromonahului Vartolomeu și a credincioșilor din Târgușorul Nicolinei. Înaintea acestei biserici a existat una din lemn, înconjurată de zid și chilii pentru călugărițe. A dăinuit până în 1813, fiind folosită ca paraclis pentru cimitirul Sfântul Vasile. După cum scrie în pisania bisericii actuale la zidirea ei s-au folosit materiale provenite de la biserica Izvorul Tămăduirii (Galata din Vale n.n.). În ultima vreme, i s-au adăugat o capelă mortuară și o casă de prăznuire. Pictarea bisericii s-a realizat în 1889
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și apoi se risipise, ce cu toată nevoința au silit și cu toată osârdia au zidit Galata din Deal care trăiește și până astăzi”. Biserica a fost sfințită în anul 1584, dar nu știu cum se face de nu s-a păstrat pisania. Nici de această dată domnul nu s-a putut bucura prea mult de noua lui ctitorie, pentru că în 1591 este mazilit. La acea vreme nu se terminase încă pictarea bisericii și nu se ridicase zidul înconjurător, dar se zidiseră egumenia
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cel larg în daruri”, și a ridicat o biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii”. Incursiunile răufăcătorilor au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se risipească. Constantin Duca voievod a refăcut biserica și a așezat o pisanie de marmură albă în limba grecească, alături de cea slavonă a lui Vasile Lupu. Este reținut de istorie faptul că „biserica din piatră” a fost zidită de Vasile Lupu voievod în anul 1638. Prin 1800, biserica era din nou în paragină
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]