9,309 matches
-
a prescris tratamentul pentru o lună de zile, poate două, maxim trei, dacă aveau să apară complicații. Depinde cum 194 răspund la medicație. M-a pus să fac un duș, m-a dezinfectat și mi-a dat niște pijamale gri-albăstrii. Pisica stă acum tot timpul cu ea, se potrivesc perfect. O cheamă Sana, de la sanatoriu. E minunat. Am început să mă împrietenesc cu lumea de pe aici. Cred că lucrurile merg înspre bine. Celestin Cheran Mihăiță Are ochii mari, albaștri. Când l-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a treia noapte de când ochiul ei veghea drumurile, câmpurile, făgașele și malurile apelor cuprinse de acel terifiant elan irezistibil. De unde mai ieșeau!? Dar ieșeau întruna șoarecii și șobolanii, prevestitorii oricăror cataclisme. Șoarecii îngrășați din carnea și hoitul războiului, mari cât pisicile, și șobolanii ajunși cât cățelandrii înainte de împreunare, cu cozile spiralate, boturile ascuțite și capetele cât căpățânele de berbec. Toate fiarele și răpciugile împuțite zămislite-n belșugul smârcos al putreziciunii măcelului, îngrășate-n sângele vărsat, în necurățenii și ură, colcăind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
necăjească. Hai. De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe scară, trecând dincolo între tampoane, lipindu-se repede de "burduful" unui vagon, care-l salvă în ultima clipă, de ochiul ciclopic al reflectorului. "Uf, gemu, am scăpat! Am scăpat!" Dar ce-l aștepta! Trebuia să se cațere ca o pisică, să urce pe vagon și de pe vagon pe vagon, sărind și menținându-și echilibrul, silindu-se să nu amețească și să cadă, să ajungă la prizonieri. Greutatea mare, însă, nu era asta. În zgomotele trenului nu putea fi auzit, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care se fac în doi, avea ochii limpezi, ape în fundul cărora lumina joacă vătuită în mușchiul de pe pietre, și brațele pistruiate rotunjite într-un alb catifelat, cu moliciuni delicate întinse până-n ispititoarea grație a gâtului de lebădă. Glasul ei de pisică și ochii, ale căror flăcări verzi fermecau învăpăind orice atingere, o făcură remarcată în tot spitalul. Nu se știa de la cine anume primise porecla, dar tot spitalul o striga: "Îngerașul". "A fost îngerașul?" "Ce-a spus îngerașul?" Lui îi spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că după ce am făcut acest lucru nu mai poate să mă deranjeze nimeni, oricât ar încerca: Dumnezeu și Maica noastră mă ocrotesc pe mine și familia mea. Aici vreau să vă spun că e bine să aveți în casă o pisică; acestea, „pisicile dar și alte animale, văd mai mult decât oamenii, atât în întuneric, cât și în lumea eterică...”2 Motanul meu birmanez îi vedea pe toți cei care m-au chinuit, i-am urmărit atentă reacțiile când simțeam că
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
am făcut acest lucru nu mai poate să mă deranjeze nimeni, oricât ar încerca: Dumnezeu și Maica noastră mă ocrotesc pe mine și familia mea. Aici vreau să vă spun că e bine să aveți în casă o pisică; acestea, „pisicile dar și alte animale, văd mai mult decât oamenii, atât în întuneric, cât și în lumea eterică...”2 Motanul meu birmanez îi vedea pe toți cei care m-au chinuit, i-am urmărit atentă reacțiile când simțeam că nu mă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să intre, dar el mi-a răspuns să am răbdare să se curețe mai întîi și apoi va intra. Acest curățat se referea la alungarea spiritelor joase. După două zile, motanul nostru a revenit. Curat. Se spune, din bătrâni, că pisica este animalul Mariei. și nu vorbesc prostii, ci vorbesc despre animale sacre. În tradiția și în poveștile fiecărui popor sunt lucruri, obiceiuri, animale, plante benefice oamenilor și invers. Trebuie doar să putem ști a interpreta corect zestrea ancestrală. Discutam azi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
-l auzi, să știi că nu te-a uitat. După amiază. Drumul spre casă. Două stații cu tramvaiul, două pe jos, pentru relaxare. Craterele din asfalt n-au dispărut. Din fața magazinului de pâine unde te-ai oprit, te fixează o pisică neagră. Parcă ar fi o statuie. Intri, cumperi două franzele, plătești. Ieși, cu senzația că s-a modificat ceva la capitolul prețuri, nu-ți dai seama dacă în minus sau în plus. Ce mai contează? Ultimele raze de soare din
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de înțeles. Categoric, nu poate fi planificată, vine când te aștepți cel mai puțin. Nu te întreabă ce faci, câți ani ai și, mai ales, nu te întreabă DACĂ a găsit momentul potrivit! Ți se strecoară tiptil, cu pași de pisică, în suflet, ori te lovește brusc, așa, ca un fulger, în moalele capului. Ba nu, drept în inimă. Îți inundă sufletul treptat, dar sigur, ca un râu ce tocmai și-a ieșit din matcă. Fiecare are viziunea lui despre dragoste
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se întâmpla acum aproape un an. Și totuși parcă Ea era acolo, coborând din mașină cu o geantă mică în mână, puțin dezorientată. Ea era acolo, o simțea în spatele lui, cuprinzându-l și strecurându-i-se în brațe, ca o pisică. Îl privea cu ochii ei mari, fără spună nimic, doar lipindu-și obrazul cald de pieptul lui, ori înălțându-se pe ușor pe vârfuri, în căutarea așteptatului sărut. Blestemată să fii, cu ochii tăi verzi, cu trupul tău felin, cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de cruciat, de cavaler sublim, armura din Milan căzuseră și ai dat la iveală adevăratul tău chip. Era scris cu creta acolo, pe figură, foarte caligrafic și foarte citeț și foarte explicit: Nimic. Și oricine, chiar eu, cel costumat în pisică, am citit: Nimic. (Hop-la !) Acest nihilism autodevorator este urmare a stării de umilitate în care se află poetul, pierdut printre propriile măști. G. Călinescu folosea, în poeziile sale, o metodă pe care a numit-o "uitare în model". Emil Botta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
e egalitatea reală, absolută, a oamenilor. În nici unul din regnurile cunoscute nu există egalitate — nici în regnul mineral, că aurul nu e egal cu cărbunele, nici în regnul vegetal, că plantele nu sunt egale, și nici în regnul animal, că pisica nu e egală cu leul, cel puțin ca forță. Și nici în specia om nu funcționează, cu atât mai mult, principiul egalității. E damnat esențial comunismul prin premisa lui majoră: egalitatea reală a oamenilor, care este o utopie. Și încă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
undeva de sus, de undeva de jos, până mi-a venit ideea să mă întreb: de unde vin și de ce pentru mine? Ca un chist hidatic străin și rece în pojghița de calciu așteaptă să fie chemat afară de câinele sau de pisica ce își mai spală o gheară. În lumea lui din spațiul acvatic devine apatic, astmatic, dramatic, dacă îl scoți din găoacea lui rotundă înecată în calciu ca un flăcău tomnatic și muieratic. A seară l-am spart în gând, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
căpșuni mari, tufe de zmeură și coacăze pe lângă gard. Sigur că are și alte straturi: ceapă, pătrunjel, usturoi... Lucy și Shelley sunt în vizită la bunica și grozav le mai place prin grădină. Se joacă toată ziua cu câinele, cu pisica, aleargă prin iarbă, se cațără prin copaci. − Azi mâncăm căpșuni cu smântână și mămăligă, anunță bunica. Ce-ar fi să luați voi lighenașul ăsta și să culegeți căpșunile? Fetele sunt gata de treabă. Se apucă de cules. Ca de obicei
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
toate treburile mărunte ale casei. Dar asta nu înseamnă că e ocupat tot timpul. Nu. Ba, am putea chiar spune că e liber să facă ce vrea, după ce dă de mîncare și apă la păsările din curte, la porc, la pisică și, mai ales, după ce mănîncă și el, ca tot omul. Odată rezolvate toate aceste probleme, citește, desenează sau pleacă în fel de fel de expediții cu alți elevi de aceeași vîrstă sau mai mari. N-aș vrea însă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se simțea tot mai trist și nu-și putea da deloc seama din ce cauză... Îl urmărea parcă, pas cu pas, o umbră de care dorea să scape cu orice preț și nu putea... Și umbra aceea avea ochi de pisică sălbatică, mers ușor și legănat, față senină și luminată mereu de un zîmbet pe care nu-l mai avea nimeni și o chema... Ilinca! Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și un gardian vigilent a observat pe șosea o navă cu multe faruri care sclipeau. Din navă, el fiind sub regresie hipnotică a povestit cu lux de amănunte, au coborăt răpitorii; cap mic, ochi mari migdalați, cu pupilele ca ale pisicii, nas lung, gura o tăietură, fără buze. Răpitorii l-au invitat la bordul navei unde crede că i-au șters memoria. Dar, n-au reușit total pentru că totuși gardianul face declarații detaliate publice dar nimeni nu l-a crezut și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
gând, scriu. Mi-e foame. Mi-e foarte foame. 2. Ema. Schița 1 Portrait of the Queen Recluse Etajul 10. Vizavi de supermarket. Stație de metrou imediat cum ieși din bloc pe dreapta. Net. Cablu. Nu am câine. Nu am pisică. Nu-mi cunosc vecinii. Oroare de inundații, calorifere explodate și ședința de bloc (nu am fost niciodată). Nu folosesc telefonul fix. Cărți multe. Nu citesc. Nu am ocupație. Am calificări. Am televizor. Încerc să mă las. [Aici se schimbă fontul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și plânseseră mai adânc, fără lacrimi, în drăgostiți de respirația celuilalt, de pielea lui, în care se ghiceau amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-o perceapă departe de el și, în același
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mașinist, pescar, responsabil cu aprovizionarea și cu strunirea celor două zeci de bucătari de la bord, a chelnerilor în frac, a furni zorilor de coniac, și de fețe de masă, și de prosoape... Numai gândul la vasul acesta al acvariilor cu pisici de mare, raci tran dafirii și păstrăvi uriași, pentru care stăpânul lui a creat mici cascade artificiale și curgeri de apă printre pereții de sticlă, îi dă fiori lui Evgheni. Se vede bătrân și desculț, luând-o de la capăt și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pomului, nu de spaimă, de oroare, deși nu știai ce-i aia, - vezi? Mai am și acum semn, vezi? Aici, julitura! Și tot genunchiul a fost vânăt cred că săptămâni, da’ nu mi-am rupt nimic, am căzut ca o pisică - îmi amintesc, da, ai căzut ca o pisică, nu ai avut nimic decât semnul de pe genunchi, semnul acela mare, ca o semilună zimțată, pe care, da, mi-l amintesc, atât de bine, mi-l amintesc... 34. Abd al-Aziz Cu timpul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știai ce-i aia, - vezi? Mai am și acum semn, vezi? Aici, julitura! Și tot genunchiul a fost vânăt cred că săptămâni, da’ nu mi-am rupt nimic, am căzut ca o pisică - îmi amintesc, da, ai căzut ca o pisică, nu ai avut nimic decât semnul de pe genunchi, semnul acela mare, ca o semilună zimțată, pe care, da, mi-l amintesc, atât de bine, mi-l amintesc... 34. Abd al-Aziz Cu timpul, au uitat. Toți au uitat. Numele grecoaicei, ori
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
simt gândurile. Știu. Mi-e foarte dor de noi. 36. Taming Miss Havisham Bluză opacă, de dantelă măruntă, guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
granițele visului. Se schimbase. În sfârșit, se simțea bine în pielea lui, zâm bea cu toți dinții, bea numai în serile frumoase, fără să i se împăienjenească privirea și ajunsese să cunoască fiecare centimetru al sufletului fetei cu ochi de pisică, nelipsită din toate călătoriile lui în care iubirea lor, odată neîmpărtășită, creștea în direcția pe care și-o dorise el atât de mult și pe care acum, pe nesimțite, parcă, înce pea să nu și-o mai dorească. De la Edinburgh
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]