6,198 matches
-
de spirituali suntem! Luară ascensorul privat al lui Herman Gerstein până la parter și traversară un coridor care șerpuia prin două studiouri de filmare. Construcțiile, acoperite cu o stucatură bej, erau înalte cât un siloz și teșite la vârf, cu niște plăcuțe de plastic alb deasupra ușilor de la intrare, unde scria titlul filmului, regizorul și orele de turnare. Pe lângă ei trecură în trombă actori pe biciclete - cowboys, indieni, jucători de baseball, soldați în uniformele Revoluției Americane. Cărucioare motorizate transportau aparatele de filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
parapete și creneluri, și exista o curte interioară, cu bungalow-uri decorate în mod similar, ce erau legate printr-un sistem de alei mărginite de garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului viu și păși pe alee spre ușa bungalow-ului. Apoi o rafală de vânt mână norii de pe cer și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de crimă. Noi îți încropim o identitate nouă, iar legenda cu care te prezinți o să fie gata diseară, dar mai târziu. Vei fi un tip de stânga care trăiește de ani de zile în New York, așa că o să-ți dăm niște plăcuțe de înmatriculare din New York pentru mașină și o legendă biografică personală pe care s-o memorezi. Când vei merge la diferitele secții de poliție pentru a verifica dosare sau mai știu eu ce, parchează la cel puțin două străzi distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
telefon e și el acum înscris sub numele de Theodore Krugman, așa că avem mare noroc că l-ai ținut secret până acum. La administrator te așteaptă și o plasă cu haine - noua ta garderobă, câteva acte de identitate false și plăcuțele de New York pentru mașină. E bine? Danny și-l imagină pe Dudley Smith în apartamentul lui. Probabil că îi descoperise dosarul personal. — Sigur, loco... Mal. Considine râse. — Nu, încă nu e bine. Totul se derulează mult prea rapid. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din mintea lui. Mă gândesc la toate alternativele și de fiecare dată ajung la ideea răzbunării unei vechi nedreptăți. Nu trauma clasică a copilăriei, ci chestii groaznice, chestii gigantice. Danny se opri și privi lung spre fotografia lui Jastrow cu plăcuța de arestat atârnându-i de gât: închisoarea districtului Kern, 4.03.1938. — Uneori cred că dacă aflu cine e tipul ăsta și de ce-o face, atunci știu ceva atât de important, încât aș putea să-mi dau seama într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal lăsă Weekly Sportsman și urcă sus, ca să vadă ce se întâmplă. Holul era îngust și pe el se înșirau mai multe uși înguste din lemn. Mal urmări acel Ha, ha, ha! până la o ușă pe care se găsea o plăcuță cu numele de „Conroy” pe ea. Era întredeschisă câțiva centimetri. Pe peretele din fund se vedeau fotografiile unor boxeri mexicani. Dudley și soprana nu se zăreau. Mal trase cu urechea. — ...baruri și piñata și boxeri mexicani. E o fixație, fato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doar cu o senzație de greață față de cei doi homosexuali declasați. Când intrase în pielea lui Ted, simțise o mare eliberare, iar când a ajuns în fața porții de la Camarillo, paznicul s-a uitat de două ori la el și la plăcuțele de înmatriculare de New York, refuzând să creadă că era polițist. I-a verificat legitimația și a telefonat la secția West Hollywood, ca să obțină o confirmare. Până acum metamorfoza lui Upshaw în Krugman era un succes, dar testul suprem urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că i-ai spus că asasinul te-a urmărit. Danny ieși din mașină, deranjat că Breuning îl lua peste picior. — Filam o casă de pe Strip, o agenție de impresariat condusă de un tip care codoșește și homosexuali. Am notat niște plăcuțe de înmatriculare și am sunat la Circulație, iar apoi i-a sunat altcineva, care s-a dat drept polițist și a notat și numerele. Am fost urmărit până aici, iar când l-am depistat, tipul s-a făcut nevăzut. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
polițist la reverul hainei. Se îndreptă spre ghereta paznicului. Nu văzu nici o față cunoscută și se simți deranjat că e ignorat. Omul de la poartă apăsă pe un buton și îi permise să intre. Danny se duse direct pe platoul 23. Plăcuța de pe perete îi confirmă că Masacrul tomohakului era încă în producție. Ușa era deschisă. Danny auzi împușcături, se uită înăuntru și văzu cum un cowboy și un indian schimbau focuri de armă în fața unor coline de carton. Reflectoarele erau îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
istorie. — Am nevoie de cineva care să scrie, Bridgeman. Un fel de călugăr în escritoriu. Tu vei fi cel care va consemna memoriile. Astfel, Bridgeman notează punctajul, stând pe treptele pavilionului cu un catastif în poală și o grămadă de plăcuțe metalice la picioare. Când rămâne singur, până și alergia îi mai slăbește în mod misterios, se simte chiar bine. Înregistrarea situației jocului este un fel de meditație. Simte că și-a găsit locul în lumea crichetului. Nu este nici implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apleacă spre stânga și apoi spre dreapta. Din când în când aruncă o privire fugară spre cele două tăvi plasate între el și mama sa. Una e făcută din argint, iar cealaltă din aur. Pe tava din argint se află plăcuțe din bambus ce poartă numele noastre inscripționate pe ele. Marea Împărăteasă e o femeie rotofeie, cu fața precum un dovleac uscat. Deși nu are decât puțin peste cincizeci de ani, îi atârnă riduri de la frunte până pe gât. După spusele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochii cu mâneca. Se întoarce spre împăratul Hsien Feng și îl întreabă: Ce părere ai, copilul meu? Nu-i așa că este o poezie emoționantă? Împăratul Hsien Feng dă supus din cap. Își întinde mâna și degetele lui se joacă printre plăcuțele din bambus de pe tava de argint. — Spune-mi, fiul meu, trebuie să tocesc acest jilț ca să te fac să te hotărăști? întreabă mama. Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Își întinde mâna și degetele lui se joacă printre plăcuțele din bambus de pe tava de argint. — Spune-mi, fiul meu, trebuie să tocesc acest jilț ca să te fac să te hotărăști? întreabă mama. Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă pe tava din aur. La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă cu toții ușurați. Se aruncă la picioarele Majestății Sale Împăratul și ovaționează: — Felicitări! — S-a ales prima soție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
clopot bun are nevoie de lovituri puternice ca să sune cum trebuie? Totul depinde de felul în care le „acordați“ pe fete, sarcină la care știm cu toții că excelați. — Pușchea pe limbă-ți, Shim! Bătrâna doamnă izbucnește în râs. Împăratul răvășește plăcuțele încoace și încolo pe tava de argint, ca și cum ar fi iritat. — Arăți epuizat, fiul meu, zice Marea Împărăteasă. — Sunt, mamă. Nu conta pe mine să vin mâine, căci n-o s-o fac. — Atunci trebuie să decizi azi. Concentrează-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru a se controla. Ți-a plăcut Nuharoo, nu-i așa? întreabă ea. — De unde să știu? Fiul Cerului își rotește ochii înspre tavan. Capul meu e plin de găuri. Mama își mușcă buzele. Majestatea Sa Împăratul își trece degetele prin plăcuțele de bambus rămase, făcându-le să scoată un zgomot puternic. — Oasele mele țipă să mă duc să le întind. Marea Împărăteasă se întinde în jilț. Sunt trează de la două dimineața și asta pentru nimic! Shim se târăște spre ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vine în minte învățătura tatălui meu: „Tinerii văd o oportunitate acolo unde bătrânii ar putea întrevedea un pericol“. Fiul Cerului îmi zâmbește. Îi zâmbesc înapoi. — Vara asta are să fie plăcută și răcoroasă. Împăratul Hsien Feng se joacă în continuare cu plăcuțele. Marea Împărăteasă își întoarce capul spre noi și se încruntă. Gândurile mi se îndreaptă la fata care a fost bătută de moarte și instantaneu spatele mi se udă de transpirație. Împăratul își ridică mâna dreaptă și arată cu degetul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tocmai am văzut umbra unei fantome. Marea Împărăteasă se ridică din jilț. — Care, stăpână? întreabă eunucul-șef Shim. O voi prinde pentru Majestatea Voastră. — Da, Shim. Hai să terminăm cu asta. Pe neașteptate, se aude zgomotul puternic făcut de o plăcuță de bambus aruncată în tava de aur: — E vremea să cânți, Shim! ordonă împăratul. — Yehonala rămâne! cântă Shim. Nu mi-am mai putut aduce aminte multe după aceea, decât că viața mea s-a schimbat. M-am speriat când eunucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al lui An-te-hai îmi dau seama că mai bine i-aș urma sfatul. — Nu e vorba de trimiterea unei urări, îmi explică An-te-hai în scurt timp. E pentru a face impresie. Și pentru ca numele dumneavoastră să apară pe una dintre plăcuțele din bambus pentru mesaje ale împăratului Hsien Feng. E pentru a-i aduce aminte Majestății Sale Împăratul de existența dumneavoastră. Celelalte doamne, în palatele lor, fac la fel. — De unde știi? — Am frați de cruce care îmi raportează din toate palatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am dacă mă voi transforma într-o fantomă bună. Iar o fantomă rea îi bântuie pe cei vii. Presupun că știti asta. — Înțeleg. Se ridică și merge desculț spre o tavă de aur de pe biroul său. Pe tavă se află plăcuța de bambus cu numele meu. Ridică plăcuța și o ține în căușul palmei: doamna Yehonala. Cum îți spun cei din familia ta, Yehonala? — Orhideea. — Orhideea. Dă din cap și murmură de mai multe ori numele în timp ce lasă plăcuța să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fantomă bună. Iar o fantomă rea îi bântuie pe cei vii. Presupun că știti asta. — Înțeleg. Se ridică și merge desculț spre o tavă de aur de pe biroul său. Pe tavă se află plăcuța de bambus cu numele meu. Ridică plăcuța și o ține în căușul palmei: doamna Yehonala. Cum îți spun cei din familia ta, Yehonala? — Orhideea. — Orhideea. Dă din cap și murmură de mai multe ori numele în timp ce lasă plăcuța să cadă la loc pe tavă. Ei bine, Orhideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se află plăcuța de bambus cu numele meu. Ridică plăcuța și o ține în căușul palmei: doamna Yehonala. Cum îți spun cei din familia ta, Yehonala? — Orhideea. — Orhideea. Dă din cap și murmură de mai multe ori numele în timp ce lasă plăcuța să cadă la loc pe tavă. Ei bine, Orhideea, poate că ai dori să mă rogi să îți îndeplinesc o ultimă dorință. — Nu, aș vrea să o termin cu viața cât mai repede cu putință. — Cu siguranță voi onora această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ieri a fost noaptea în care a trimis pentru prima oară după mine. Îmi amintesc vremea când m-a tachinat cu curaj în fața Marii Împărătese, și îmi vine în minte ziua lui obraznică, dar fermecătoare. Îmi amintesc sunetul făcut de plăcuțele de bambus când cădeau în tavă și degetele lui atingându-le pe ale mele când mi-a dat ruyi-ul. Amintirile mă întristează și simt că trebuie să îmi spun din nou care este motivul pentru care mă aflu aici. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de bani de la tatăl său. Ca și ceilalți, se lăsa copleșit cu adâncă plăcere de nerăbdarea de a iscodi și de a afla ce se petrecea prin clădirea de beton a șefilor. În Sala de ședințe (așa scria pe o plăcuță bătută În cuie deasupra ușii) se dereticase În acea după-amiază. Tuburile arse de neon fuseseră Înlocuite de electricieni, o femeie legată la cap cu o basma cărămizie strânsese pânzele de păianjen de pe tavan cu o mătură legată de o prăjină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
opri, lipit de ușă. Zori cenușii, vineții. Lumina abia se ridica, noaptea mai lenevea, sarcastică, peste orașul avariat. Scările abia se distingeau. Aprinse un chibrit, să coboare. Dar se întoarse să citească numele de pe ușă. Numele era gravat pe o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
normal. Da’ nu era. — Nu? — Am accelerat până la o sută, o sută douăzeci, pe urmă am încercat să încetinesc. Greu când n-ai frâne. Puteam să dau colțu’. — Frânele... — Da, frânele. Am adus mașina la garaj și le-am desfăcut. Plăcuțele erau subțiate rău, domn’ Glass, pe ducă. — Și ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă n-ați fi avut cealaltă problemă, cu rezervorul de benzină, n-ați fi aflat despre problema asta, cu frânele. Și dacă ați mai fi mers mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]