6,847 matches
-
Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 401 din 05 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Își aprinse o țigară și trase din ea cu sete. Deși fuma din ce în ce mai rar, câteodată simțea o nevoie imperioasă să simtă fumul invadându-i plămânii. Trase cu sete, inhală, apoi își lasă capul pe spate și cu un oftat adânc expiră fumul albăstriu și înecăcios. O auzi tușind ușor, la fel de discret cum tusea când vroia să-l atenționeze atunci când, în opinia ei, spunea ceva deplasat
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
a fost azi nu mai e mâine, Din Polul Nord la Miazăzi. Trăim cu amintiră de neuitat, Ce rămân în suflet îngropate, În somnul nostru zbuciumat, Cu vise care mor în noapte. Nu facem socoteli să adunăm Cât aer intră în plămâni, Mergem înainte mai sperăm, Cu toate că suntem, bătrâni. Nu tragem linii, definiții, Nu stăm pe loc ci ne mișcăm, Nu ne permitem premoniții, Fără să vrem spre viitor zburăm. Nu e timp pentru bilanțuri Pășim cu timpul înainte, Nu ne înfășurăm
MUŞCĂM DIN TIMP de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346726_a_348055]
-
mă aflam acolo și eram mort! Da, mort! pentru că... - E... e... moartă? am întrebat prostește, simțind că podeaua se voalează sub greutatea de plumb a trupului meu iar pereții încăperii se apropie din ce în ce mai mult, până când respirația îmi deveni șuierătoare iar plămânii mei căutau cu disperare să se umple cu aer, dar era imposibil, din cauză că... - Dumnezeule! Nu știați?! Dar a murit acum trei zile, când... Noi tocmai ne pregăteam să... Domnule! ... acea încăpere nu exista, așa cum nu exista nici casa, nici oamenii
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
de cer primăvăratic, însă ceața groasă, m-a determinat să cred că afară e toamnă, nicidecum anotimpul poenilor cu narcise galbene. Am respirat ușurată când am decis să pun, în această zi aniversară, pe talgerul sufletului, poveștile scriitorului, încărcându-mi plămânii de mireasma metaforelor sale care îmi răsfață gândurile de fiecare dată când le citesc. La invitația directorului școlii movilene, prof. Mirela Brezuică, fiind săptămâna școlii altfel, m-am alăturat unui grup de elevi ai Școlii Gimnaziale Movila Miresii, coordonați de
FĂNUŞ NEAGU – CIOPLITOR ÎN MARMURA SUFLETELOR NOASTRE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345682_a_347011]
-
problemă era: cum să faci să treci pe lângă colțuroasele stări de spirit ale fiecăruia? Să vezi cum unul își roade unghiile, să vezi cum altul se agită nervos, să auzi cum unul râde zgomotos, iar altul tușește de-și varsă plămânii; că altul vorbește singur, adâncit în lumea lui (pe care nu o mai are); iar altul căuta tovărășie cuiva pentru a-i tălmăci visurile, iluziile, închipuirile. Era o lume atât de pestriță, și totuși ... Ideea de mai bun, puțin conștientă
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
că pe timpul iernii zăpada intra în celulă, iar apa îi îngheța în cană. În celulă era un frig cumplit, iar hainele îi erau numai zdrențe. Zeama pe care o primea ca mâncare era neîndestulătoare. Bacilul TBC-ist i-a atacat plămânii, dar asta nu-l împiedica pe căpitanul Avădanei să-i aplice “banditului” amprenta pumnilor și a cizmelor sale. Deținutul se retrăgea, fără să blesteme, ca un câine zgribulit în colțul celulei. Și asta s-a întâmplat luni și luni de
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
aude iarna, cum mă cuprinde până la oase nu mai știu cine sunt, n-am brațe, n-am ochi, n-am picioare patul pe care dorm mă strânge ca o celulă întunecată cer un minut să respir, aerul să-mi perforeze plămânii, sau să mă scufund până întunericul devine lumină Mă găsesc de fiecare dată copil singur urc scările, de-a bușilea trec prin tunel ea mă prinde de mână, plângem împreună mă mângâie, îmi spune n-ai voie să mori lasă
SPECTRU de CRISTINA TOMA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352219_a_353548]
-
Cum așa? - Eram amândoi cu oile și ne-am aciuiat sub un copac scorburos, însă un trăsnet a trimis-o pe lumea cealaltă. Băieții au murit unul la 20 și altul la 30 de ani răpuși de o boală de plămâni, iar eu am rămas cu fiul meu Ion. - Nu te-i mai recăsătorit? - Nu, au iubit prea mult pe Eufrosina mea și nu mi-a trebuit altă femeie. Mi-am petrecut viața păscând oile vara pe munte, unde mi-am
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
porumb, într-o curbă, a intrat frontal peste bietul om... Dumnezeu să-l ierte! Șoferul depășise viteza legală și pierduse controlul volanului. Era băut... I-a făcut toracele zob și i-a rupt picioarele. Două coaste i-au intrat în plămân...Până a venit salvarea, a pierdut mult sânge. A intrat în comă... la spital a mai trăit doar vreo patru ore, după cum ne-au spus. Nu au mai putut face nimic. Începuseră operația, dar... Nu a rezistat. I-a cedat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
aceea din hol unde s-a rupt scaunul când încercam să ajung la stele tu mă ridici pe umeri și uite-așa atingem cerul ne iubim din vârful degetelor din vârful limbii până unde se prelungește sufletul respirăm cu un plămân îmbrăcăm aceeași haină de piele locuim în cabana de lemn cu geamuri prin care trece luna dansăm în aer ca doi spiriduși vorbim cu orele uităm de lume tu devii timpul patul pe care dorm iubire uite cum stau cu
SĂ APRINDEM LUMINA de CRISTINA TOMA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352245_a_353574]
-
nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului numai eu și vârful peniței flămânzi mai stăm la marginea căldurii doar prin ea petrec poveștile înșiruite în mici perle: albe, negre cele gri nu-mi plac au amurgul sângeriu, și plămânii mii umple de nisip oare sunt paranoia că pe bunica o înghesui mereu în vârful ei? ce să fac dacă ea are cel mai mult alb deschid ochii larg să-i văd chipul respiră fără reținere, întru în lumea ei
VÂRFUL PENIŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356291_a_357620]
-
găsindu-și altă parteneră iar băiatul adolescent pentru care de fapt ea făcuse sacrificiul emigrării, devenise independent și nu prea mai dădea pe acasă. Femeia devenise în poziție de șah-mat fapt pentru care i s-a declanșat un cancer de plămân și în trei luni a decedat. Am studiat în paralel și diabetul care are la bază aceeași origine și mecanism de evoluție și am putut constata că de fapt starea de sănătate/boală este dictată de starea mentală atât individuală
CÂMPUL MENTAL ŞI STAREA DE SĂNĂTATE de GHEORGHE DRĂGAN în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356294_a_357623]
-
mare revelație pentru mine, D-zeu este mereu present, chiar și atunci când nu ne gândim la el. Preotul misionar lucrase într-una din cele mai sărace țări din America de sud. La un momendat s-a îmbolnăvit de cancer la plămâni. Întors în Canada își aștepta sfârșitul într-un spital, unde zilele îi erau numărate. Într-una din zile, au intrat la el în camera un grup de tineri care, i-au spus că vor să se roage pentru el. Jenat
PREZENT LA INTALNIRE de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356371_a_357700]
-
apoi cu lingurița. Stând pe pat fără a se putea întoarce, lui Ioan Gabor i-a putrezit coloana vertebrală, fenomen cunoscut în lumea medicală de „celulită locală invadantă”. Pe de altă parte, din cauza frisoanelor, a făcut bronhopneumonie bilaterală (aprindere de plămâni), ajungând să scuipe sânge. O altă complicație a reprezentat-o infecția cu piocianic la fese, coapse și gambe. În final, toate acestea au dus la septicemie (infecție în sânge) cu determinare pulmonară. În mod firesc, fără a mai intra în
DUPĂ CE A EXPERIMENTAT TREI MORŢI CLINICE, SECURITATEA L-A BĂNUIT DE RELAŢII CU EXTRATEREŞTRII ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355790_a_357119]
-
că un șarpe alunecos și îndoiala începe să te tulbure.Din omul obosit dar satisfăcut care abia a așteptat să-și lase fruntea obosită pe pernă devii omul agitat,pleoapele încep să-ți ardă,aerul îți intra și iese din plămâni doar sub formă de oftat.Si ți-ar fi mult mai ușor dacă,în caz de eșec ai fi singurul afectat,însă,în viața o decizie pe care tu singur ai luat-o s-ar putea să afecteze pe mulți
DESTIN de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355841_a_357170]
-
sau măcar să mai facă sex? Dar eu, mai știu să-i răspund cu aceleași sentimente? Eram tare curios ce va urma. După atâția ani?! Când am revenit, era, încă, sub duș. Am aprins o țigară. Trăgeam cu sete, până în străfundurile plămânilor. Ce ți-e și cu viața asta!? Fumam în bucătărie, cu geamul deschis. Știam ca nu-i face bine fumul de țigară. - Tii, ce duhoare! Cum te poți otrăvi în halul acesta? De când te-ai apucat de fumat? Și cât
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
lași într-un colț noduros al arborelui de cristal cine știe poate învăț să citesc viitorul în frunze spune-mi tu îngere de ce îmi sângerează tăcerea la începutul frunții tale de ce nu pot să accept evidentul că nu mai am plămâni liberi să te respire până în mijlocul sufletului am uitat că liniștea e scurtă când încep să-ți înflorească răni largi în coaste și nu am să mai cresc din tălpi cuvântul peste care ai să calci ieri iubitei i s-
ÎN SPIRITUL GLASULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356829_a_358158]
-
că persoana în cauză nu este bolnavă de ''nicio culoare''. Femeia stătea aplecată, ținându-se cu mâna de burtă. Dintr-o dată a apucat-o o criză de tuse. Aceasta a determinat-o pe doctoriță să o trimită spre consultare la ''plămâni''. Când a ieșit pe ușă a fost transportată cu un cărucior, nu mai era în stare să se deplaseze. Aici se confirmă că, într-adevăr, nu are nimic la plămâni. Urmează drumul înapoi spre teribila asistentă, care iar este singură
ASISTENTA REFORMISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356847_a_358176]
-
determinat-o pe doctoriță să o trimită spre consultare la ''plămâni''. Când a ieșit pe ușă a fost transportată cu un cărucior, nu mai era în stare să se deplaseze. Aici se confirmă că, într-adevăr, nu are nimic la plămâni. Urmează drumul înapoi spre teribila asistentă, care iar este singură și stăpână: - Acum te plimbi și cu căruciorul? Acesta este numai pentru adevărații bolnavi, nu pentru toți închipuiții! A fost ajutată de însoțitorul căruciorului să se așeze din nou pe
ASISTENTA REFORMISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356847_a_358176]
-
pazmangheria voastră ... a murit blînd și bun, s-a dat sfîrșit de incertitudinile trăirilor lui, a ars ca o lumînare, bezmeticilor, și voi ce vă uitați în sticlă, are și sufletul omului miez-chichirez, chiar dacă dialectica aia care mi-a halit plămînii în fabrica de altoit lăptuci defensive și ofensive s-a dat cu cracii în sus și s-a așezat mai confortabil sub capitalismul ăsta bolnav de tristețea post-coitum decembristă. Categoric e categoric! se lămuriseră oamenii, dar adevărul era că numai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
ce le sfîșia lăuntrurile, lumea era mai frumoasă, femeile lipseau, bombăneau poate în jurul sobelor, cu copiii atîrnați de poale, greu și pentru ele, ce e drept e drept, da' cine doboară stejarii și se luptă pînă îi vine sîngele în plămîni cu trunchiurile insuportabil de grele? Discursul lui era mai încăpător ca burta acelei balene proverbiale, luneca pe valurile filosofiei de circumstanță, se adîncea în promiscuitatea blestemelor ancestrale, se ridica dincolo de ispita ce ne prăbușește în neputință, sonda misterul de nepătruns
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
lași într-un colț noduros al arborelui de cristal cine știe poate învăț să citesc viitorul în frunze spune-mi tu îngere de ce îmi sângerează tăcerea la începutul frunții tale de ce nu pot să accept evidentul că nu mai am plămâni liberi să te respire până în mijlocul sufletului am uitat că liniștea e scurtă ... Citește mai mult nu port realități în buzunaredoar ceva mărunțiș pentru luntrașulcare mă poartă dincolo de ascuțișul dalteiîn care au pierit munți de piatrădacă ar fi după tinemi-ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
din albul ochilorînainte să mă lași într-un colț noduros al arborelui de cristalcine știepoate învăț să citesc viitorul în frunzespune-mi tu îngerede ce îmi sângerează tăcerea la începutul frunții talede ce nu pot să accept evidentulcă nu mai am plămâni liberi să te respirepână în mijlocul sufletuluiam uitat că liniștea e scurtă... XVIII. PÂNĂ CÂND AM ÎNCEPUT SĂ ORBECĂI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011. calea încarcerată-n mijloc de culoare rătăcea cărunt în brațe de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
revelionul!” Era gol, în bancă - contul; M-am descurcat c-un împrumut. Să-și ia un costum și tontul? Ei, aș! Tot ea și-a luat, ce-a vrut! În rochiță, mai mult goală, Cât ai dansat, ai transpirat! La plămâni ai prins o boală, La doctor banii toți i-am dat. Când tușeai cădeai pe vine; Eu făceam o rugăciune. Și mă acuzai pe mine: „ Primăvara, nu mai vine?” Azi e frig și tot mai ninge; Te-au prins azi
MAI ŢII MINTE ASTĂ VARĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356967_a_358296]
-
Țene, ( orașul podgoriei Drăgășani și al prozatorului Gib. I. Mihăescu), întrebat de acesta cum explica desele reveniri în urbea natală, a dat un răspuns magistral: -„Prima înghițitură de aer pe care o inspiră copilul când se naște, rămâne veșnic în plămânul omului. Aceasta face să ne întoarcem mereu pe locurile natale, pentru a o împrospăta” Mitologia greacă ne amintește de gigantul Anteu care a rămas neînvins cât timp atingea pământul. Sfârșitul său a fost provocat de Hercule care a reușit să
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]