1,052 matches
-
-și dă seama că o îndeamnă spre un act ce se numește „omor”? Profesorul a încercat o eschivă: nu s-a gândit decât la binele ei etc. etc. - Dar ea este acum doi! Viața ei se confundă cu vietatea aceea plămădită în pântecul ei. Chiar nu poate înțelege?... Profesorul se simte total „descoperit”. Își amintește relatarea unui naturalist despre obiceiul leului mascul de a ucide puii, încât leoaicele să intre din nou în călduri, ca să-și asigure el „descendența”. Femelele se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
viitorului apropiat. Oare să fie curajul inspirat de ființa aceea mică pe care o simte și el acum sub palma pusă pe abdomenul deja voluminos? Lumina de pe chipul ei vine, desigur, tot din adânc, din arderea intimă în care se plămădește ghemul acela de celule vii, căpătând tot mai clar conformația unui trup uman. I-a fost dat femeii să trăiască prin și pentru cealaltă ființă, încă nenăscută, dar plămădită dintr un întreg existențial, din dorințe ce capătă realitate în substanța
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vine, desigur, tot din adânc, din arderea intimă în care se plămădește ghemul acela de celule vii, căpătând tot mai clar conformația unui trup uman. I-a fost dat femeii să trăiască prin și pentru cealaltă ființă, încă nenăscută, dar plămădită dintr un întreg existențial, din dorințe ce capătă realitate în substanța corporală a omulețului din pântec. Creșterea lui secretă până la exodul din „paradisul amniotic” vine să completeze misterul uman pe care doar viitoarea mamă îl poate percepe la dimensiunea lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cuvinte la fel de artificiale ca florile artificiale, dar ceva mai grele, fără să bănuiască măcar o clipă cît de plictisitor e scriitorul serios. În genul unui bolnav care vorbește numai despre dificultățile sale gastrice. Spre deosebire de Faulkner, care nu prea era german. Plămădea ținuturi, urși, Yoknapatawpha, sanctuare, nu doar terase pe munți vrăjiți În care să-și expună părerile În privința tuberculozei ca să cadă-n transă tuberculoșii. În ultimă instanță, William crea timp. Am avut norocul să mă nasc cu Înclinare spre muzică, teatralitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se întrevăd piscurile, îngrijorările și lacrimile coborâșurilor, nu întotdeauna anunțate ori prevăzute. De aici și secretul lacrimilor, nu întotdeauna mărturisite de mamele noastre care și la vârste înaintate vor să le știm tari, puternice ca și cel alături de care au plămădit viață. S‐ a înțeles cred, că mama este universul existenței noastre și ea nu poate fi divizibilă. Este a noastră și o prețuim și o iubim până la moarte și chiar dincolo. Indiferent de profesia noastră, de pregătirea sau de vârsta
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
fiindcă ei îi dădeau zahăr și-l aruncau în sus, spre marea lui satisfacție. Rușii se purtau frumos, chiar când le făcea pozne păguboase. Avea vreo trei-patru ani când, desculț fiind, își oprise fuga exact în covata în care își plămădiseră aluatul pentru pâine. Răzbunarea a fost simbolică, unul dintre ei îl ridicase și-l lovise cu latul săbiei la fund, în glumă, să nu creadă cineva că nu-l pedepsise. Se-ntreba dacă mai erau copacii din livadă. Da, se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care ni se impun nu sunt ale noastre. Sunt străine și false din toate punctele de vedere... ― Doamne, cât de puțin știu din cele ce ar trebui să știu!... Tu mai ai norocul să nu fi călcat Încă În mocirla plămădită de comuniști. Și bine ar fi să nu se Întâmple... Asta depinde numai de tine, Despi. Am speranța că vei rămâne mereu tu Însăți. Tu, cea cu spirit de om pus În slujba celor suferinzi, cărora să le aduci alinare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum sunt răgușită din cauza țipătului. Vreau neapărat să mă fac bine, vreau ca din pieptul meu să mai izbucnească o dată răcnete de bucurie, de izbândă. Sunt fericită pentru că viața mi-a zâmbit a doua oară. Prima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zborul în direcția lor. Nimeni n-a fost uimit de cele cîteva suflete de femei aflate în această situație: se știe doar că sentimentele sînt punctul lor forte". Dar lucrurile nu sînt chiar atît de simple, nu toate femeile sînt plămădite doar din instincte iar mustața-periuță a lui Hitler nu ar fi fost deloc suficientă pentru a le atrage. Ar trebui să fim celibatari ca să putem cuceri femeile, așa glăsuia la începuturi unul dintre naziști, la vremea cînd erau încă în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în care să nu fie obligat să îndure lipsurile și asuprirea patronilor. Visează să coopereze în mod conștient cu alți muncitori în vederea realizării unui scop comun. Oare visul acesta nu s-a și realizat de cîteva ori? Credința vizează să plămădească o realitate mai satisfăcătoare decît realitatea de zi cu zi. Ea îi opune un viitor mai luminos. Dar sub aparența unei rupturi totale de trecut, de renăscut, renaște întotdeauna un paradis pierdut comunismul primitiv, cetatea greacă, imperiul roman o vîrstă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
stăpînul acestei arte. II Ideile guvernează masele, dar nu cu idei guvernăm masele. Pentru a duce la bun sfîrșit această sarcină indispensabilă, pentru a opera această alchimie, este necesară o anumită categorie de oameni. Ei sînt cei care transpun viziuni, plămădite de rațiunea cîtorva, în acte ale pasiunii tuturor. Pentru ei, ideea devine materie. Sigur că și ei sînt oameni ieșiți din mulțime, posedați de o credință, hipnotizați înaintea celorlalți și mai puternic decît ei de o idee comună. Și, făcînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Dar dacă ar încerca să le convingă prin raționamente plauzibile, discuții, dovezi incontestabile? Masele sînt insensibile la rațiune și orice discuție ruinează încrederea în autoritatea șefului. Ele nu încearcă să cunoască adevărul din fericire pentru el, pentru că prestigiul său e plămădit din mister și din iluzii. Doar teoreticienii care ignoră psihologia mulțimilor, gîndește Le Bon, își pot imagina că rațiunea schimbă oamenii și guvernează lumea. Da, ea pregătește ideile care o vor transforma mai tîrziu, dar în imediat, în viața de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
maselor. Ea este clădită după modelul relației dintre hipnotizator și medium"221. IV Decorul o dată stabilit și masa adunată laolaltă și cufundată într-o stare de hipnoză colectivă, persoana conducătorului focalizează atenția tuturor. Privirea lui îi fascinează, e acea fascinație plămădită din atracție și teamă pe care anticii o puneau pe seama privirii semizeilor, anumitor animale, cum ar fi șarpele sau basiliscul, anumitor monștri, de felul Gorgonei. Subjugată, masa este cu atît mai receptivă la cuvînt, care devine acum principalul vehicol al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în stare de veghe îl ignoră cu totul. Natura și organizarea societății favorizează acest conformism. El reunește indivizii și îi cufundă într-o obscură lume a viselor. Iar ei imită ca niște automate, se supun ca niște somnambuli, și împreună plămădesc temeiul imensei maree umane. Toate cîte sînt se cuprind în cîteva vorbe: "Societatea înseamnă imitație, iar imitația este un fel de somnambulism"239. Știu cît e de dificil să acceptăm aceste idei. Dar nu mă pot lansa aici într-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
legimitate a aspirațiilor noastre de independență și de suveranitate națională. Mihail Kogălniceanu a fost una din acele personalități ale istoriei pe care poporul român le-a scos la lumină într-o epocă eroică din frământata sa existență, când s-a plămădit națiunea română, când s-au așezat temeliile statului național și s-au fixat datele fundamentate ale culturii noastre originale. A fost una din acele naturi alese, spunea cu adevăr A.D.Xenopol “ ce cu greu încap câte două alăturea în un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Mihail Kogălniceanu ctitor al României moderne, consideră că marele patriot a fost una din acele personalități ale istoriei noastre moderne, pe care poporul român le-a scos la lumină, într-o epocă eroică din frământata sa existență când, s-a plămădit națiunea română, când s-au așezat temeliile statului național și sau fixat datele fundamentale ale culturii noastre originale. În fruntea evenimentelor se află Mihail Kogălniceanu. Minstrul de externe fiind el, proclamă în fața adunării independența Românei dobândită prin jertfe de sânge
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
loc ar fi fost și i se ghemuia la piept ca un câine ciomăgit. Simțea nevoia să-i vorbească și Catarinella îl înțelegea, se oprea din curățenie sau săpat, îi ciufulea părul, iar el surâdea: Dar de ce-am fost plămădiți așa cum suntem? Femeia nu înțelegea prea bine ce vrea să-i spună prin astfel de întrebări, continua să-l mângâie și să surâdă, și-i răspundea ce-i trecea prin cap, schimbând vorba trecând la probleme mai urgente ale vieții
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dar se uită un lucru esențial: ei sunt Încă la o vârstă În care primează acțiunile interioare, care nu sunt cu nimic mai puțin importante decât cele obiectivate În fapte și atitudini exterioare; În cuprinsul lor, tinerii reușesc să-și plămădească o mentalitate, un crez de viață, care-i vor face să vină apoi cu o anumită pregnanță a faptei sau a atitudinii exterioare. Cei care nu cultivă acțiunea interioară sunt sortiți unei existențe conformiste, mediocre. Μ Omul se definește mult
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Singurul lucru pe care nu-l putem reproduce de la alții este suferința. Dar cei care cred că pot Înșela autenticitatea vieții, Încercând doar să imite suferințele altora, Își „taie craca” de sub picioare, deoarece adevăratul factor psihologic din care se plămădesc convingerile și atitudinile noastre sunt suferințele pe care le lăsăm să intre din când În când În casa sufletului nostru. Cei care le-au oprit la ușă sunt comozii, cei care nu vor să clădească ceva nou. Μ „Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
conținuturile unei realități exterioare, după ce, în prealabil, și-o face părtașă sieși, adică o transformă în literă proprie. Impulsionați de vulnerabilitatea unei astfel de lumi, ne propunem ca obiectiv principal al lucrării de față tocmai cercetarea modului în care poetul plămădește noi realități prin intermediul unui limbaj specific, născut în cele mai profunde laturi ale ființei sale, având la bază realitatea exterioară, comună tuturor oamenilor. Cu alte cuvinte, ne propunem să urmărim cum se înalță poetul deasupra tuturor, făcând cultură, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
niciodată contestată și permanent relansată de Kantor însuși - care când dictează, când se retrage. Funcțiile lui sunt multiple, motivele prezenței sale numeroase. El nu încetează să se prezinte în postură de creator, să-și asume această lume pe care a plămădit-o și al cărei stăpân tiranic înțelege să rămână permanent. Supraveghind, regizorul evită orice modificare a obiectului teatral, putându-se astfel afirma, așa cum visa Craig, ca un artist deplin. În aceste condiții, opera lui veșnic vie nu e pândită de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
viață datorită poziției excentrice a partenerilor. Efectul acestui procedeu este foarte impresionant în tondoul lui Michelangelo Madonna Doni (figura 48), în care însuși nucleul scenei este înălțat către marginea superioară. Baza centrală o constituie pântecul mamei din care s-a plămădit istorisirea. De la acea bază privirea urcă prin brațul ridicat al femeii către constelația familiei. Cât de diminuată ar fi intensitatea triadei capetelor strâns unite dacă nu ar fi plasată sus, deasupra centrului! Discuri interioare Trăsăturile circularității nu se limitează la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul dărui/ Valul de aur ce-i bătea în vine/ Întâiul nivel de jertfe deveni/ Crucificându-se pe sine". Creația este sacră, poetul oficiază ca un mare Preot: graiul "e timpul în care ni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alexandru Sahia se întreba dacă poetul putea oare să-și numească altfel volumul: „Fier”, „Aramă” sau „Oțel”. Și tot el răspundea : „Arama e zgomot și gol, - țipătul oțelului îngheață, - fierul e strident și crud. Plumb e adînc, - plumb e gînd plămădit în amar, - plumb e tăcere de veci, - plumb e durere de suflet uman”. într-adevăr, plumb e metafora care exprimă cel mai bine atitudinea lui Bacovia, un om apăsat de gînduri. 21. Cf. Teodor T. Burada, „Despre descîntece, farmece și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în mod inevitabil amprenta personajului în jurul căruia a fost construit, deși, sacralizîndu-1, tinde să-i conserve în timp trăsăturile specifice, cum ar fi cele ale chipului, mitul ține inevitabil, prin formă și conținut, de circumstanțele istorice în care a fost plămădit. Orice proces de "eroificare" implică existența unei relații de adecvare între personalitatea virtualului salvator și nevoile societății într-un anumit moment al istoriei sale. Astfel, mitul tinde să se definească prin funcția majoră atribuită vremelnic eroului, fiind un răspuns la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]