1,038 matches
-
luând parte în mod regulat la așa numitele recenziuni. Își poate oricine imagina, cât de onorat mă simțeam de a veni în contact cu oameni de știință ca Arnold Lang, Preyer, Haeckel, Kükenthal și alții”.”. Simțind materialul din care era plămădit Nicolae Leon și pasiunea sa pentru zoologie, Haeckel îl trimite pe acesta, împreună cu Kükenthal și cu Weissenborn într-o expediție ce avea drept scop să cerceteze fauna litorală a Norvegiei. Îmi face plăcere să nuanțez unele elemente pe care Haeckel
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
galop, dar nu-mi păsa, că doar nu plătesc din buzunarul meu. Nici nu mă tîrguiesc cu toată tragerea de inimă. Cele cumpărate trăgeau greu și gențile cu pietroaie îmi rupeau mîinile. Dar mă bucur că fac un serviciu balaurului plămădit de revoluție și, mai ales, de la București. Ajung cu dificultate în biroul lui și vesel îl anunț că misiunea a fost îndeplinită. V-am adus obiectele pe care le jinduiți, spun eu mulțumit de fapta mea bună. Oo, să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca fiind cele mai eficiente diuretice, fiertura de pătrunjel și chimen. De asemenea de rădăcina grâului și de coajă de mesteacăn. Ceapa fiartă se leagă pe pântece. Se bea ridiche fiartă cu vin sau rădăcină de spânz, 7 - 10 fire, plămădită în rachiu. Se mai vindecă zăpreala cu ceai de mătasea cucuruzului, sau se mai poate bea substanța unsuroasă amestecată cu sânge, adunată pe fundul vasului în care a stat carnea sărată. Păducel. La degetele de la picioare, acolo unde se simte
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
iubirii din adolescență 29. Reconstituită de Petru Creția 30, această poezie din ultimii ani ai maturității lasă să transpară imaginea iubitei de la Ipotești în concordanță deplină cu spațiul ondulat, deal-vale, și haloul său de munte în care Mihai și-a plămădit firea poetică. Coborând în ceața lăptoasă a copilăriei fericite, poetul tinde implicit înspre capacitatea ideală de a visa poate una dintre puținele stări de grație care i-au fost date omului. În acest sens, Giovanni Pascoli, poet el însuși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în gol moara literaturii române, dacă ar fi să luăm de bun inventarul ierarhizat prin premii oficiale. Ideal ar fi să se poată spune că nu contează ce s-a premiat, existau, la sertar, opere de greutate, altele tocmai se plămădeau din mers. Aș! Sertarele, goale. După "Mitrea Cocor", Sadoveanu n-a mai dat nimic ("Nicoară Potcoavă" e reluarea "Șoimilor", din 1904), Arghezi, după premierea "Cântării omului", așișderea. Premiul de Stat n-a fost, pentru scriitorul român, elixir de viață (literară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la ore cu bună dispoziție pe chipul lor" și "pe lângă materia predată se preocupau să formeze caractere", îl învățau "să intre în viață cu cinste și simțul datoriei". Fălticenii au devenit așadar, pentru Eugen, mediul spiritual fericit, care l-a plămădit, l-a format și înarmat pentru întreg restul vieții. Sau, cum scrie el: "30 de ani am trăit în orașul acesta, așezat pe coline, cu Șomuzul în vale; munții erau aproape; livezile și ogoarele, bine îngrijite, însemnau belșug și frumusețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
chiparoșii ce străjuiau pe coline. Nostalgia începe să mă roadă: mă sfâșie cu tăria mirosurilor pe care le aspir în fiecare dimineață când calc pe pietrișul din grădină. Metamorfozele A fost ideea ei să schimb registrul prea scolastic în care plămădisem la Roma Metamorfozele. Din cauza supărării lui Augustus, așa cum se știe, am ars cartea când am părăsit Roma. Vreau s-o scriu altfel. E necesară o lectură mai detașată a faptelor simbolice care-i privesc pe zei; o lectură mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Iosip Adriana - cls. a IlI-a E Amintirea eroilor rămâne mereu vie "Eroii nu ne părăsesc nicicând. Li se aud profund prin secoli pașii." Sunt cuvinte simple, dar pline de adevăr profund, cuvinte ce rostesc istoria unui neam. Dunărea a plămădit o țară frumoasă și bogată, ca un buchet de flori. Și de când munții au Încărunțit pe aceste meleaguri unice În lume, de atunci pe aceste pământuri a răsărit un neam brav și viteaz, hotărât a-și da viața pentru vatra
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
conspirații, francmasoni etc. „Nu suntem noi copți la minte pentru a înțelege minunile Părintelui, este peste firea noastră, suntem depășiți.” Suspină, pare a fi deținătoarea adevărului absolut. Am în fața mea exemplarul perfect al „noului pelerin”, pelerinul de autocar : un amestec plămădit din dorința sinceră de a se apropia de credință, de un sacru palpabil, limbaj de „Cântarea României” și revistă glossy, totul modelat de abordarea senzaționalistă a televiziunilor comerciale atunci când vine vorba de „credința românului”. Mai apucă să spună că ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
noastre, de ideologia paleoliberală/neoconservatoare a așa- zisei Drepte (aflată altminteri într-o perpetuă criză de politici, legitimitate și popularitate, ceea ce decredibilizează și ideile lor valoroase), nu din aceste medii va veni, dacă va veni, eventuala „primăvară ortodoxă”. Aceasta se plămădește sub ochii noștri prin experiențele descrise atât de bine, fără moft pseudo-savant și cu un spirit de observație absolut rar în științele noastre sociale, de Mirel Bănică. Lumea pelerinilor și pelerinajelor e deopotrivă patul germinativ și simptomul unei societăți aflate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ca "umbrele" ce "fugeau țipând și desenând prin văzduh cercuri fatale, ca păsările când simt apropierea furtunii"? Pentru un om, universul poate fi paradis, poate fi infern. Și noi suntem vinovați de aceasta, dar și de substanța din care suntem plămădiți. "Peste Univers s-a lăsat noaptea!... Aurelia murise". Alecsandri: contextul tranzitiv și experiența esteticului în construcția și cunoașterea poetică 383 Cine-n lume, cine poate/ Mările să le înoate,/ Codrii vechi să ne pătrunză/ Ca să numere-a lor frunză?/ Cine
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțeleg și eu, concentrându-mă, minunățiile lumii? Fenomenele cerebrale declanșate prin cele auzite vă ajută să sintetizați minunile pe care le știați și de care însă din lipsă de timp făceați abstracție. Iată pentru noi o ultimă închipuire ce se plămădește pe cine știe ce ecrane spațiale a lumilor noastre. Pe insula magică, pe Avalon se odihnește Arthur, cel rănit de fiul său Mordred și pe care-l ucisese laolaltă cu toată floarea cavaleriei sale. Semnul existenței proorocite de Merlin sabia Escalibur alunecase
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mnemic al conștiinței cosmice interferată în subconștientul uman, observăm că nu imaginația delirantă crează operele vizionarilor 674 ci receptarea prin arc reflex a informației spiritului cosmic în care memoria tuturor străbunilor și a experiențelor personale realizează coca din care se plămădește apoi arta. Somnul este asemeni unui pod care unește ziua de azi cu ziua de mâine. Pe dedesubt, ca un vis, trec apele 675. După cum afirmă Eminescu în Luceafărul: Ea îl privea cu un surâs,/ El tremura-n oglindă./ Căci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înota în apă, utiliza roadele pământului pe care trăiesc plante și animale, putem folosi focul pentru a crea noi înșine, putem accede în eterul infinit, deocamdată cu telescopul, pentru a întâlni alte construcții fizice, pentru a cunoaște vidul și tainele plămădite în cadrul planului divin. Dar aerul, apa, pământul, focul și eterul, deci și elementele care definesc trupul, sufletul și spiritul din noi cine le-a creat? Credința constă în reflexia fotonilor din rețelele creierului nostru, raze ale unui arc reflex sublim
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cerute și nici o strălucire nu vine din labirint care să îi dea ceva speranțe. Nu-i oare lipsa celui care i le-ar putea da? Nu-i oare locul căruia i s-a adresat nepotrivit? Sau poate el nu e plămădit din aluat ales... Sunt întrebări... și nu chiar retorice. În timpul Renașterii sunt reluate legendele regelui Arthur de Boiardo, Ariosto și Tasso, păstrând modelul creștin, dar adâncind înțelegerea umană cu extindere universală spre revenirea la tradiția ale cărei granițe nu existau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină, Sunt vinovat c-o fată cu ochi mari Și-a-nlăcrimat privirea fără vină, Sunt vinovat c-aș fi putut și eu, Țintind în timp a visului pupilă, Să plămădesc, cum nu am plămădit, Minuni modeste, simple, din argilă. Sunt vinovat că dacă mi-ai lua Tot ce mi-ai dat cu palmele bătrâne, De mi-ar rămâne sporul ce l-am strâns Cu prea puțin în lume aș rămâne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină, Sunt vinovat c-o fată cu ochi mari Și-a-nlăcrimat privirea fără vină, Sunt vinovat c-aș fi putut și eu, Țintind în timp a visului pupilă, Să plămădesc, cum nu am plămădit, Minuni modeste, simple, din argilă. Sunt vinovat că dacă mi-ai lua Tot ce mi-ai dat cu palmele bătrâne, De mi-ar rămâne sporul ce l-am strâns Cu prea puțin în lume aș rămâne 1035. Elementele naturale folosite
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceasta. Acest drum constă într-o conștiință pură și fără cusur, într-o viață simplă și bine reglată, într-un comportament modest și într-o cumpătare la lucrurile exterioare. Tu trebuie să-ți reprimi dorințele arzătoare alemateriei din care ești plămădit, având grijă de necesități cu înțelepciune și discreție, iar în lume să te porți cu dragoste și milă, în ajutorul tuturor celor aflați la nevoie. Abia atunci, sinele tău, eliberându-te de orice imaginație, privind către interiorul unui ochi inspirat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unde și-a petrecut anii cei mai rodnici din viață, care să pună accentul mai mult pe dimensiunea interioară a încercărilor prin care trecuse decât pe contextul exterior. E lesne de presupus că la Virgil Maxim, chiar dacă și-ar fi plămădit personalitatea într-un alt mediu decât cel penitenciar, viziunea lui asupra lumii ar fi fost tot interioară. Ceea ce l-ar fi urmărit atunci ar fi fost aceleași probleme care l-au hărțuit și înainte și după răstimpul trăit în închisoare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
erau mai toți profesorii noștri. Plini de duh pedagogic, pregătiți profesional, moral și social, împărtășeau lumină și orientau pe drumul adevăratei cunoașteri generațiile de dascăli ai neamului. În anii de detenție am rezistat încercărilor și pentru că chipurile acestor bărbați, mulți plămădiți în războiul pentru întregirea neamului și făurirea României Mari, arătau calea spre desăvârșire spirituală. Urgia năvălitorilor satanizați de bolșevism nu le-a dat posibilitatea să-și reverse frumusețea sufletească în potirele fragede ale urmașilor lor. Subtil și modest, cât barierele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
eu îmi îngraș culcușul cu fiecare foaie și strâng nădejdi ascunse spre marile chemări... Când viscolul și-nghețul mă bat și mă usucă, mă-mpodobesc cu albul zăpezilor din astre și mă visez un înger cu aripi mari, albastre, sau plămădesc sămânța, din care mâine-n soare va crește-o nouă viață spre Viața viitoare. Când ies în primăvară, din iarna încercării, îmi limpezesc tot smârcul ce vrea să urce-n mine... Și-n sublimări măiestre, în muguri împingându-l, îi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
asasinarea lui Călinescu). Cadrul unei discuții lămuritoare între Iorga și Noua școală de istorie era deci creat. Care erau implicațiile acestei confruntări? În primul rînd prăpastia apărută între generații. Gheorghe Brătianu afirma că el și cei din generația lui fuseseră plămădiți de către Primul Război Mondial (și nu de secolul al XIX-lea). Prin urmare, "nici măcar perspectiva noastră istorică nu poate fi aceeași"161. Iată ce scria Giurescu: "Secția de Istorie a Academiei este încă terorizată de o gerontocrație"162. Nu este
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să creez o impresie falsă. Ce formă dificilă se dovedește a fi autobiografia! Mâhnirea, ambiția feroce pe care James le stârnea în mine - în mod inconștient, sunt convins de acest lucru - au fost sentimente care au încolțit și s-au plămădit treptat, și care izbucneau intermitent. Pe când eram copii, și chiar când am crescut mai mari, eu și James ne jucam împreună, ca doi băiețandri obișnuiți. Aveam puțini prieteni, în parte pentru că mama nu voia să invite alți copii în casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am s-o iert. Dar faptul de a o ierta n-ar fi înfrânt scopul acelui joc psihologic pe care-l jucasem cu mine însumi? Oare îmi reînviasem dragostea numai ca să-mi dovedesc mie însumi că era o iubire falsă, plămădită din resentimentele stratificate de multă vreme și din impulsurile prezente ale unei gelozii posesive, demențiale? I-am purtat oare resentimente în trecut? Nu-mi mai pot aduce aminte. Hartley pretinsese, în mod curios, că pentru a reduce puterea de atracție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o lumină nepieritoare în constelația spiritualității noastre. Tot întrebân du-mă cum arăta Poetul, am ajuns, astfel, să imaginez eu însumi un Chip al lui. Iar cum rezultatul acelei strădanii nu ma mulțumit, am reluat gândul și travaliul, ajungînd să plămădesc, în timp, nu o piesă, ci o trilogie dramatică EMINESCU. „Pomi Luceafărul...“ care parte din întreg o reprezintă? Miezul acestuia. Prima se numește „Lada de zestre“ și a apărut în caietul de repertoriu al revistei „Cântarea României“. Prin intermediul ei veți
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]