1,260 matches
-
ai gândit niciodată că a fost o greșeală? — De ce să cred asta? Nieve clătină din cap. Nu știu, recunoscu ea. Însă de când ne-am întors... mă întrebam... Nu te mai întreba atâta, zise el îmbrățișând-o și trăgând-o sub plapumă. Și obișnuiește-te cu gândul că ai să fii Nieve Clarke peste câteva zile. Nieve chicoti. Nu-mi schimb numele de familie. Nici nu-ți cer să ți-l schimbi. Își lipi buzele de sânii ei. Știu doar că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
într-o lâncezeală plăcută, tot nu putea adormi. Din ziua când ieșise la iveală scandalul Ennco și până acum, ea nu mai avusese parte de somn liniștit, și se întreba dacă va mai ajunge vreodată să doarmă normal. Ieși de sub plapumă, iar Aidan se foi puțin. —Ești bine? mormăi el. — Absolut, îl asigură ea. Nu pot să dorm. Dar nu te scula. Sunt în regulă. Merse în vârful picioarelor până în birou și deschise calculatorul. Nu mai avea acces la dosarele Ennco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și Elena, lăcrimând la amintirea tatălui ei, Costache, răpus, de tânăr, în războiul Crimeii. Prin ușa întredeschisă, Ion se uita cu luare aminte la ceea ce făcea maică-sa: avea o cană, de unde, cu un mănunchi de busuioc, stropea, cu agheasmă, plapumele, macaturile și păturile, primite în dar la nuntă, costumele ei și ale bărbatului, hainele cele noi ale copiilor. Apoi, trecu la icoanele așezate spre răsărit, merse la vatra focului, traversă tinda, rece, cu miros de pere, mentă și cimbru, și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care stătea. Corpul ei, care avea nevoie disperată de o baie, zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele umede și mototolite murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către pat. Da, teritoriu propice pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fantastică. Se trezise foarte entuziasmată, cu gândul la Marcus Valentine. Curioasă și nerăbdătoare, se simțea glorios de pregătită - pentru o întâlnire, un flirt, o doză de răsfăț. În mod sigur, pentru ceva... Dimineața a petrecut-o stând degeaba, înfofolită în plapumă, cu cele mai favorabile energii în alertă maximă. Dar, când a simțit că ziua se epuizează și telefonul nu sună, zâmbetul său interior s-a transformat în iritare. Să-și ocupe timpul și să-și consume energia, s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care zăcea. Corpul ei care avea nevoie disperată de o baie zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele, umede și mototlite, murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către pat. Da, teritoriu propice pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sa Îi spuse că ajutorul de bucătar dusese un bol cu orez. După o ninsoare zdravănă, Într-o noapte, la Început de decembrie, zăpada formase un strat gros, din care se ridica fața bătrînului ca a unui copil adormit deasupra plăpumii. Jim se gîndi că nu mișca pentru că Îi era cald sub zăpadă. Erau atît de mulți cerșetori În Shanghai! Pe Amherst Avenue, ședeau la porțile caselor, scuturîndu-și cutiile de tablă de la Craven A ca niște fumători care s-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oberschlachter. Din anul 1974 sunt căsătorit cu Matilda Hermann, de profesie actriță. Actualmente este crainică la Televiziunea Română și actriță la Teatrul Evreiesc de Stat, unde a venit prin transfer de la Teatrul de Stat German din Timișoara. Matilda dormea acoperită cu plăpumi ușoare pline cu puf de gâscă, o pilotă, când el Începu să desprindă carnea caldă a cotletelor de pe pielița coastelor. Fericirea! Ce este fericirea?! „Știți”, ar trebui să faceți niște „completări” la fișa dumneavoastră personală de cadre, câteva lucruri sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Tu sosești În București. Pentru prima dată În viața ta. Firește, dormi și nu știi nimic, când În Gara de Nord mama se coboară cu tine În brațe, iar tata cu o valiză mare de lemn. În ea toată averea: perne, o plapumă, blide, niște linguri de lemn și două icoane: Maica Domnului și Sfântul Nicolae. Începeți ceva nou. Ca un lung și nemeritat concediu. Tata este șomer, mama este casnică, tata este șomer, iar tu abia ai Învățat să mergi, din patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ochii nu ți se Închid. Privești În semiîntuneric și vezi doar un colț din preșul de cârpe vechi multicolore. Sărăcia, pentru a fi călcată În picioare. Tu, aici, neștiind ce aștepți mai mult, somnul sau dimineața de Crăciun. Aștepți sub plapumă. Toată ziua ai stat la coadă În hală. Mama a făcut cozonaci. N-au fost bani pentru brad, de vreme ce nimeni nu mișcă prin casă. Vecinul de peste gard, domnul colonel, a avut bani pentru brad. Și Sonia, fiica lui se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În Dombas. Zic că era zăpadă mare În munții Tatra. Zic că se lipea pușca de mână din cauza gerului și zic că lupta a fost pentru pământ, că așa le-au spus că le mai dă pământ. Tu, băgat sub plapumă, belești la ei ochii cât cepele, caști urechile cât pâlniile și adormi În pândă. Desaga cu toate lasă În cameră miros de Crăciun. Afară este o primăvară ploioasă. A doua zi se duc pe la cazărmi și pe urmă prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
privești de sus, dincolo de grupul de umbre în halate și poate că ți-e milă de mine. Nu, n-am să te las să pleci. Nu spera. Cu fiecare lovitură, te iau înapoi, bucată cu bucată. Picioarele tale ieșite de sub plapumă, spatele tău aplecat peste caiete, tu mâncând un sandviș, tu cântând, cana ta de ceai, mâna ta pe toartă. Nu te voi lăsa să te duci. I-am promis-o mamei tale. A plecat acum. Înainte de a se urca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care ceainicul nici nu Începuse măcar să fiarbă, cu toate că Își amintise de două ori să-l fixeze mai bine În priză, realiză În sfârșit că fără curent n-avea cum să-și facă nici o cafea. Așa că se băgă, complet Îmbrăcat, sub plapuma groasă, de iarnă, potrivi ceasul să sune la doisprezece fără un sfert, Îngropă jurnalul cu vise sub grămada de ziare și reviste de la picioarele patului, se Înveli până la bărbie și se strădui să-și concentreze gândurile asupra femeilor, reușind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă roasă: o scoase din dulap, o mirosi și ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul ei și o atinse În treacăt cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cafeneaua Savion și să-i Învingă cu ușurință sau să compună un poem, să Înființeze un nou partid, să redacteze tratate de pace; În minte i se Închegau cuvinte și bucăți de fraze care sclipeau de puritate și precizie. Aruncă plapuma de pe el, se repezi la birou și, În loc să convoace Consiliul Revoluționar la o ședință nocturnă, compuse Într-o jumătate de oră, dintr-o trăsătură de condei, fără ștersături și modificări, un articol pentru ziarul de vineri: un răspuns pentru Țvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În fața oglinzii, Îi răspunse cu Întârziere, nervos: Ajunge. Lasă-mă În pace. Când spuse asta, Își aminti chipul Yaelei, schimonosit de spaimă și dezgust, când, cu două ore În urmă, aprinsese lumina În dormitor și Îl descoperise dormind Îmbrăcat sub plapumă, Îmbrățișând cămașa ei de noapte. Țipase exasperată: Repede, Teddy, vino să vezi asta. De parcă i s-ar fi strecurat În pat vreun gândac, vreun fel de Gregor Samsa. Probabil că În clipa aceea, când de-abia se trezise, năuc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu un mort. Iar mortul acesta era tânărul arab de la știri, cel pe care l-am ucis În Gaza cu un glonț În cap. 20 Fima s-a rătăcit prin pădure După ce notă visul În carnet, Fima se Încovrigă sub plapumă și dormi până la șapte. Zburlit, stors, dezgustat de mirosul nocturn al trupului său, se sili să se scoale. Renunță la exercițiile de gimnastică În fața oglinzii. Se bărbieri fără să se rănească. Bău două cești de cafea. Numai gândul la pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
afară, că silueta pe care o văzuse nu fusese decât un vis. Apoi a tras amândouă perdelele, l-a Învelit și l-a sărutat pe frunte. Cu toate că până la urmă a Încetat să plângă și s-a ascuns cu totul În plapumă, cu toate că ea a rămas așezată pe pat lângă el până când a adormit, Fima știa și acum, cu o siguranță totală și absolută, că silueta pe care o văzuse nu fusese un vis și că mama lui Îl mințise. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
paltonul. Din cauza ta sunt În Întârziere. Îmi dai voie să te-aștept aici? Te aștept cu răbdare. Chiar și până diseară. În speranța că Teddy se va Întoarce Înaintea mea? Și că te va găsi iar În patul nostru, sub plapuma mea? —Promit, șopti Fima, să mă port frumos astăzi. Și ca și cum ar fi vrut să dovedească asta imediat, sări practic de pe locul său și vărsă În chiuvetă cafeaua pe care nici n-o atinsese, deși fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
statutului actual al căsniciei noastre. Am băgat capul pe ușa camerei pentru oaspeți doar ca să mă asigur că era acolo cu adevărat, nemaiavând încredere în propriile calcule. M-am stăpânit să nu intru în vârful picioarelor, să mă bag sub plapumă cu el și să mă topesc în el. Tocmai puneam ceainicul pe foc, când mobilul mi-a sunat, anunțându-mă că am primit un mesaj. M-am crispat toată, fiind încă convinsă că pot trimite ambulanțe aeriene pe Kilimanjaro doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și moale după cum mă avertizase și Ed, dar vechimea lui era reconfortantă, un simbol al rezistenței. Și mă chema cu o voce plângăreață: „Vino să te întinzi, Jenny“ - zicea el - „pernele sunt umflate și moi, cearșafurile sunt răcoroase și proaspete, plapuma ușoară și învăluitoare“. — Vrei să tragi un pui de somn? mă întrebă Ed cu blândețe interceptând schimbul telepatic dintre mine și pat. —Mi-aș dori foarte tare dar... El mă sărută. — Stai liniștită, nu aveam de gând să te acompaniez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dăduse de înțeles că vom petrece cea mai mare parte a weekendului în cameră. Îmi doream să-mi fi adus cea mai bună cămașă a mea de noapte cu broderie anglaise, să mă îmbrac cu ea, să mă vâr sub plapumă și să-l rog pe Mark să-mi aducă o sticlă cu apă caldă. El m-ar mângâia pe cap, mi-ar pune o băutură energizantă la capul patului și ar veni din oră în oră să vadă ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bătrân ultima bomboană. Războiul crâncen dintre noi doi nu a încetat niciodată. Aveam din fericire armistițiul ce se încheie de obicei, odată cu vacanța cea mare. Mama băga într-o pânză de sac pe care o cosea apoi cu undreaua, - perinele, plăpumile și îmbrăcămintea groasă, între care strecura, cu socoteală, cratițe, farfurii, pahare, cești și tacâmuri, închipuind astfel balotul imens care cuprindea o gospodărie întreagă. În ziua plecării la „băi” se citea în ochii ei blajini bucuria cu care întâmpina luna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Râde toată mahalaua, numai femeia mea urlă și cobește, povestește mai departe Zaharia. Țin minte ce cuminte și supusă a fost din prima noapte a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo vadră de vin și înspre ziuă, când dădui plapuma deoparte, mă minunai ce-mi văzură ochii. Mireasa purta niște pantaloni albi, lungiți până peste genunchi, și cu o broderie, prin care trecea panglici albastre. „Ce-o mai fi și asta, domnișoară”, ce legătură are chestia noastră cu pantalonii dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]