999 matches
-
social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din drama studiată Gelu Ruscanu, eroul principal al dramei, întruchipează scenic omul superior, în mai multe ipostaze existențiale. Prima este cea de intelectual inadaptat, împătimit de jocul Ideilor platoniciene, adevărată horă a ielelor care îl prind în vârtejul lor, lăsândui în suflet nostalgia absolutului. În sincronie cu acest eu lăuntric există o ipostază socială - cea a intelectualului cu principii ferme, care înțelege să lupte pentru convingerile sale. Astfel, ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
înseamnă bun și bine, un relativism exploatat la maximum de sofiști (ca de exemplu, Trasymachos în Republica) se află în discuție și în acest context, chiar dacă suntem tentați prea ușor să-l ignorăm sub impresia (efect literar, sofist deci) scriiturii platoniciene. Ceea ce o comunitate consideră la un moment dat ca fiind bun și bine (eventual, codificat sub formă de norme juridice sau precepte morale) poate fi calificat altfel de un individ, din perspectiva propriilor nevoi și interese. Cu alte cuvinte, binele
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
spațiului computerizat și experiența umană a realității fizice. Sau, altfel spus, cum anume experimentăm existența virtuală ca „laborator metafizic”, care este statutul lumilor computaționale în cadrul experienței umane. Heim (1993Ă începe prin a demonstra originea ontologică a cyberentităților plecând de la idealismul platonician. Relația ființei umane cu tehnologia calculatorului este urmărită sub emblema mitului Erosului: realitatea fenomenală a entităților virtuale provine din fascinația erotică a omului („inimile care bat în mașini”Ă pentru noile tehnologii întrucât simbioza om-ordinator se realizează ca o „căsătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
adâncă decât fascinația estetică și decât jocul simțurilor. Căutăm o casă pentru cuvinte și inimă. Fascinația noastră pentru computere este mai mult erotică decât senzuală, mai mult spirituală decât utilitară (Heim, 1993, p. 85Ă. Discutarea ontologiei cyberspațiale prin prisma idealismului platonician (disprețul față de corp și venerarea minții sub patronajul Erosuluiă îl legitimează pe filosoful realității virtuale să considere relația om-computer drept una mintală și spirituală, mai degrabă decât una corporal-senzorială. Metafizica platoniciană a iubirii este utilizată în discursul cyberspațial pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1993, p. 85Ă. Discutarea ontologiei cyberspațiale prin prisma idealismului platonician (disprețul față de corp și venerarea minții sub patronajul Erosuluiă îl legitimează pe filosoful realității virtuale să considere relația om-computer drept una mintală și spirituală, mai degrabă decât una corporal-senzorială. Metafizica platoniciană a iubirii este utilizată în discursul cyberspațial pentru a opera o legătură între principiul Erosului și entitatea computerizată, adică pentru a marca trecerea platoniciană de la materie la idee, respectiv de la statutul corporal al existenței fizice la statutul ontologic mintal al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virtuale să considere relația om-computer drept una mintală și spirituală, mai degrabă decât una corporal-senzorială. Metafizica platoniciană a iubirii este utilizată în discursul cyberspațial pentru a opera o legătură între principiul Erosului și entitatea computerizată, adică pentru a marca trecerea platoniciană de la materie la idee, respectiv de la statutul corporal al existenței fizice la statutul ontologic mintal al spațiului virtual. Conform previziunilor tehnoștiinței, realitatea virtuală este discutată în aspectul de mașină senzuală, capabilă să ofere experiențe și plăceri mai intense decât echivalentele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
senzații a conceptelor pure” sau a ideilor, ci „în lumea senzației digitale”, a încorporării sub aspectul „inFORMației” sau a formei încadrate în informație. Ontologia umană digitalizată nu devine până la urmă o formă pură de date destrupate, ca în cazul ontologiei platoniciene (descrise adesea drept o ontologie fără corpă, o ontologie pentru care fizicul omului este doar reflexia formei ideale, perfecte a ideii, mai degrabă decât experiență corporală, și pentru care superioritatea spiritului asupra materiei echivalează cu superioritatea minții asupra corpului: Computerul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și acum. Cu o infrastructură electronică, visul FORMELOR perfecte devine visul inFORMației (Heim, 1993, p. 88Ă. Discursul lui Heim nu trebuie interpretat ca o celebrare a destrupării informaționale a umanului în cyberspațiu, întrucât metafizicianul realității virtuale nu cade în capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lui Heim nu trebuie interpretat ca o celebrare a destrupării informaționale a umanului în cyberspațiu, întrucât metafizicianul realității virtuale nu cade în capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a Erosului, tehnofilosoful recunoaște materialitatea intrinsecă corpului uman în cyberspațiu sub forma contradicției fundamentale: întruparea este necesară în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a Erosului, tehnofilosoful recunoaște materialitatea intrinsecă corpului uman în cyberspațiu sub forma contradicției fundamentale: întruparea este necesară în chiar mediul destrupării: Nici un artefact nu se insinuează astfel în sanctuarul intern al minții precum imaginile generate de computer. Și când imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
matricei, peștera este o reprezentare ideală a refugiului. Primele locuințe umane, peșterile și grotele simbolizează adăpostul primitiv și natural. Ele exprimă, în vis, căutarea protecției materiale și afective, dorința de a se întoarce în siguranță în pântecele matern. Conform mitului platonician, dat fiind că este cufundată în întuneric, peștera este în egală măsură și simbolul ignoranței. Ieșirea din peșteră ilustrează, prin urmare, accesul la cunoaștere, la binecuvântata lumină a adevărului. Interpretarea este astfel strâns legată de scenariul oniric. Dacă cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
avem: Așa că de la Ierusalim și țările de primprejur, pînă la Iliric, am răspîndit cu prisosință evanghelia lui Cristos.” Făcătura a fost demascată din antichitate și unul dintre cei care le-au pus jar sub tălpi liftelor iudeo-creștine, a fost filozoful platonician Celsus ce a trăit la Roma în secolul ll al erei creștine. Opera lui s-a pierdut la fel ca a tuturor criticilor creștinismului sau fariseismului mozaic, dar găsim citate din ea la Origene, preluate în lucrarea Contra Celsus. În
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
singur Dumnezeu care, direct sau indirect, este izvorul legii mozaice și al dogmelor filozofiei grecești. El încearcă să compună o limbă a sa personală, alcătuită din foarte multe elemente biblice, la care adaugă terminologia mai degrabă abstractă și impersonală a platonicienilor și pitagoreicilor”. Chiar și celor cărora le-a fost adresat vicleșugul, l-au acceptat cu mare greutate, iar unii deloc pentru că știau adevărul și nu aveau nevoie de cel ,,revelat” mozaicilor! Vedem că mitropolitul Foughias folosește numele de Pentateuh pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
dezvoltarea energiilor individuale dar și pentru dezvoltarea energiilor întregii comunități unde trăia natul ca și a omeniri. Mitra fiind asimilat unei divinități solare, dar deosebit de Soare, este Mediatorul în-tre Creator și creația sa, care a dat de lucru atît gnosticilor, platonicienilor cît și neoplatonicienilor. Mitra născut din piatră se poate explica prin nașterea luminii datorată fulgerului din bolta cerească și care în multe mitologii este asemănată la început cu o boltă de piatră sau firmament. Dar și piatra terestră - cremenea - poate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
insului (participarea acestuia la universal, înțeles ca ființa-proprie-umanului) și explicarea ordinii umane prin raportare la "ordinea universală" (lumea determinată prin ființa omului), nu la un element al acesteia. Cred că putem recunoaște prezența unor elemente ale acestui model în demersul platonician pe tema cunoașterii ca reamintire, care conduce către o "lume a Ideilor" ce reprezintă, cum susține filosoful antic în Phaidon (în contextul mitului despre sufletul ca un atelaj cu vizitiu și doi cai), ființa însăși. Chiar Pico della Mirandola, într-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
viața, după o atroce suferință finală. Opera lui Allan Bloom, naturală prelungire a activității sale de spiritus rector și de mentor, include în principal, pe lângă The Closing the American Mind: a) traducerea adnotată, însoțită de o interpretare provocatoare, a dialogului platonician Republica, pe urmele lui Leo Strauss, care a teoretizat demersul în cartea lui din 1952, Persecution and the Art of Writing, Bloom se apropie de Platon „păgânul”, cel transmis de Al-Farabi și Maimonides printr-o manevră apropiată de ketman, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ariadnei, care să conducă la o aproximare cât mai exactă a semnificațiilor încifrate în el: "Veghea lui Roderick Usher stabilește un raport între cel care o semnează [Ion Barbu] și valorile cosmologice și cognitive [s.n.] ale lui Edgar Poe"3. Platoniciana noastră aprehensiune față de înrâurirea fatidica a afirmațiilor poeților pare să mai dăinuie și, din această pricina, binevenită lămurire adusă de poet a rămas, de prea multă vreme, neverificata. "Veghea lui Roderick Usher" reprezintă, iar subtitlul ("parafrază") nu pare decât să
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
asemenea "iradierii" poești. Este o realitate virtuală ce se actualizează continuu - "se preamare[ște]", diversificându-se de-a lungul unor direcții divergențe de creație ("învălite roduri"), sursa creației neîntrerupte, imprevizibile, "obosind", "prin scăpărarea-i unică", i.e., ardere. Tot astfel, "cerul platonician"108, evocat într-un interviu din 1929, denotă mai degrabă transcendență bergsoniana, i.e., durata, inaccesibila cunoașterii comune, dar care poate fi totuși recuperată, printr-un efort intens de proiecție, de care sunt capabili doar poeții adevărați. În termenii lui Edgar
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
natura irascibila. Doar îmblânzind caii poate vizitiul să se ridice la ceruri și să se bucure de cunoașterea divină. Pentru a ajunge la adevărata înțelegere, sugerează filozoful antic, omul trebuie să își controleze natură pasionala. Edgar Poe, cunoscător al doctrinei platoniciene, raționează la fel, atunci, cănd condamnă "erezia didactica" în poezie, prin care înțelege confesiunea lirica, subordonarea, conștientă sau nu, față de ceea ce rămâne contingent și subiectiv. Procedând astfel, autorul propune doar adevăruri fragmentare, a căror valoare, pentru proza, nu o neagă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
american scrie: "Rătăcim, printre destinele existenței noastre pământești, înconjurați de Amintirile, vagi dar mereu prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat în timp și infinit de înfricoșător"20. La rândul său, poetul român, se lasă atins de vraja viziunii platoniciene, si, într-un articol din 1928, declara, folosind o expresie voit paradoxala: Cunosc însă nepregetul că singura viața; singură sănătate, liniștea dincolo-luminătoare a sufletului. Singură noutate, un gând preexistent și regăsit: nu ca termen unui mers necesar, ci că dor
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
apare, astfel, drept o condiție a renașterii spirituale, a descoperii unui "al șaselea simt" (estetic), ce îi poartă spre pragul eternității. Poe însuși, atrăgea atenția, în altă parte, asupra acestei distincții 80, a cărei origine o găsim în "Symposium"-ul platonician: Scopul meu a fost să sugerez că, în timp ce principiul semnifică, pur și simplu, Aspirația Umană spre Frumusețea Celesta, acest Principiu se manifestă întotdeauna printr-o înălțare a sufletului, independentă de pasiunea, care amețește Inima, sau de adevărul, care satisface Rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
creație în adevăratul sens, ontologic, al termenului 56. Scrierea poemului nu are pentru Edgar Poe valoarea unui fenomen care să conducă la "descoperiri" autentice 57. Sceptic asupra puterii de comunicare a simbolului 58 el crede, asemenea lui Socrate, în dialogul platonician, ca "idealul" poate fi doar trăit, simțit, nu însă și văzut, de oamenii obișnuiți. Ion Barbu însă vrea, ca și Mallarmé, ori Rimbaud, tocmai acest lucru: accedere, prin mijlocirea Verbului, la Realitatea Ultima, nu doar o aparentă înșelătoare. Avem de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru elaborări anterioare, dar și un punct de plecare pentru dezvoltările teoretic mai explicite, care i-au urmat. Lectură, în oglinzi paralele, a textelor, ne-a dezvăluit prezenta, în substratul cel mai adânc al gândirii barbiene, a poiesis-ului și teoriei platoniciene a formei. Din acest bloc de marmură antică, poetul român sculptează apoi propria-i viziune, informată, în primul rând, de principiile doctrinei estetice poești, apoi de teoria romantică și post-simbolistă a poeziei. Ceea ce pare să confere unitate concepției lui Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cetățeni patrioți francezi. Solidaritățile pre-naționale, în special cele confesionale și regionale, trebuiau măturate și înlocuite cu solidaritatea națională. Monografia lui E. Weber arată că, în plin secolul al XIX-lea, mult după ce intelectualii au introdus ideea de națiune în colecția platoniciană a formelor ideale după care trebuie organizată politic realitatea socială, societatea franceză era departe de a fi omogenă, unitară și integrată intern. Franceza era vorbită doar de o minoritate concentrată în Île-de-France, care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să se emancipeze de această influență ei au optat ferm pentru sincronizarea cu spațiul european, iar astăzi pentru integrarea în structurile acestuia" (Mitu et al., 1999, p. 5). La fel cum ideologia naționalistă promova ideea eternității naționale românești (i.e., teza platoniciană a națiunii române trans-istorice, eterne și imuabile), în același chip noua paradigmă difuzează ideea destinului istoric european al românilor. Dacă naționalismul se lăsa pradă seducției exercitate de ideea totalizantă a unității, europenismul introduce același tip de distorsiuni, lăsând impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]