1,160 matches
-
într-adevăr această durere uneori mă sufocă. -Cred, cred dragul meu, dându-și apoi seama de cuvântul pe care l-a folosit dar nu regretă deloc. La poarta familiei Plopeanu, Radu opri și coborî. Ramona îi mulțumi. El făcu o plecăciune zâmbindui, se urcă pe bicicletă și plecă mulțumit că nu l-a invitat înăuntru, pentru că i-ar fi fost rușine să dea ochii cu mama Ramonei. Doamna Neli, care-și văzuse fiica la poartă împreună cu Radu îi ceru explicații. Ramona
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fiica ei se ocupa grăbită și nu fără emoții de aranjatul mesei. Colindătorii intrați în casă urară la mulți ani gazdelor, sărutându-le pe față, în afară de Radu, care cu destulă stângăcie sărută mâna bătrânei doamne, iar în fața Ramonei făcu o plecăciune ușoară, abia schițând un zâmbet. în casă era o atmosferă de sărbătoare. Pe unul din pereți, sub o icoană mare, ardea o micuță candelă cu tămâie, care împrăștia un miros plăcut în odaie. După puțin timp Ramona îi invită pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
accentuată. -Atunci nu-ți face griji. Diseară bem un vin "La Eva" și are să-ți treacă nervii, spuse Andrei râzând. Radu se mai liniști puțin, apoi se îndepărtă de Andrei, amintindu-i: -Pe diseară, "La Eva"! Andrei aprobă printr-o plecăciune a capului și ridicând mâna dreaptă. în seara zilei de 8 martie, Ramona Plopeanu se îndrepta la volanul trabantului ei spre casa unde locuia Radu pentru a merge împreună la balul organizat în cinstea zilei femeilor. Ea părea puțin tristă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
salut. Acum Radu emoționat, nu știa ce să creadă, își punea diferite întrebări, când deodată se auzi o bătaie în ușă. Secretara intră zâmbind și-l invită în biroul directorului. Radu intră timid în cabinetul directorului salutându-l printr-o plecăciune a capului și un mormăit abia înțeles. Directorul privindu-l cu destulă seriozitate îl rugă să ia loc. Radu se așeză într- un fotoliu, destul de stângaci, doar pe marginea lui și privi în jos. -Radu, de astăzi vei fi inginer
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fulgerătoare. Mâinile lui Radu tremurau în așa fel încât îl primi cu un singur braț. Apropiindu-l, zâmbi copilului care-i dădu cea mai elocventă dovadă că este fiul său. înainte de a pleca o salută pe Angela cu o ușoară plecăciune a capului, rămânându-i zâmbetul pe față. -Acest copil vă va aduce durere, zise Angela pe un ton grav, apoi fără să mai aștepte plecarea lui Radu se întoarse brusc și furioasă intră în salon. Acum planul răzbunării ei s-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de când o vizita pe Ioana acasă. Acum că Ionuț cunoștea toată povestea vieții lui, ba chiar citise scrisoarea doamnei Angela către tatăl său își trata mama naturală cu răceală și indiferență, atunci când o întâlnea o saluta doar printr-o ușoară plecăciune a capului fără a rosti vreun cuvânt. Ea nu îndrăznea să se aproprie de el, considerându-l întruchiparea tatălui său. Mai bine prefera să sufere în tăcere, iubindu-l foarte mult se mulțumi doar că-l vedea din când în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
târgului, dar...privirea îmi cade pe o bătrână ce reazimă poarta mănăstirii. Pare că așteaptă mila trecătorilor. Până aici n-am întâlnit încă așa ceva. Mă opresc și privesc mai atent la bătrână. Ea a băgat de seamă și face o plecăciune abia vizibilă către mine, fixându-mă cu ochii ei vii...Figura ei mi se pare cunoscută, dar de unde? În mintea mea începe bătălia pentru a descurca misterul... Fiecare gând se înghesuie să-și spună părerea. „Ea este” - zice un gând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ta? Nu mă plâng de asta. Dumnezeu îi mare și are grijă de toți. Și de mine păcătosul... łiganca a mai rămas câteva clipe lângă noi. După ce ne-a cuprins într-o privire duioasă, ni s-a adresat, cu adâncă plecăciune: Apoi mai rămâneți în pace și cu sănătate, că eu mai am și alte trebi. Binecuvântat să fii, părinte, și sărut mâna, boierule! Dumnezeu să vă aibă în pază... Odată sfârșind aceste vorbe, bătrâna s-a pierdut în gloata de pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ce se topea pe măsură ce ne depărtam de Chervăsărie. Fără nici o trudă, trecem peste Ulița Trapezănească și intrăm pe Ulița Cizmăriei, ce duce spre armenime. Călugărul se oprește în fața mănăstirii Barnovschi, așezată pe colțul făcut de cele două uliți și cu plecăciune evlavioasă se închină. Același lucru îl fac și eu. După ce vraja rugii s-a risipit, bătrânul mă întreabă pe neașteptate: Știi cumva a cui este dugheana de colo? Știu, părinte, dar trebuie să știi că acolo întâi a fost „un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe cap cât roata carului, semn că aici la marginea târgului țăranii se amestecă ușor cu târgoveții...Un murmur continuu ne însoțește până la tejghea. La vederea noastră, tejghetarul - un zdrahon cât un gorun - se desprinde din umbră și, cu o plecăciune demnă de un ucenic monahal, îi sărută dreapta bătrânului. Acesta îl binecuvântează, apoi îl întreabă ceva șoptit...Omul nu spune nimic, dar se răsucește ca un titirez și o ia spre fundul crâșmei, unde se zărește o ușă. O deschide
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Dintr-un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o aromă ce te înalță cu gândul spre cele sfinte...Cu o plecăciune sfioasă, crâșmarul s-a retras dincolo de ușă, lăsând în urmă urarea „Gustați în pace!” Ca de obicei, bătrânul a ridicat primul ulcica și a adulmecat-o, ca și cum ar fi fost în transă...A dus ulcica la gură și a gustat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am intrat. Călugărul s-a făcut că nu vede nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției tale. Îndată pe prichiciul ferestrei lângă care ne-am aciuat se hodineau două ulcele pântecoase
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
calcă la mine pragul... Apoi, lupul unde a mâncat cârlanul, mai trage și la anul, cum se spune la noi, Alî. Înca odata estem bine venit sfinția ta și sluga la mata...Intrați! Intrați! Turcul însoțește vorbele cu o nouă plecăciune și cu gest de poftire în dugheana lui. Așteaptă cuviincios să intrăm, după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe care îl poartă pe umăr. La fel face
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bragă, turcul dispare și, ca adus de vânt, se întoarce cu covrigi calzi așezați pe un fund de lemn. Nu zăbovește nici o clipă că se repede să întâmpine alți mușterii...Mulți poartă giubele din țesătură scumpă. Turcul nu prididește cu plecăciunile și cu întrebările : „Ce dorește la luminăția voastră?”... Am căutat să descopăr și alte suflete care să-l ajute pe turc. Nici pomeneală. Doar un flăcău șterge tejgheaua și spală ulcelele folosite. Când ne ridicăm să plecăm, turcul e lângă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
luminăția voastră?”... Am căutat să descopăr și alte suflete care să-l ajute pe turc. Nici pomeneală. Doar un flăcău șterge tejgheaua și spală ulcelele folosite. Când ne ridicăm să plecăm, turcul e lângă noi, cu același zâmbet și aceeași plecăciune de drum bun, totul însoțit de vorbe curtenitoare: Alî va mulțumește cu plecaciune pentru zabava la pravalia lui și cinste de a gusta la braga și la covrigi... În tot acest timp, Alî plutește pe lângă noi ca o umbră până la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și cușma din blană de iepure dădu să se echipeze de drum: Mulțumesc pentru ospeție, zise el grăbit. Făcând unele plecăciuni către întreg vălmășagul de cheflii, izbuti să redreseze dintr-un incipient plonjon, făcând câțiva pași repezi înainte, adăugând, apoi, cu înverșunare: Plec la București. Se pare că au survenit, acolo, niscaiva urgențe... Sughițând sonor, de mai multe ori, își recuperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
priză. Dispăru imediat, fără a prelungi momentul despărțirii, așa cum, neinspirat și nepractic, fac moldovenii, atunci când își conduc musafirii: îi petrec până la poartă, manifestându-se cu pompoase saluturi de prisos, tot atât de plictisitoare, de alergenice și de bune pentru tărăgănare ca și plecăciunile japonezilor și ale altor orientali. La ore atât de înaintate, nu-mi imaginez că hotelul ăsta pustiu mai are personal la bucătăria restaurantului, dispus să servească masa, reflectă Vladimir. Barem să văd ce băuturi are frigiderul! În adevăr, refrigeratorul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pe stradă?... Umplu cele două pahare. Ea și-l luă pe al ei cu un gest natural, ca și cum ar fi fost contesă, pe de-a întregul contesă, inepuizabil și îndelung pregătită să accepte o floare, un compliment sau o adâncă plecăciune din partea cavalerilor ce roiesc în jurul curților Europei. În gesturile ei, sugera, permanent, performanțe de dans baroc, aparținând unor dansatori versați, îmbrăcați în straiele vremii și atingeri de mâini descoperite, cu mișcări având imediat conotații extrem de senzuale. Ciocni, mulțumind cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
totuși voința și, țâșnind în picioare, răspund: Poruncește, măria ta! Scrie ce îți va spune logofătul Toma. Scrie întocmai, pentru că aceasta este voința și dorința noastră. Voi face întocmai după porunca măriei tale, doamne! Logofătul Toma a făcut o adâncă plecăciune în fața lui vodă, s-a îndreptat către mine și a început să vorbească în șoaptă, trăgând din când în când cu coada ochiului spre vodă... Când am terminat, logofătul Toma a luat cele scrise de mine și s-a îndreptat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
S-a scris întocmai după porunca măriei tale. Să auzim, logofete! Dă citire cărții noastre! Logofătul mi-a făcut semn să mă apropii. M-am ridicat și pașii m-au purtat spre tron aproape fără voința mea. După o adâncă plecăciune, am început să citesc - spre mirarea mea - cu glas limpede: „Noi Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu aceasta fiecărui om,...că am dat de bunăvoia noastră,...Mitropoliei Sucevei,...prisaca numită Balica, care se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s-a stins ca prin farmec...În sală se găsea doar o mare de capete plecate. Ștefan vodă a intrat ca o vijelie, cu ochii alergând în toate părțile. M-am ridicat și, privind drept spre el, am făcut o plecăciune adâncă. Domnului - așa mi s-a părut mie - i s-a luminat fața. „A avut dreptate țiganca. Trebuie să fiu cu mare băgare de seamă, pentru a nu-i da prilej de supărare” - am gândit eu. Legănat de această închipuire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
voi” - gândeam eu în timp ce un foșnet neașteptat s-a auzit pe cărarea pe care tocmai venisem. Mi-am întors capul, ușor speriat...În marginea poienii - cu ochii ei aprinși - ședea bătrâna țigancă...Văzând că privesc spre ea, a făcut o plecăciune și s-a apropiat cu pași mărunți. Sărut mâna, conașule. Nu te-am văzut de câtăva vreme. Tocmai mă întrebam ce mai faci, boierule. Și uite cum norocul mi te-o scos în cale. Bine te-am găsit, conașule - a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus la telefon, până hotărâm ce europeancă v-ar conveni, am considerat că-i mai bine să vi-l aduc chiar pe omul care se va ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
norii cenușii. Kobayashi a ieșit din casă. Endō l-a urmărit până la A-șaptea-zi-machi, strada cea mai animată a orașului, căreia i se mai spunea și Ginza din Yamagata. Când întâlnea vreun cunoscut, Kobayashi își arbora zâmbetul lui perfid, făcând o plecăciune servilă. — Încotro? îi strigă un bărbat de pe bicicletă. — Am niște treburi în Umamigasaki, răspunse Kobayashi. Când a auzit „Umamigasaki“, Endō a considerat că a sosit momentul. S-a plimbat prin tot orașul cu harta în mână de când a sosit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mine, le-am zis, dar vreți să vă dau cea mai bună dovadă că nu sânt nebun? Ei bine, eu nu sânt în stare să urmez exemplul nebunilor lui Shakespeare care spun adevăruri, greu de suportat altfel, printre tumbe și plecăciuni. Amintiți-vă: își pun făină pe obraz și ne avertizează că moartea dă târcoale. La nevoie, cu puțin efort, și eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri. Dar altceva mă împiedică să semăn nebunilor lui Shakespeare. Nu pot să fac
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]