1,048 matches
-
privindu-l mai ales pe general, a plecat cu domnișoara, cu Alexandra Mihailovna, la bunica. — Și Alexandra Mihailovna e cu ei! Doamne, ce ghinion! Și, imaginați-vă, doamnă, totdeauna mă paște acest ghinion! Vă rog din suflet să le transmiteți plecăciuni din partea mea, iar Alexandrei Mihailovna să-i amintiți... într-un cuvânt, transmiteți-i că-i doresc din toată inima ceea ce și dumneaei și-a dorit joi seara, în sunetele baladei lui Chopin; n-a uitat... Cele mai sincere urări! Generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Însă generalul n-avea chef de așa ceva. Marfa Borisovna, douăzeci și cinci de ruble... tot ce pot cu ajutorul prietenului meu... Prințe! Am greșit amarnic! Așa-i... viața... Iar acum... scuzați-mă, sunt slăbit, continuă generalul, stând în picioare în mijlocul camerei și făcând plecăciuni în toate părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga mea! Lenocika, o fetiță de opt ani, dădu imediat fuga după pernă, o aduse și o puse pe canapeaua tare, jerpelită, cu tapițeria din mușama. Generalul se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre el, știam că-i mizerabil, netrebnic și hoțoman și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
parcă nu era întreagă la minte (e bolnavă), iar după moartea tatei s-a prefăcut de tot într-un prunc, nu mai vorbește: stă mereu într-un fotoliu pentru că n-o mai țin picioarele și, de la locul ei, le face plecăciuni tuturor celor pe care-i vede; cred că, dacă trei zile nu i-aș da mâncare, ea nici n-ar observa. Am luat mâna dreaptă a mamei, i-am împreunat degetele: „Binecuvânteaz-o, mamă, zic, merge cu mine la altar“; i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Traversară palierul scării de la parter și sunară la ușa aflată față în față cu cea pe care ieșiseră. Li se deschise repede. O femeie bătrână, gârbovită de tot și îmbrăcată în negru, îmbrobodită cu o basma, îi făcu, tăcută, o plecăciune adâncă lui Rogojin; acesta o întrebă ceva în grabă și, fără să se oprească pentru a auzi răspunsul, îl conduse pe prinț mai departe prin camere. Se perindară iarăși niște încăperi întunecoase, de o curățenie neobișnuită, reci, ticsite cu piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu este deloc primejdioasă. Iar după vreo oră, când prințul începu să înțeleagă destul de bine ce se întâmplă, Kolea luă o trăsură și îl duse de la hotel acasă la Lebedev. Lebedev îl întâmpină pe bolnav cu înflăcărarea obișnuită și cu plecăciuni. Pentru el își grăbi mutarea la casa de vară; în a treia zi erau deja cu toții la Pavlovsk. VItc "VI" Casa de vară a lui Lebedev era mică, dar confortabilă și chiar frumoasă. O parte a ei, destinată închirierii, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu, nu ești decât un prost, scuză-mă. Ajunge, cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră, că tâlcuiți Apocalipsa? îl întrebă Aglaia. — E purul adevăr... o fac de cincisprezece ani. Am auzit de dumneavoastră. S-a scris și în ziare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru el, fervoare pe care o manifesta soția lui față de interesele personale ale prințului. De altminteri, rămăsese atât din curiozitate, cât și datorită bunătății inimii, sperând să ajute și în orice caz să fie de folos cu autoritatea lui; însă plecăciunea pe care, intrând, i-o făcu generalul Ivolghin de la distanță îl indignă din nou; se încruntă și se decise îndârjit să tacă. Dintre cei patru tineri vizitatori, unul avea, de fapt, vreo treizeci de ani și era „locotenentul în retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rata și toate speranțele s-ar putea dovedi deșarte, am adăugat că, dacă nu trec pe la ei a doua zi dimineață, înseamnă că totul s-a sfârșit și nu se mai poate aștepta la nimic bun. M-au condus cu plecăciuni, aproape că nu mai erau în toate mințile de bucurie. N-o să uit niciodată expresia de pe chipurile lor. Am luat o birjă și am plecat imediat spre Vasilievski Ostrov. În decursul celor câtorva ani de gimnaziu, tot timpul am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
te-ai fi bucurat de asta, îi răspunse povățuitor Lizaveta Prokofievna. La revedere, prințe; scuză-mă că te-am deranjat. Sper că vei rămâne convins de stima statornică pe care ți-o port. Imediat, prințul le făcu amândurora câte o plecăciune și ieși tăcut. Alexandra și Adelaida râseră și făcură un schimb de șoapte. Lizaveta Prokofievna le aruncă o privire severă. — Maman, râse Adelaida, nu ziceam decât că prințul s-a înclinat splendid; uneori e ca un sac, iar acum, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dădu să-și exprime părerea că ar fi extrem de utilă repararea căii ferate, însă Adelaida izbucni deodată în râs și prințul se simți iarăși distrus. Chiar în clipa aceea intră Aglaia, liniștită și plină de importanță, îi făcu prințului o plecăciune ceremonioasă și își ocupă solemn locul cel mai la vedere de la masa rotundă. Îl privi întrebător pe prinț. Toți pricepură că venise momentul dezlegării tuturor nedumeririlor. — Ai primit ariciul meu? îl întrebă ea pe un ton ferm și aproape supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru că eu eram acolo sau pur și simplu văzându-l pe Gavrila Ardalionovici, căci e oricum bărbat frumos, așa că a roșit de tot și a pus capăt întrevederii într-o secundă, foarte nostim: s-a ridicat puțin, a răspuns la plecăciunea lui Gavrila Ardalionovici, la surâsul jucăuș al Varvarei Ardalionovna și dintr-odată le-a trântit-o: „V-am chemat numai ca să-mi exprim personal satisfacția pentru sentimentele dumneavoastră sincere și prietenești, de care, dacă voi avea nevoie, fiți siguri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
discuție, regele a solicitat ca Monsieur le Dauphin [ fiul cel mai mare al regelui] să fie chemat, și l-a prezentat [pe fiul său] ca pe un tânăr curtean [marchizului]. Domnul de Vardes l-a recunoscut și a făcut o plecăciune. Regele i-a spus râzând: «Vardes, ce lucru prostesc ai făcut, știi foarte bine că nu faci plecăciuni nimănui în prezența mea». Domnul de Vardes a răspuns pe același ton: «Sire, nu mai știu nimic, am uitat totul, Maiestatea Voastră
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
l-a prezentat [pe fiul său] ca pe un tânăr curtean [marchizului]. Domnul de Vardes l-a recunoscut și a făcut o plecăciune. Regele i-a spus râzând: «Vardes, ce lucru prostesc ai făcut, știi foarte bine că nu faci plecăciuni nimănui în prezența mea». Domnul de Vardes a răspuns pe același ton: «Sire, nu mai știu nimic, am uitat totul, Maiestatea Voastră va trebui să-mi ierte chiar și treizeci de neghiobii.» «Asta voi face », a răspuns regele, «mai ai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
XIV-lea a depus eforturi vreme de șase săptămâni să o seducă. Un pamflet anonim din acea epocă, intitulat Les Amours de Madmoiselle de La Vallière, o descrie ca fiind de o grație devastatoare, pentru care marii bărbați ai lumii fac plecăciuni și se roagă. Din nou, memoriile apocrife ne informează cum a evoluat relația dintre cei doi:„O perioadă Luisa i s-a împotrivit și s-a luptat cu propria inimă. A refuzat la început să-l primească, și, pentru a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
animale. Bunicul este foarte bogat, dar nu e nici rău, nici mândru, cum ai crezut dumneta că sunt conții. Îmi place mult să mă plimb cu el. Pe aici oamenii sunt foarte politicoși: toți își scot pălăria, iar femeile fac plecăciuni și câteodată spun: <<Dumnezeu să te binecuvânteze!>> Am învățat să călăresc, dar la început mă zguduia rău când galopam(...) Mi-e tare dor de dumneata. Scrie-mi, te rog! Prietenul dumitale care te iubește, Cedric Errol” Vocabular: ciornă= lucrare scrisă
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
multe ori sau în diferite moduri. Limbajul corpului comunică în mai multe moduri sau pe mai multe canale cu redundanță simultană. Ritualuri de supunere Un limbaj al trupului umil sau slugarnic care include poziții precum aplecarea capului, îngenunchere, ghemuire, prosternare, plecăciune sau înclinare. Rostire bătrânească - Modul de a vorbi foarte tare și de a repeta sau accentua fiecare cuvânt, care este potrivit în cazul bătrânilor care nu aud bine, dar pe care mulți vârstnici îl consideră disprețuitor. Semnale de alternanță în
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
care l-am făcut pentru slava lui Dumnezeu și cinstea Domniei Voastre Ilustrisime, căci după cum spun ei ați fi cauza pentru care au lipsit misionarii aici etc. Ce și cât îmi este nevoie acum și cu ce rezultat, cu adâncă plecăciune mă supun Domniei Voastre Ilustrisime implorând de la Maiestatea Sa dumnezeiască orice răsplată, din Târgoviște, 9 octombrie 1644. Al Domniei Voastre Ilustrisime și Reverendisime, Slujitor, cu toată umilința și recunoștința, Fra Venanzio Berardi, Misionar Apostolic și Comisar Provincial de Misiune Conventuală
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
alai cu fețe zîmbitoare. Unii, oameni foarte răi, aveau un soi de frustrare. Oleacă de foc, bineînțeles fără moarte, doar cu o pîrleală, acolo... ar fi fost și mai interesant. "Țiganul" iese în fața zoiosului său chioșc și ne invită cu plecăciuni adînci: Poftim, dom' Pașcu! Ce onoare să vină și dom' primar! Poftiți, am un separeu, al lui dom' Pașcu... Lui acolo îi place... Fața de masă este curată, paharele la fel. Mulți ani, Pașcule! Era să mi-o faci, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
O fi fost mai veselă odinioară? Vreo domniță, vreo carte, un evantai cumva? Rochia o fi fost albă, înecată în broderii? Cel care este cu domnița și stă în picioare, cu mustăcioară și baston, o fi fost vreun filfizon? Ce plecăciune, dom'le, la nouăzeci de grade! Sărută afectat mînuța care i se întinde. O boltă din viță de vie, cu struguri din abundență, te însoțește spre nuc, spre banca înnegrită de timpuri, acolo unde văd scene generate de fantezii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
popas. - Cred că îmi citești gândurile, mărite Spirit. - Din nou ești liber să alegi mănăstirea la care vrei să mergem. Te ascult. - Mărite Spirit. Mă bate gândul să mergem la mănăstirea Hlincea. - Facă-se voia ta! - Iți mulțumesc cu adâncă plecăciune, mărite Spirit. - Sper să nu obosești până acolo, pentru că este oleacă de cale de bătut. - Cunosc drumul cel mai scurt și apoi sunt obișnuit cu drumurile lumgi.Vorba lungă, sărăcia omului. La drum! Mișcarea aerului din preajma mea mi-a dat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
numi consilier în Galiția, cu asigurarea îndepărtată că, în doi ani, va fi avansat la Curtea de Apel; în același timp însă, el îi arătă Maiestății Sale că înclinația și cunoștințele sale merg exclusiv către domeniul politicului, îi aminti cu plecăciune de starea în care se află, și anume că n-a descoperit încă vreo țară după care zelu-i și avuția-i risipită să ducă dorul, după ce a trebuit să-și sacrifice aici două treimi din averea cuvenită rangului și educației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
țări, aș accepta [în locul dumitale] o funcție cu prestigiu și deosebite avantaje, de care însă nu voi face uz împotriva nimănui și m-aș strădui să vin din Consiliul Aulic de Război în Cancelaria Aulică politică". Subsemnatul a mulțumit cu plecăciune și a revenit apoi la Maiestatea Sa pentru transferarea sa în Cancelaria Aulică poitică, unde a și ajuns, așa cum era prevăzut. H. Nu mai există nimeni care să cunoască cu atâta rigoare și exactitate relațiile interne și externe ale Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de o valoare duhovnicească inestimabilă a celei care a fost maica Teodosia. Poezia maicii Teodosia e o poezie cu valențe profund creștine, care-ți transmite pe de o parte un sentiment de liniște și împăcare, pe de altă parte o plecăciune profundă în fața măreției, dar și a jertfei Mântuitorului noastru Iisus Hristos, pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l simțim manifestat în viața noastră, deschizându-i ușa sufletului nostru, pentru a deveni vii cu adevărat: Am fost cândva mormântul
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
culturală în care se afirmă. Un exemplu concludent din domeniul conduitei sociale este salutul. în multe culturi occidentale, o strîngere de mînă și un contact vizual direct sînt considerate adecvate, în timp ce în alte părți ale lumii salutul constă într-o plecăciune, fără contact vizual. Este dificilă evitarea impunerii propriilor norme culturale asupra altor persoane, chiar și în momentul în care există un contact frecvent cu alte culturi. 2.6. Raportul universal-general-particular în psihologia interculturală Poziția universalistă pornește de la premisa că procesele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]