2,966 matches
-
la Singapore, Marmara prin polul vest, prin polul est, porneau și visele-a visa. un vis în care ea și el ea mai învoltă el rebel plecau să se-ntâlneasc-așa cumva, cândva pe undeva. Între nadir și-ntre zenit cei doi plecați s-au întâlnit pe-o punte aprigă de dor. și viața mult se bucura în ochii lor. Fior ușor, îmbătător, prin trupuri le trecu așa cumva, cândva, prin el și ea, și lumea-ntreagă surâdea când îi vedea prin ochi
CÂNDVA de LEONID IACOB în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346200_a_347529]
-
așternute pe hârtie. Într-o bună zi de vară, era în anul în care terminasem facultatea, mi-am luat „manuscrisele" și inima în dinți și am plecat spre Bibliotecă Județeană ... XIV. ...DOR DE ȚARĂ...(UN CLIP DEDICAT ÎN SPECIAL ROMÂNILOR PLECAȚI DEPARTE DE ȚARĂ), de Cristian Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 582 din 04 august 2012. Muzică și voce:Dan Lucian Corb; Versuri:Cristian Gabriel Groman...Această melodie va apărea pe cel de-al doilea Cd audio (compozitor-autor), care va
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Capul plecat, sabia nu-l taie Nici demnitate-n om nu face, Poporul ni-i spurcat șiroaie Și glasul țării putred tace. Slugarnici suntem la stăpâni Robind pe brânci...al nost pământ, Se răscolesc vechii români Văzând cum toate...nu mai sunt
ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356101_a_357430]
-
fost doctorul Pesamosca. Întreaga lui viață a fost suferință, alinată însă de binele pe care l-a făcut pentru oameni. Putea să fie foarte bogat, și nu aici, în România, Țara din ceață, ci undeva în Florida, lângă prietenul lui plecat, sau într-o țară exotică, înconjurat de palate, parcuri, bogăție. A stat aici, iubindu-și țara și alinând durerile a aproape 50.000 suflete, care, poate, au lăcrimat azi, văzând drama acestui mare om. Și totuși, am văzut în acea
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
ajuns un golan huiduit de mai toți ce sărit-au că hunii pe aurul meu, rămânându-mi ... tăciunii. Nu-i soarta de vină c-am uitat unde-s bunii, ca în loc de-a lor cruce crescut-au ciulinii, ca fruntea plecat-am la fals dumnezeu uitându-l demult și nedrept pe al meu. Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Eu sunt vinovat de puștiul din poartă, de copii-mi
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TE APROPII TĂCUT... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Te apropii tăcut, cu capul plecat, căutând dezlegarea-n brațele Sale, căci timpul s-a scurs într-un fir despicat, suspine și zâmbete sentimentale. Te-apleci cu pleoapele pline de vină, la Icoana ce astăzi nu îți răspunde, atât de-aproape și-ți pare străină, doar
TE APROPII TĂCUT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368921_a_370250]
-
-l ascunde: - "E gol idealul ce-ai vrut să-l urmezi, în sângele tău doar dorința și vinul, iar dragostea mea poți s-o simți și s-o vezi, mângaiere-ți schimbă de-ndată destinul." Tu asculți tăcut, stând cu capul plecat, cu gândul căit ce se zbate în vină, căci poți, decăzând, să te simți împăcat, și beznă în suflet, să-ți pară lumină ! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Te apropii tăcut... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649
TE APROPII TĂCUT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368921_a_370250]
-
la noi, să știi Deși nu ești nici pe departe Vreun lord ce imi trimite poezii Ori trandafiri în miez de noapte. Nici nu zâmbești, esti încruntat, Vorbești la telefon continuu, Discursul tău a lâncezit, pari supărat. Și ești mereu plecat, s- a încălzit și vinu' De când aștept o urmă( timidă) de păcat. ( firește sunt sobra, nu zâmbesc nici eu) Sărutul s- a uscat demult pe- obraz, curat. De parc- am fi păpuși într- un muzeu. Unde sunt anii când m-
VISE PRAFUITE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368943_a_370272]
-
ajuns un golan huiduit de mai toți ce sărit-au că hunii pe aurul meu, rămânându-mi ... tăciunii. Nu-i soarta de vină c-am uitat unde-s bunii, că în loc de-a lor cruce crescut-au ciulinii, ca fruntea plecat-am la fals dumnezeu uitându-l demult și nedrept pe al meu. Citește mai mult Mă simt vinovat că prea mult am tăcut,că din piatră nu sunt (nici macar nu-s din lut),ca brazii mi-i tăi și stejari
EUGEN EMERIC CHVALA [Corola-blog/BlogPost/368957_a_370286]
-
și-am ajuns un golanhuiduit de mai toți ce sărit-au că huniipe aurul meu, rămânându-mi ... tăciunii.Nu-i soarta de vină c-am uitat unde-s bunii,ca în loc de-a lor cruce crescut-au ciulinii,ca fruntea plecat-am la fals dumnezeuuitându-l demult și nedrept pe al meu....
EUGEN EMERIC CHVALA [Corola-blog/BlogPost/368957_a_370286]
-
extaz, iar pătimirea cu cât e mai grea ea învie în tine măreția Slavei Sale primordiale. Seara sfântă a Nașterii Domnului Iisus Hristos mă găsește după gratii. După trecerea „numărului” (apelul de seară) ne adunăm cu toții în jurul godinului, cu frunțile plecate, nu de restriște, nici de resemnare, ci pentru rugăciune. Prezentul hâd va trece ca un nor! Se dă tonul: „Cu noi este Dumnezeu înțelegeți neamuri/ și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu, auziți toate neamurile.” O undă caldă trece
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
caniculei nu-l ascultă patrupezii, Alămurile zilei în zadar a galben vibrează Când soarele suflă în trompeta amiezii. Pe când briza doarme-n sfârlează Să potolească setea poporului înaripat, Alămurile zilei în zadar galben vibrează În satul de mult la mare plecat. Clipa de dat în leagăn muza Îmi iese căldura ca un nisip din oase De-am încălzit amiaza întreagă, Satul tot s-a adăpostit prin case, Eu am înjugat boii ziua spre apus s-o tragă. Sunt împrăștiat prin ogradă
AL.FLORIN ŢENE ARMA FRICII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370873_a_372202]
-
în casa ascunsă după norii viței de vie somnul se transformă în călătorie. ultima dată unul din noi a ajuns până la marginea țărmului de la care bunicul ne-a făcut cu mâna înainte să-l treacă barca peste apă. toți cei plecați ne lasă semn de recunoaștere pe sprânceana stângă și-nsemnatul e obligat să ducă prin ploi, prin vise, prin bucuria copiilor ce i se nasc urma ultimei călătorii. în casa ascunsă după norii viței de vie cuvintele moșesc pe prag
ÎNNOI-SE-VOR CA ALE VULTURULUI TINEREŢILE TALE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370858_a_372187]
-
de baștină” al propriei planete pe care o locuiesc dar mai ales care să cunoască ungherele ascunse ale atâtor Universuri? P.S. Povestea pare a se sfârși înainte de a o termina.Simt că sunt aproape să fiu scutierul credincios, sluga prea plecată a Împăratului Timp. Tot uitându-mă să-i cercetez „geamănul”, Timpul a început să mă zorească, draga bunicului...Și eu tare mă tem, că nu mai găsesc cuvintele care să te facă să înțelegi nerăbdarea mea de a-l urma
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
nevăzută care, Le-o trimiți mereu în dar! Glasul îngerilor taie Zidul gros de piatră dură, Osana se înaltă-n turlă Și tot coru-i pe măsură... Spăl cu lacrima tăcerii Ochiul prins în mreajă lumii, În genunchi de rugăciune Stau plecați chiar și nebunii... Aș rămâne lângă Cruce, Chiar și liniștea mă vrea Să-Ți slujesc măcar o zi Calc pe neputința mea... Iartă necredinței mele Am strigat smerit și eu Vreau să pun pe fugă Tată Cel din urmă fariseu
LA PRISLOP de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370945_a_372274]
-
și mere domnești Chiar de citim poeme moderne," hier" E cuvântul pe care- l rostesc în neuitate povești, Cu gutui si cu nuci, cu cireși parfumați, Cu furtună și tunet de Sfântul Ilie, Oriunde in lume, am fi o vreme, plecați, Tot acolo, în satul bunicii, într- o stea viorie, Cu gusturi plebee, mă- ntorc în umbrarul plin, Sub bolta de struguri și tufe de iasomie, La poarta bisericii, unde, în țintirim Cineva( nu spun cine!) mi- a menit de destin
GUSTURI PLEBEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370949_a_372278]
-
strigă către Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 10-lea Adunând în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul smereniei, dăruiești mângâiere inimilor celor credincioși, iar din racla cu sfintele tale moaște răspândești minunată mireasmă tuturor celor care, cu capetele plecate, îți cântă cu evlavie: Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor Bucură-te, că turmei tale îi ești dumnezeiesc păstor Bucură-te, Rai ce răspândește ale nestricăciunii bune-nmiresmări Bucură-te, chiparos înalt al sfintei nepăsări Bucură-te, că pe potrivnicul cu
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
dat nuiaua? Pe unde-a plecat? Precis peste deal, că e mai scurt. -Noi am insistat să meargă prin sate. Am ieșit după el afară și... -Mă, l-ai urmărit până la Vânători? Trebuia să-l urmărești până acolo! Văzând capul plecat al neamțului și pe ceilalți doi privindu-l ca hăbăucii, domnul Ionescu a dat din mână a lehamite : -Sunteți niște tâmpiți! Nu se poate baza omul pe voi. Hai! Imediat! Antoane, ia bățul acela și tu, neamțule, felinarul din cui
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Să ne urezi ceva, acolo, ca să ne meargă și nouă bine, la anul. -Păi... astă seară e...Ajunul, bâigui Tudorel. -Și ce dacă? Urează-ne ceva, că nu ne mai vedem până la anul. -Păi, începu să mormăie Tudorel cu capul plecat. Să trăiți!... Să înfloriți!... -Așa, așa!îl încuraja neamțul. Zi-i așa, că-i zici bine! -Ca merii, ca perii...în mijlocul verii. Apoi Tudorel tăcu. -Și mai ce, mă, și mai ce? întrebă nerăbdător Lică pădurarul. -Să vă fie casa
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
oftatul neîncetat. De ce a trebuit ca EL să cheme mult prea devreme suflet bun,curat Glasul său cald venea cu alinarea la oricare necaz,sau întristare, cum pentru toți își folosea răbdarea ca un balsam pe rana care doare Vezic-a plecat,e lipsă,că ți-e dor, cu neputința lupți și te doboară... Doar lacrimi calde curg,încetișor spălând prezența clipei prea amară Ne-a ocrotit sub aripa-i cerească cu bunătate și iubiri de mamă. Tot așteptând mereu să se
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
Expresia „Dor de-acasă” m-a dus cu gândul, pentru început, la un aspect oarecum străin mie. Străin pentru că am avut senzația că dorul de casă poate fi doar o stare de spirit a celor plecați departe de localitatea în care își au domiciliul, în alte zone ale patriei ori în alte țări sau continente, date fiind anumite împrejurări ori alegeri personale, cu motivații adânci, conjuncturale, fie ele de natură politică, religioasă, socială, intelectuală, materială sau
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
lupilor hoinari Le-a supt neuronii prostimii credule Dar ea i-a ales ca lupi temerari Toți gsta să lupte pentru virtute. Iar lupii urlau clamând spre mulțime Și către gâștele scăldate-n noroi: - Sunteți corupți! Asta nu-i bine! Plecați toți din frunte! Cei buni suntem noi! În noua lor blană, portocalie, Cu guler albastru și nasturi bombon Ieșit-au în față precum o Marie Cu altă căciulă, dar de bonton! Și iarăși prostimea au păcălit Lăsând să se creadă
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
Valeria și Virginia, fiicele Veronicăi Micle și Constantin Creangă, fiul povestitorului, au trecut atunci prin astfel de situații. O regulă nescrisă a sufletului este aceea a datoriei! Ea are o față care arată neliniștea celor rămași pentru cinstirea memoriei celor plecați. Este vorba despre fapta de a nu le atribui nimic în plus, de a nu le da nimic de la tine, ci de a le accepta creația și a le-o așeza la locul meritat. Este vorba despre a face tot
AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370411_a_371740]
-
sobre și elegante. - Suntem de la Securitate, domnii Făcăleț și Codeață. Vă rugăm să vă faceți urgent bagajul. Avem sarcina de a vă însoți până la aeroport. Aici aveți biletul de avion. Și pașaportul cu viza. Odată urcat în avion, direcția Africa, plecați și nu vă mai întoarceți aici, niciodată! spuse unul dintre ei. Și astfel, nu veți avea probleme. Ly avea déjà bagajele pregătite. Deci aceasta a fost decizia”, gândi el. Nu voi fi închis. Probabil pentru că doresc, să se mențină relațiile
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
bătrân, obosit, unde liniștea te pătrunde până în adâncul ființei... Acolo sunt toți la fel, acolo toți sunt buni și blânzi, ești ca pe un alt tărâm... Mirosul de tămâie și smirnă îți umple nările și sufletul, întărind legătura cu cei plecați. După cele obișnuite, fiii satului, cu mulțumirea datoriei îndeplinite, se îndreaptă spre casa părintească, dacă a fost întreținută, acesta fiind cel mai fericit caz, putând să stea să se odihnească, să se răcorească puțin, așezându-se la masă, rememorând amintiri
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]