1,874 matches
-
preveni sau lichida din fașă orice acțiune pe care regimul ar fi considerat-o ostilă. O altă metodă de persuasiune a populației, mai subtilă și mai eficientă, sperau liderii români, era aceea a ameliorării condițiilor de viață. Astfel, la ședința plenară a Comitetului Central al PMR din decembrie 1956, Gheorghiu-Dej se lansa într-o pledoarie ipocrită pentru necesitatea "dezvoltării sistematice și hotărâte a agriculturii și industriei producătoare de bunuri de consum" prin alocarea unui număr crescut de resurse "materiale" și "financiare
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
produsese o delimitare, chiar ruptură, mai precis, o răcire a relațiilor. Își vorbeau numai despre ceea ce considerau a fi strict necesar. Într-o astfel de atmosferă a decurs și întoarcerea în țară" (Sfetcu: 2008, 300). După prezentarea, în cadrul unei ședințe plenare a Comitetului Central al PMR, a unei forme sintetice a discursului "secret" al lui Hrușciov, și unde se afirma caracterul "protocronist" al destalinizării românești, pasămite pusă în practică încă din 1952 prin combaterea "devierii de dreapta" (Pop: 2002, 56), Biroul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ordine inversă, pentru a se putea stabili, întâi într-un cadru restrâns, poziția conducerii de partid asupra semnificației destalinizării, iar numai după aceea să fie inițiată distribuirea acesteia într-un context mai larg, cum ar fi acela a unei ședințe plenare a Comitetului Central al PMR. Cu alte cuvinte, Dej și apropiații săi se temeau de o insuficientă "prelucrare" a consecințelor ce decurg pentru RPR din noua direcție ideologică adoptată de către Moscova. Cu această ocazie, Miron Constantinescu lansează, într-un cadrul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
auzit, dacă nu știa că are sprijinul lui Ioșca". În final, acesta sugera că activitatea celor doi ar trebui catalogată drept "nepartinică", iar Biroul Politic ar trebui să adopte o hotărâre în acest sens, convocând de asemenea și o ședință plenară a Comitetului Central al partidului (Tudor, Cătănuș: 2001, 136-138). Însă cea mai radicală condamnare a intențiilor lui Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi va veni din partea ministrului de Interne Alexandru Drăghici, care aprecia drept ""răspândire de metode antipartinice cu tendințe de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
timp cu putință (Tudor, Cătănuș: 2001, 154-155). Considerându-se că nu au respectat "cerințele statutare de partid și normele leniniste ale vieții de partid", Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi au fost excluși un an mai târziu, cu ocazia unei ședințe plenare a Comitetului Central al partidului din Biroul Politic, permițându-li-se însă să rămână în componența acestui organ de conducere al PMR. Condamnați pentru că ar fi "încercat să calomnieze activitatea organelor conducătoare de partid și a organelor statului democrat-popular și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ale Anei Pauker (Deletant, Pearton: 1998, 254). "Devierea de stânga" de care au fost de asemenea acuzați reflecta zelul excesiv cu care urmăriseră implementarea noii tendințe ideologice a centrului moscovit, fără a o ajusta însă "specificului local", românesc. La ședința plenară a Comitetului Central al PMR de la finalul anului 1961 s-a redescoperit subit faptul că Miron Constantinescu se afla în relații excelente cu "La Passionaria" română, fiind denumit chiar "copilul" său "băiatul lui Ana (sic!)" (Neagoe-Pleșa, Pleșa: 2006, vol. II
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lor reformiste, este puternic atrofiată. Utilizând un alt concept avansat de către Michael Shafir, acela de "schimbare simulată", se poate propune o variantă de titlu mult mai adecvată pentru lucrarea mai sus menționată, și anume O destalinizare simulată. "Prelucrând" rezultatele ședinței plenare a Comitetului Central cu activul de partid din regiunea București, Emil Bodnăraș hașura o corelare sugestivă între capcanele destalinizării și inițiativa lui Constantinescu și a lui Chișinevschi, devenită puerilă în lumina evenimentelor din Polonia și Ungaria: Se știe ce frământări
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s-a petrecut în vara lui 1958, cu puțin înaintea demarării procesului de retragere a trupelor sovietice din România. Mai mulți vechi ilegaliști, colaboratori de-ai lui Gheorghiu-Dej în perioada interbelică, au fost excluși din PMR, cu ocazia unei ședințe plenare a Comitetului Central al PMR, convocată special în acel scop. După 1945, aceștia fuseseră marginalizați datorită cunoștințelor pe care le aveau despre noii lideri ai partidului, iar rolul lor fusese redus treptat la acela de naratori ai momentelor "revoluționare" din
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru imaginarul cadru valoric ierarhic al premodernității era evidentă. Detalierea aspectelor constitutive ale modernității leninismului romantic va fi operată în ultimul capitol al lucrării. Până atunci, să ne oprim asupra discursului ținut de secretarul general al PCR cu ocazia ședinței plenare a Comitetului Central al partidului din noiembrie 1971, care poate fi considerat piatra unghiulară a programului ideologic avansat de către leninismul romantic. "Transformarea oamenilor înarmarea lor cu concepția înaintată despre viață și societate materialismul dialectic și istoric -, (sic!) cu cele mai
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
general marile puteri, Statele Unite și Uniunea Sovietică, având, în general, o tușă maoistă: egalizarea raporturilor juridice, dar implicit și politice și economice dintre state sau respectarea necondiționată a suveranității și independenței fiecărui stat ca premisă a dezvoltării și afirmării internaționale plenare a "ființei sale naționale", un deziderat romantic recuperat pe coordonate leniniste din doctrina pașoptistă. Așa cum am afirmat în capitolul precedent, între dezvoltarea internă, dogmatică și opresivă, și dezvoltarea externă (aparent) democratică a leninismului romantic nu există nici o "ambiguitate", așa cum susține
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
demnă, de la accesul liber la învățământ, cultură, știință, de la posibilitatea participării directe a oamenilor, fără deosebire de naționalitate și în primul rând a maselor muncitoare la conducerea întregii societăți. Numai o asemenea abordare practică a problemei democrației poate asigura afirmarea plenară a personalității umane, corespunde cauzei descătușării omului, care să fie cu adevărat liber, stăpân pe destinele sale (Ecobescu: 1983, 40). Democrația "burgheză" nu putea fi altfel decât falacioasă și ipocrită, cel mult "formală", deoarece constrângerile pe care le impune cetățenilor
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
omului, în toate domeniile". Ipocritele și imperfectele drepturi "burgheze" ale omului păleau desigur în comparație cu perfecțiunea permanent proiectivă, niciodată sau prea puțin prezentă, a variantei romantic leniniste a principiilor umanitare. Drepturile liberale, occidentale, nu reprezentau decât niște "bariere" în calea afirmării plenare a personalității umane, încearcă să ne convingă Nistor Prisca (1978, 112). Mai mult, strategia ideologică "imperialistă", pedalând excesiv asupra aspectelor umanitare, nu ar fi încercat decât devierea atenției maselor "de la problemele mari, esențiale politice, economice și sociale care confruntă societățile
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lupta pentru bunăstarea personală în dauna bunăstării semenilor constă în situarea omului în centrul întregii preocupări și activități a societății și, în același timp, în stabilirea unor raporturi armonioase, organice între individ și colectivitate. Umanismul revoluționar concepe afirmarea și dezvoltarea plenară a personalității umane nu izolat, ci în cadrul ansamblului societății, promovând principiul rațional și generos potrivit căruia fericirea personală nu se poate realiza încălcând dreptul la fericire al altora, ci numai în cadrul înfăptuirii generale a colectivității, a poporului, a umanității. Aceasta
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spiritual" (Pantazi: 1975, 54-59). La prima vedere, s-ar părea că este vorba despre concepția marxistă asupra drepturilor omului, care, deși conține numeroase neajunsuri dintre care cel mai important ar fi ambiguitatea universalității prezente a principiilor umanitare, abandonată pentru drepturile plenare ale omului, posibile numai în lumea post-capitalistă (vezi Kołakowski: 2007) este totuși critică, autoreflexivă, marxismul testându-și permanent ideile în manieră empirică. Nu. Aici avem de a face cu o concepție tipic leninistă asupra omului și a drepturilor sale, originate
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
bine de ce sistemele economice create de regimurile leniniste au pășit de la început și până la sfârșit cu stângul. În ceea ce privește RSR, economia ocupa un loc aparte în proiectul romantic leninist de transformare a societății, analiza ei, măcar schițată, fiind indispensabilă pentru înțelegerea plenară a variantei ceaușiste a leninismului. Pornind de la premise marxiste, Gheorghe Crețoiu și Ioan Zahiu afirmă că factorul economic are ponderea principală în structurarea societății, chiar și în raport cu cel politic. Dar, "La rândul său", se grăbesc autorii să adauge, "politicul nu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de disciplinare socială, nu ca garant al libertății și demnității individuale. Dobândirea de către cetățeni a "conștiinței socialiste" ar fi relevat însă ceva și mai important: varianta "burgheză" a drepturilor omului nu era decât o mascaradă, un surogat al autenticelor drepturi plenare ale omului, a căror individualitate era circumscrisă unui cadru colectiv; adevărata afirmare a personalității umane nu ar fi fost posibilă decât în lumea post-capitalistă, în care realitatea socială și materială urma să fie restructurată pe cu totul alte coordonate ontologice
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Vom reveni cu amănunte asupra simbolurilor și a ritualurilor de fiecare dată când spirala în care ne învârtim pe scara din clopot ne-o va cere. Sigur, descrierea selectivă, uneori cenzurată nu a ajutat niciodată la o interpretare exhaustivă sau plenară a ritualului, dar reflectă o unitate greu de imaginat a tuturor variantelor întâlnite la culturile străvechi și noi ale lumii, comportamentul ritual deosebindu-se doar prin limbaj, care este singurul capabil prin sintaxă și semantică să explice evoluția istorică a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lor este adevăratul secret al francmasoneriei. Care secret? Exact adevărul de care se cramponează toți că nu-l știu și care e înscris pe fruntea fiecăruia de-a lungul ritualurilor și al istoriei. Este adevărul, filosofia autentică a muncii relevată plenar, în interpretarea omului modern prin frățiile medievale, nu prin tradiție și filosofie ci prin lucrările zilnice de ridicare a catedralelor și structurilor arhitecturale care făceau să strălucească mintea omenească în raport cu divinitatea, întăreau legătura între acestea. Mi-am pus întrebarea adeseori
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
includeau arta și științele cele mai avansate geometrie, chimie, sculptură, pictură, modelarea sticlei și secretele perspectivei și proporțiilor. De la spiritualitatea vechilor tradiții s-a trecut la îndeplinirea faptică a filosofiei, pentru ca mai târziu să se poată accede la o îmbinare plenară a acestor două curente, lucrativă și speculativă. Prin însăși existența lor medievală francmasonii au fost în contradicție totală cu lumea în care trăiau, ceea ce i-a îndreptățit să se înconjure de o secretomanie și o stratificare asemănătoare castelor. Dacă în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
and Symbol, 1958. 213 Johann Valentin Andreae, Fama Fraternitatis, 1614. 214 Goethe 215 Liviu Pendefunda, Oglinda literară, 2007, 6, 71. 216 Într-o formă extremă se afirmă că Dumnezeu a dictat mesajul său vorbitorilor sau scriitorilor, cuvânt cu cuvânt. Inspirația plenară a fost susținută de John William Burgon (1861). Aceasta se susține pe afirmația că "toată scriptura este o respirație a Domnului" theopneustos inspirată de Dumnezeu, (II Tim. 3:16) și cum spune Sfântul Paul "că vorbim nu în cuvintele rostite
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțelepciunea omului ci în cuvinte învățate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale" (I Cor. 2:13). Joseph Barber Lightfoot, episcop de Durham și professor la Cambridge remarca în 1895 (Notes on Epistles of St. Paul from Unpublished Commentaries) că inspirația plenară este certă, cuvintele fiind instrumente ale îngrijirii și înțelegerii ideilor, ele premerg și urmează gândirii. Exegezele hermeneuticii sunt mai sigure în doctrina bisericii atunci când este folosită metoda interpretării sau tălmăcirii literale. Și acesta ar putea fi un alt arc reflex
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mi-ar fi gătit, mi-ar fi cârpit rufăria? Am fi devenit unul și același, iar pactul sacru al căsătoriei ar fi constituit siguranța și căminul nostru pe vecie. Ea era o parte integrantă, o evidență a acelei pure, neștirbite, plenare încrederi în bine, care nu mi-a mai fost dăruită nicicând de atunci încolo. Mult mai târziu, mi s-a părut că, în oarecare măsură, m-am vindecat de trecut. Trecutul se poate vindeca. Îl revăd acum, în depărtare, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
art. G.48 TUE. Secțiunea 4 Curtea de Justiție Articolul 164 Curtea de Justiție asigura respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea prezentului tratat. Articolul 165 Curtea de Justiție este formată din cincisprezece judecători*). Curtea de Justiție se întrunește în ședința plenară. Totuși, ea poate crea în cadrul sau camere, formate fiecare din trei, cinci sau șapte judecători, fie pentru anumite măsuri de instrucție, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condițiile prevăzute în acest scop de regulament. La solicitarea unui
TRATAT din 25 martie 1957 instituind Comunitatea Europeană*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129270_a_130599]
-
de instrucție, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condițiile prevăzute în acest scop de regulament. La solicitarea unui stat membru sau a unei instituții comunitare care este parte în proces, Curtea de Justiție se întrunește în ședința plenară. La cererea Curții, Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate mari numărul judecătorilor și poate efectua adaptările necesare alineatului 2 și 3 din prezentul articol și alineatului 2 din articolul 167. *) Textul alineatului a fost modificat cu ocazia adeziunii Austriei, Finlandei și
TRATAT din 25 martie 1957 instituind Comunitatea Europeană*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129270_a_130599]
-
este ministrul educației și învățămîntului. În lipsa președintelui, atribuțiile acestuia se îndeplinesc de primul vicepreședinte. Membrii Consiliului Superior al Educației și Învățămîntului se propun de către Congresul educației și învățămîntului. Articolul 4 Consiliul Superior al Educației și Învățămîntului se convoacă în ședințe plenare de doua ori pe an sau ori de câte ori este nevoie, de către președinte sau la cererea a cel puțin unei treimi din numărul membrilor săi. Articolul 5 Consiliul Superior al Educației și Învățămîntului își desfășoară activitatea în prezenta a cel puțin două
DECRET nr. 150 din 5 mai 1980 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Educaţiei şi Învăţămîntului şi a consiliilor educaţiei şi învăţămîntului judeţene şi al municipiului Bucureşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127836_a_129165]