978 matches
-
cu experiențele caracteristice postmodernismului, dînd ca exemplu "extazul comunicării" în special prin intermediul mass-media, a computerelor și a noilor tehnologii. El a declarat acea experiență ca "desuetă", după care el însuși s-a lăsat absorbit de ea. 33 Baudrillard recunoaște că plonjează în "ficțiunea care este America", pătrunzînd în "America văzută ca ficțiune". Într-un articol ulterior, el a insistat că aceste reflecții asupra Americii sînt "de fapt ficțiune" (Baudrillard, 1993: 243 f). Cu toate acestea, aș sugera că acest text oferă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Henry. În această relație, fascinația senzual-estetică este înlocuită de frenezia delirantă. Citindu-i manuscrisele, întreținând o corespondență ardentă și devenind tot mai intens atrasă de libertatea brutală a scrisului său, Anaïs Nin descoperă în Miller un partener alături de care poate plonja în jocurile complicate ale vieții ei interioare, eliberând o energie ce se poate transforma în artă. Reperul amândurora este June, prezență paradoxală ce desparte și unește deopotrivă și a cărei absență din Paris favorizează declanșarea unei incontrolabile reacții erotice, instabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
spate. După spusele lui, marcate de ezitări și confuzii, cei doi s-au apropiat unul de celălalt pentru a se săruta, iar scena, vazută în oglinda retrovizoare, l-a tulburat într-atât de mult, încât a pierdut direcția și a plonjat într-o prăpastie, la kilometrul 17. Cu toate acestea, declarațiile contradictorii ale martorilor, datele incomplete și disponibilitatea redusă a șoferului de a comunica transformă povestea într-un puzzle obscur, de nerezolvat. Fără a dezlega misterul, romanul evoluează treptat pe nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în uretră de urolog a rămăs ultima speranță în fața umilitoarelor, dar indispensabilelor scutece. N-a mai citit presa și nu mai e la curent cu știrile de prin 2001, după 11 septembrie, și, ajuns în Manhattan, are senzația că a plonjat într-o junglă sufocantă și agresivă. Telefoanele mobile au desființat nu doar distanțele, ci și intimitatea și valoarea reală a comunicării, întorcând indecent lumea pe dos. Câteva întâlniri semnificative îl conving să-și modifice viața radical și periculos: scriitorul decide
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
om-tanc sau om-carte. Situațiile acestea irigă meandre de istorii, de cercetări, de căutări, de anchete sau de evadări. Le Syndrome de scaphandrier / Sindromul scafandrului (Brussolo, 1991) propune o tematică originală. Eroul este un vânător de vise. În fiecare noapte, el plonjează în cel mai profund somn pentru a aduce ceea ce Borges numea "hronire", adică obiecte bizare situate "dincolo de lumea noastră", pe care le vinde unor colecționari avizi. Povestirea ilustrează nucleul tematicii onirice a lui Brussolo. Ca și scufundătorul, Brussolo ajunge în
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
structurilor axiologice" Dacă acceptăm ideea - așa cum am arătat la început - că orientarea axiologică reprezintă componenta subiectivă latentă a personalității, dar și dezirabilul, este ușor de sesizat aportul metodelor directe. Într-un anumit fel, ele sunt cele mai propice pentru a plonja, cu mai puține medieri, în interiorul conștiinței, al intenționalului. În materie de ce crede individul, de opiniile lui intime, este greu de admis că altcineva decât el însuși le cunoaște mai bine. Desigur, opiniile, atitudinile, crezurile, în raport cu alte niveluri ale personalității și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
am fost coleg..., unii mai trăiesc... alții... Dumnezeu să-i ierte... (sonerie ușă) A venit! Nu-i dau drumu'! Nu-i dau drumu'! Și să-l ia naiba! În fiecare luni seara, ora nouăsprezece, de fix, vine, cică, să mă plonjeze în trecut... Da eu nu mai vreau să plonjez în trecut (de fapt, se pregătește de primire aranjează fursecurile pe farfurie, pune pahare, o sticlă cu suc)... ca și cum trecutul ăsta ar fi un bazin... Și dacă în bazin nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i ierte... (sonerie ușă) A venit! Nu-i dau drumu'! Nu-i dau drumu'! Și să-l ia naiba! În fiecare luni seara, ora nouăsprezece, de fix, vine, cică, să mă plonjeze în trecut... Da eu nu mai vreau să plonjez în trecut (de fapt, se pregătește de primire aranjează fursecurile pe farfurie, pune pahare, o sticlă cu suc)... ca și cum trecutul ăsta ar fi un bazin... Și dacă în bazin nu există apă? Să mă strivesc de... trecut..., să mă înec
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
securitate?!! Gh. P. doi: (calm, mestecă în continuare) Dosarele noastre de securitate... Gh. P. unu: Care..., de unde... dosarele noastre de securitate...! Gh. P. doi: De la securitate... Ia și tu o pîrjoluță... Gh. P. unu:...Adică ai adus dosarele... adică iar plonjăm în trecut... Gh. P. doi:...Cam așa..., numai că plonjonul ăsta e mai periculos... în trecutul ăsta din dosare s-ar putea să ne înecăm... e un trecut de mare adîncime... Gh. P. unu: Și-atunci de ce ai spus că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru primul. Viteza unei societăți dominate de capital poate fi celebrată sau, dimpotrivă, tematizată ca sursa unei fascinații meduzante cum face Paul Virilio. Poți saluta delocalizarea, imaginația ta poate urca În spirale către eterul marilor cuvinte, În deliruri poetice, poți plonja Într-o Matrice SF, sau, dimpotrivă, de pe poziții esențialmente moral/metafizice, poți arăta cît de nocivă este ea (să ne gîndim la critica spațiului de la Heidegger sau Lévinas). În orice caz, este limpede că „postmodernitatea” dedusă din metanarațiunea marxistă este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
putea conchide, ca urmare a unui amănunt autoreferențial, plasat la Început, de a cărui importanță cititorul nu-și dă seama decît la sfîrșitul lecturii: singur În aeroport, Jérôme Angust citește, sau mai degrabă pretinde că citește o carte (În care “plonjează cu furie”). El citește cartea pe care noi o avem În față, iar noi, În urma lecturii, urmează să stăm pasămite de vorbă cu propriul nostru eu. O nouă Franșoise Sagan: Anna Gavalda Anna Gavalda este o femeie simpatică, slabă, tunsă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
observator exterior, cu propriile mele limite, îmi elimină orice pretenție la o cunoaștere universală. În același timp, nu vreau să renunț la știința internă, știu că ea există, că este într-o altă ordine decît cea a științei "obiective". Voi plonja deci în intern sau măcar mă voi preface. Comportament care lasă loc unei analize subtile. Ceea ce este zgomot pentru un observator exterior devine semnificație, sursă de reorganizare și de ordine în interiorul sistemului. Zgomotul este sursă de ordine și generează noi
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
trunchiul spre stînga, apoi spre dreapta, apoi spre stînga, spre dreapta, legănîndu-se în timp ce aluneca pe schiuri cu repeziciune, pe partea cea mai abruptă a pantei, coborînd povîrnișurile, urcîndu-le din nou, apoi se arunca în gol de parcă ar fi vrut să plonjeze în zăpadă; dispărea ca mai apoi să apară ceva mai jos, încordat, cu mîinile în sus, cu pieptul înainte; se apleca în față, se ghemuia, sărea și continua coborîrea. Zbura foarte aproape de sol precum o rîndunică ce anunța furtuna. Ținu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și tradiționale, inclusiv folclorice, prozastice și poematice, corelează, ca și în proză, atitudini opuse, tabloul realist cu metafora și simbolul, conferă unor situații prozaice sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic. În aspectul construcției și în genere al teatralității, unele piese sunt excesiv de stufoase, prolixe, diluate, grevate de o discursivitate superfluă, stridente chiar în raport cu cele mai anticlasice structuri. Dar tot ceea ce e de natură să contrarieze norme și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
vitalist antropomorf al mărcii (asimilată de unii cercetători totemului). "Marca va placa o lume animistă în lumea noastră, iar farfuriile zburătoare care ar privi societatea noastră industrială ar vedea în primul rînd tigrul Esso și cavalerul Ajax, embleme ce ne plonjează într-o lume magic infantilă" (E. Morin, prefața la Cathelat și Cadet, 1976: 12). În epoca simulacrului și simultaneizării apare însă și o revenire postmodernă la funcțional, denotativ, fiabil în achiziționarea și utilizarea obiectelor (cf. G. Lipovetsky) și dublată de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
regim nocturn” al imaginarului (Durand, 1998Ă. În continuarea depășirii dihotomiei artificial-natural/biologic se remarcă renunțarea la o altă opoziție filosofică tradițională, și anume la aceea dintre obiect și subiect, în cadrul filosofiei virtualului tehnologic. La fel cum omul este socotit a plonja în universul obiectual cibernetic, lăsându-se interpenetrat de tipare material-tehnologice și de funcții și acțiuni computaționale, se presupune că elementul mașinal se subiectivează sau se încrucișează cu modele ale subiectivității. Spațiul tehnologic virtual este configurat de negocierile și de interacțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în jur de 40 de ani, căsătorit, doi copii, director comercial Data: 5 noiembrie 2004 Titlul: Marele plonjon Povestirea: Sunt cățărat în partea de sus a unei platforme foarte înalte, care nu este stabilă. O persoană care este alături de mine plonjează fără motiv în gol. Analiza: Visul insistă mult asupra înălțimii, ceea ce este în același timp un simbol și o deplasare din cauza redundanței din povestire: în partea de sus a unei platforme foarte înalte. Înălțimea (pentru toate simbolurile, ne vom raporta
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ambiția, idealul, dorința de mărire. Însă ambiția este amenințătoare, dat fiind că platforma este instabilă. Marc se simte într-o postură delicată, iar verbul «a se cățăra» este, în acest sens, deosebit de sugestiv (poziția sa nu este confortabilă). Persoana care plonjează în gol este diferită de Marc în vis (nu este el), și totuși este fără îndoială vorba de Marc. Este un alter-ego. Acea persoană (pentru că nu este numită și identificată) este fața ascunsă a lui Marc. Ea face ceea ce Marc
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de Marc în vis (nu este el), și totuși este fără îndoială vorba de Marc. Este un alter-ego. Acea persoană (pentru că nu este numită și identificată) este fața ascunsă a lui Marc. Ea face ceea ce Marc nu îndrăznește să facă: plonjează în gol. Și în acest caz, verbul este semnificativ: ea nu cade (atitudine pasivă), ci plonjează (atitudine activă). Tot mesajul visului ar putea sălășlui în acest termen. Căci vidul este un simbol ambivalent: fie negativ, însemnând sterilitate (vidul existenței), fie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
un alter-ego. Acea persoană (pentru că nu este numită și identificată) este fața ascunsă a lui Marc. Ea face ceea ce Marc nu îndrăznește să facă: plonjează în gol. Și în acest caz, verbul este semnificativ: ea nu cade (atitudine pasivă), ci plonjează (atitudine activă). Tot mesajul visului ar putea sălășlui în acest termen. Căci vidul este un simbol ambivalent: fie negativ, însemnând sterilitate (vidul existenței), fie pozitiv, însemnând potențialități (vidul poate fi umplut). Cum persoana plonjează (atitudine activă), și nu cade (atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ea nu cade (atitudine pasivă), ci plonjează (atitudine activă). Tot mesajul visului ar putea sălășlui în acest termen. Căci vidul este un simbol ambivalent: fie negativ, însemnând sterilitate (vidul existenței), fie pozitiv, însemnând potențialități (vidul poate fi umplut). Cum persoana plonjează (atitudine activă), și nu cade (atitudine pasivă), vidul are probabil o semnificație pozitivă. Postura lui Marc fiind delicată (instabilitatea platformei pe care este cățărat), visul îi arată calea: trebuie să îndrăznească să pornească (a plonja) spre necunoscut (gol). Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
poate fi umplut). Cum persoana plonjează (atitudine activă), și nu cade (atitudine pasivă), vidul are probabil o semnificație pozitivă. Postura lui Marc fiind delicată (instabilitatea platformei pe care este cățărat), visul îi arată calea: trebuie să îndrăznească să pornească (a plonja) spre necunoscut (gol). Trebuie să renunțe la anumite ambiții (înălțimea) care nu îl satisfac (precaritatea posturii). Are în el curajul de a o face (deoarece persoana - dublul său - plonjează), dar ignoră acest lucru. Visul lui Marjorie, 11 ani, elevă de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cățărat), visul îi arată calea: trebuie să îndrăznească să pornească (a plonja) spre necunoscut (gol). Trebuie să renunțe la anumite ambiții (înălțimea) care nu îl satisfac (precaritatea posturii). Are în el curajul de a o face (deoarece persoana - dublul său - plonjează), dar ignoră acest lucru. Visul lui Marjorie, 11 ani, elevă de gimnaziu, locuiește cu părinții și sora sa Data: 18 mai 2000 Titlul: Broasca verde Povestirea: Am invitat-o pe buni la noi acasă, iar mama îi spune: «O! Arătați
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
unei situații. Este la fel ca animalul lipsit de apărare condus spre abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este «abătut», având un pesimism manifest sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ceea ce avem, în același timp, cel mai detașat de exterior și cel mai puțin pătruns de intelectualitate. Să căutăm, în zonele cele mai adânci ale sufletului nostru, punctul unde ne simțim cât mai aproape de propria noastră viața [s.n.]. Atunci vom plonja, din nou, în durată pură, o durată în care trecutul, mereu în marș, crește, fără încetare, printr-un prezent absolut nou [s.n.]. Dar, în același timp, simțim cum se întinde până la limita lui extremă, resortul voinței noastre. Trebuie, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]