3,494 matches
-
cu greu ajungem, li se arată altora mai fericiți ca un fulger de lumină în plin foc al creației, și nu tragem concluzia că acolo unde efortul critic nu este manifest el este și absent." De observat folosirea persoanei I plural care presupune o includere clară în rândurile scriitorilor ce percep în mod clasic arta drept meșteșug. Fraze de acest gen exemplifică în mod clar particularitățile stilului folosit de Eliot în discursul său critic, stil care poate fi definit drept "concis
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
va avea interdicție de publicare între 1960 și 1963, pentru ca, din 1964, când reintră în publicistică la „Contemporanul”, să fie o prezență constantă, semnând săptămânal vreme de trei decenii, cu precădere în paginile „României literare”. Cea dintâi plachetă, Persoana întâia plural, îi apare în 1964. I s-au acordat numeroase premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor (1970, 1977, 1982, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1970), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982). Natură eminamente romantică, de tip contemplativ și interiorizat, formată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
a mă copilări, pentru a deveni un copil, pentru a mă vindeca astfel de maturitatea pe care o simțeam coborând asupra mea ca o febră, ca o boală ce s-ar putea dovedi incurabilă.” În primele două volume (Persoana întâia plural și Călcâiul vulnerabil, 1966) și chiar în al treilea (A treia taină, 1969), fuziunea reflecției cu vibrația e discontinuă și nu în toate cazurile deplină. Nota cărții de debut este un lirism al ingenuității, căruia nu-i sunt necesare, spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
inofensiv murmur abia dacă muzical, spune lucruri deloc temperate, neliniștitoare, dureroase. Materialitatea percepțiilor directe se filtrează în sunete de o mare puritate. Înăbușirea conținutului dramatic într-o formulare dulce somnolentă este de un neașteptat efect. LUCIAN RAICU SCRIERI: Persoana întâia plural, pref. N. Manolescu, București, 1964; Călcâiul vulnerabil, București, 1966; A treia taină, București, 1969; Calitatea de martor, București, 1970; Cincizeci de poeme, București, 1970; Convorbiri subiective (în colaborare cu Romulus Rusan), București, 1971; Octombrie, noiembrie, decembrie, București, 1972; Poezii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
indică apariția, alături de ierahia verticală, a unei ierrhii orizontale: cea a stărilor. Acestea vor urmări ca drepturile să fie sancționate și fixate în scris și să le dezvolte libertățile (libertates) în detrimentul autorității suveranului (auctoritas). Este însă vorba de "libertăți la plural", care sunt tot atâtea privilegii 108. Această intenție se transformă pentru stări într-o adevărată mișcare de emancipare, ce-și are începuturile în regatele Spaniei, în Anglia și Franța. Îndreptată inițial spre conservarea drepturilor și libertăților (iura et libertates) cucerite
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, Înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată În locul celei de I plural. Un alt exemplu În care copilul surd ignoră total cerința, scrie prietenului, dar despre altceva: Ce mai faci?eu sunt bine. La școală la tine cum este? Ai luat note bune la școală? Eu am luat note la teza. Ai
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
Lucrați în perechi” Fiecare elev din perechea formată scrie un substantiv la numărul singular, apoi colegul său îl trece la numărul plural. După ce toate perechile formate au alcătuit coloana de substantive inversează cerința de lucru. a. Exemplu: nr. singular nr. plural casă case 69 drum drumuri floare flori albină albine Elevii care au scris substantive la numărul plural le trec la numărul singular și invers. b. Exemplu: nr. plural nr. singular pomi pom băieți băiat școli școală elevi elev Exemple de
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
coloana de substantive inversează cerința de lucru. a. Exemplu: nr. singular nr. plural casă case 69 drum drumuri floare flori albină albine Elevii care au scris substantive la numărul plural le trec la numărul singular și invers. b. Exemplu: nr. plural nr. singular pomi pom băieți băiat școli școală elevi elev Exemple de exerciții pentru consolidarea cunoștințelor: 1. Treceți substantivele la numărul plural: creion; carte; caiet; stilou; masă. 2. Treceți substantivele la numărul singular: păduri; case; câini; elevi; pomi. 3. Precizați
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
se vorbește; a III-a despre care se vorbește. Formele pronumelui personal la: numărul singular: eu, tu, el, ea; numărul plural: noi, voi, ei, ele. Pentru însușirea cunoștințelor despre pronumele personal se poate da tabelul următor: Persoana Nr. singular Nr. plural I eu noi a II-a tu voi a III-a el, ea ei, ele 77 3. Tehnica „petalelor” Împart elevii clasei în cinci grupe și dau la fiecare o petală din hârtie glasse, pe care este scrisă cerința de
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
ea; 90 plural: noi, voi, ei, ele. 9 NUMERALUL este partea de vorbire care arată un număr. 9 VERBUL este partea de vorbire care arată acțiunea, existența și starea obiectelor. Numărul verbului: singular: eu văd; tu vezi; el/ea vede; plural: noi vedem, voi vedeți, ei/ele văd. Persoana verbului: I (eu învăț, noi învățăm); a II-a (tu înveți, voi învățați); a III-a (el/ea învață, ei/ele învață). Predarea - învățarea părților de propoziție În clasa a III-a
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
proprii de adresare au contribuit decisiv la această opacizare a onorificelor. Formarea sintagmelor: de ce cad unele în desuetudine În toate limbile romanice, factorul "politețe" influențează sistemul pronumelor alocutive: forma tu este înlocuită de o alta din paradigma pronominală, fie de pluralul persoanei a II-a, ca în franceză (vous), fie de singularul persoanei a treia, precum în italiană (lei). Studiul cercetătorilor Roger Brown și Albert Gilman conține și câteva explicații istorice ale originii acestui fenomen 19. Primele atestări din latină datează
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
unui preot, pentru că nu i s-a adresat cu Sfinția Voastră sau Preasfințite Părinte, ci cu un simplu matale. (Evenimentul). Chiar și inovațiile recente, ironice și ludice, urmează aceeași schemă de formare; deși atitudinea asociată lor nu este respectul, tot pluralul persoanei a II-a domină: Întunecimea voastră, mulțumesc de sfaturi! (Internet, 2007), Oho, minunăția voastră... să facem mătănii... (Internet, 2008), Urâciunea voastră, cred că vrea să vă omoare! (Internet, 2007), Ăla e, spurcăciunea voastră. (Internet, 2007). 2. INTERPRETAREA STATUTULUI: LOCUȚIUNE
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
urmă opțiuni - pentru îmbinare liberă - argumente ar putea constitui posibilitatea de a schimba persoana posesivului (a II-a cu a III-a), flexiunea celor două elemente componente (în genitiv-dativul Domniei Tale, amândoi formanții poartă mărcile cazuale), posibilitatea de a construi pluralul sintagmei (Domnia Voastră, Domniile Voastre). Pentru interpretarea ca locuțiune, cel mai important argument a fost acordul, realizat la persoana a II-a26 mai ales în scrierile vechi sau cu pretenția de a reconstitui limba veche: Măria ta ești domn și ai toată puterea
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau la glume și ironii. De când pluralul și-a adjudecat teritoriul politeții, sub model străin, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, singularul a devenit neproductiv. Restrângerea uzului la contexte protocolare face ca sistemul acestor locuțiuni să fie opac majorității vorbitorilor, de aceea este
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
este explicată de Quispel ca rezultat al interferenței cu unele speculații orfico-platoniciene78. Teoria lui Quispel a fost continuată de Hans Martin Schenke, care pune de asemenea În relație mitul Sophiei cu pasajul din Gen. 1:26 În care Dumnezeu (la plural!) pornește să-l alcătuiască pe om după chipul său („al nostru”)79. Am văzut deja că interpretarea potrivit căreia pluralul din pasajul biblic se referea la Dumnezeu și Înțelepciunea lui era curentă. Mai tîrziu, un Anthropos masculin o va Înlocui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Martin Schenke, care pune de asemenea În relație mitul Sophiei cu pasajul din Gen. 1:26 În care Dumnezeu (la plural!) pornește să-l alcătuiască pe om după chipul său („al nostru”)79. Am văzut deja că interpretarea potrivit căreia pluralul din pasajul biblic se referea la Dumnezeu și Înțelepciunea lui era curentă. Mai tîrziu, un Anthropos masculin o va Înlocui pe Sophia 80. O mai recentă trecere În revistă a remarcabilelor analogii dintre Înțelepciunea biblică și Sophia gnostică a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
terminologiei aristotelice 219. În Metafizica lui Aristotel (V:2), instrumente (organa) sînt cele două cauze intermediare (cea formală și cea materială) dintre cauza eficientă și cea finală. Cauza materială este „instrumentul” cauzei finale, iar cauza formală este „instrumentul” cauzei eficiente. Pluralul logoi este utilizat de Filon pentru a desemna Ideile platonice individuale, numite și ideai, archetypoi ideai, typoi, metra, sphragides, logoi spermatikoi, spermata kai rhizai dynameis, asomatoi dynameis, doryphoroi dynameis, angeloi, charites. Toate se identifică uneori Între ele, alteori sînt distincte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
credințelor celor din Concorezzo 14. Și el cunoaște povestea Spiritului cel cu patru fețe și mai adaugă că Lucifer, Spiritul și un al treilea partener - Trinitatea malignă - au Învrăjbit elementele. Această inovație derivă probabil dintr-o Încercare de a explica pluralul din Geneza 1:26 (În latină: „Faciamus hominem”) drept referire la Lucifer și la asociații săi (Lucifer fuit locutum im persona sociorum: limba lui Burci se situează pe la jumătatea drumului Între latină și italiană). Episodul trebuie să fie o variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
plantele, Îi face pe „luminătorii” cerului, apoi le poruncește Apelor să se umple de viețuitoare. Își fac apoi apariția (ori sînt create) păsările cerului, iar Dumnezeu poruncește pămîntului să „dea din sine” viețuitoarele pămîntești, apoi se adresează sieși, vorbind la plural (Geneza 1:26), pentru a-l face pe om după chipul său și Îl face parte bărbătească și totodată femeiască, numindu-l stăpîn peste toate viețuitoarele. Constatînd că toate acestea sînt bune, Dumnezeu se odihnește pentru o zi. Capitolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu contestă adevărul conținut În fiecare dintre enunțurile contradictorii ale Cărții Genezei; nu vor altceva decît s-o Înțeleagă. Un alt careu decisiv de pe tabla de șah a jocului Genezei este 1:26, unde referirea la Dumnezeu se face la plural. Nu sînt posibile decît puține opțiuni: A. Premisa este că Dumnezeu este cu adevărat Înaltul și slăvitul creator al ecosistemului; această premisă este comună iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este 1:26, unde referirea la Dumnezeu se face la plural. Nu sînt posibile decît puține opțiuni: A. Premisa este că Dumnezeu este cu adevărat Înaltul și slăvitul creator al ecosistemului; această premisă este comună iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la Dumnezeu se face la plural. Nu sînt posibile decît puține opțiuni: A. Premisa este că Dumnezeu este cu adevărat Înaltul și slăvitul creator al ecosistemului; această premisă este comună iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
posibile decît puține opțiuni: A. Premisa este că Dumnezeu este cu adevărat Înaltul și slăvitul creator al ecosistemului; această premisă este comună iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește că, oricare ar fi Dumnezeul din Geneză (fie un intermediar, fie Diavolul), el i-a creat pe oameni cu ajutorul Arhonților (majoritatea gnosticilor și maniheenii). Să ne deplasăm acum În careul alăturat (2:7): Cine i-a suflat În nări
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]