2,913 matches
-
cauzale, prin identificarea atât a tuturor contribuțiilor umane, cât și a tuturor împrejurărilor cu legătură de cauzalitate; alegerea acestor factori se face folosindu-se criteriul sine qua non și izolându se, ipotetic, fiecare contribuție; de asemenea, în cazul identificării unei pluralități de contribuții, trebuie constatate și analizate și conexiunile dintre ele, precum și absența fragmentării lanțului cauzal; - stabilirea aspectului psihic al legăturii de cauzalitate, prin parcurgerea unor pași specifici în funcție de forma de vinovăție posibilă; stabilirea elementelor ce caracterizează raționamentul medicului în momentul
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
grad înalt de probabilitate ca acțiunile sau inacțiunile cadrului medical să fi fost una dintre cauzele rezultatului produs. Nici faptul că alte cauze ar fi putut, la rândul lor, contribui la producerea în egală măsură a rezultatului sau determinarea unei pluralități de cauze în acest sens, și nici gradul înalt de risc al terapiei aplicate nu sunt de natură să înlăture răspunderea medicului pentru vătămarea produsă, dacă măcar una dintre cauzele determinante a fost conduita sa neglijentă. Dreptul britanic distinge între
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
dragi romanticilor „despre vaporizarea eului și apoi centralizarea lui” (Baudelaire.) Poulet: „este vorba de către invadarea universului de către spirit și acesta este mijlocul cel mai direct pentru spirit de a intra În contact cu zonele exterioare”. În poema noastră Întîlnim o pluralitate de euri. Eul concentrat este al Cătălinei dar nu Întotdeauna pentru că eroina trece și prin momente de disipare, eul vaporizat Îi aparține lui Hyperion. Cristina Hăulică amintea mai demult această aserțiune: „orice lectură este o nouă versiune, exactă sau trădătoare
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ce pot fi analizate numai în corelație cu ceea ce V. Al. Georgescu numea "forma adunărilor de stări"662. În raport cu necesitățile Țărilor Române, funcțiile Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate s-au manifestat pe plan intern și extern, fiind materializate într-o pluralitate de forme în plan politic, juridic, legislativ și fiscal. 8.1.3 Adunările de stări de tip voievodal (secolele XV-XVII) În perioada voievodală este preponderentă funcția politică. Ea se manifestă mai întâi în alegerea domnitorilor. Atestate documentar de la 1418 în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
aceasta nu e lumea pe care-o visam!" (Ceea ce flacăra nu știe). Rezultatul este, în ordinea strictă a aparenței, regia narcisiacă a unui spectacol identitar în care se mizează în special pe măști, travestiuri, reflectări speculare și alți topoï ai pluralității. Suntem avertizați, de altfel, că ne aflăm în fața unui (supra)autor/ regizor autosuficient, care nu mai are nevoie de alte complicații decât ale sale mottoul la volumul Spre Fericitul Nicăieri (Editura Panteon, 1995), din Nietzsche, este cât se poate de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lor". Poate puțin surprinzătoare, la un asemenea poet, este frecvența reîntoarcerii, a revenirii dese la filonul erotic, în ciuda des proclamatei dorințe de singurătate. Cauza schimbării statutului de solitar mulțumit de propria-i condiție nu este însă, cum s-a spus, pluralitatea vocilor femeii, histrionismul celei oarecum egale cu bărbatul. E adevărat că poetul invocă multiplele fațete ale alterității feminine: de la "mama uriașă", în brațele căreia doarme o lume întreagă, la nevasta "cu picioare infinite", așteptându-și soțul, "vorba lui Joyce, ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nori, să descifreze hieroglifele de esență sacră inscripționate "într-un cer imaginar", evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare ale pluralității ontologice, resimțite romantic sau modernist, ca un har deturnat, uneori, în blestem. Ele nu sunt deloc străine de aspirația romantică a contopirii contrastelor în numele unui ideal al identității precum cel definit de Schelling sau Fichte, dar nici de problematica alterității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din diverse ipostaze, din multitudinea nuanțelor de caracter, din opinia despre ea a celor cu care intră în contact. Pariziana (la Balzac, cu majuscula) este femeia care a produs
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Ah! mon Dieu!... ah! mon Dieu!" [Zola, Pot Bouille, p.32]. Comunicarea Parizienei include, mai mult decat comunicarea oricărei alte femei, ambele componente ale actului de comunicare: ascultarea și exprimarea. Tăcerea nu este o diminuare a sensului, ea ascunde o pluralitate de semnificații. Retorica "tăcerii" poate conține o poziție foarte fermă: "Elle resta tout droite, dans un silence glacé. Longtemps, îl la pressa de questions, avec une anxiété croissante; et la dignité muette de cette vierge semblait une fois encore le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu titlu de trecere în revistă, concepții ale unor reputați economiști (precum W.Euken, J. Schumpeter, J. Kornai etc.) sau sociologi (de ex., K.Polanyi). Complexitatea societății și economiei, ne spune implicit autorul, recuză reducționismul pozitivist și gîndirea unică, privilegiind pluralitatea viziunilor și competiția ideilor. Cum este în viața socială, așa e și în teoria despre societate. Altminteri, ajungem la paradoxul pozitivismului social: ideea sau concepția respectivă funcționează în practică, dar nu merge în teorie! Conceptele, teoriile, considerațiile doctrinare și perspec-tiva
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
activități economice producătorii și consumatorii acționează plecînd de la planuri sau proiecte pe care ei le trasează și le execută cu scopul de a lupta împotriva rarității bunurilor. Ajustarea acestor planuri multiple se poate realiza fie urmînd mecanisme spontane, cu o pluralitate de centre de decizie, fie urmînd mecanisme dirijate, care formalizează deciziile unui singur centru. Eucken distinge astfel două mari tipuri de organizare și funcționare a economiei: economia descentralizată și economia centralizată. A. Economia descentralizată Ea se poate defini prin patru
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
o stare de spirit propice și o atitudine deschisă, să fie sensibil la ideile noi și la virtuțile umane. Densificarea informației caracterizează și ea managementul sistemelor complexe. La fel, necesitatea de a stăpîni fenomene și procese discontinui, neliniare și neomogene, pluralitatea complexă a abordărilor, criteriilor și perspectivelor. Împlinirea socio-umană prin intermediul eficienței economice este marea promisiune a complexității. Misiunea de bază a managementului în condițiile complexității implică identificarea și perfecționarea conexiunilor intrasistemice și crearea unei matrice funcționale optime. Un nivel foarte ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să-l domine pe celălalt". Cu diversitatea sa lingvistică, etnică, culturală, religioasă etc., Elveția este o Europă în miniatură. Am putea afirma că ea este o utopie europeană realizată. Dar, cum spunea Paracelsus, numit și dr. Helveticus, "tot ceea ce este pluralitate, este incertitudine". Astfel, țara cantoanelor traversează actualmente o criză de identitate. Clivajele se accentuează, incertitudinile cresc, iar acuzațiile se înmulțesc. Este vorba, în principal, despre acuzațiile ce vin de dincolo de Atlantic și, mai ales, din partea israelienilor, pentru rolul jucat de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Mihai Cimpoi (apud Ștefan Munteanu, 1997, 85), povestirea filosofică reprezintă "frumosul mit eminescian, care a topit într-o supra-imagine vie și concretă toate abstracțiile goale kantiene". Amita Bhose lecturează povestea [Archaeus], cu un pronunțat caracter filosofic, în cheia indianismului, amendând pluralitatea călinesciană a archeilor : "avem de observat că Eminescu s-a gândit la "Archaeus" ca singura realitate, analogul lui Brahmăn, iar nu la "archaei", așa cum comentează Călinescu" (Bhose: 2010 b, 92). Intertextul upanișadic constă din convingerea că spiritul universului (Brahmăn) se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
agonie ar putea sugera impondera bilitatea dintre viață și moarte; totuși, îmbră cămintea conotativă a acestui cuvânt prezintă tonuri filosofice, ca să nu spunem abisale: el exprimă o neliniște prea abstractă, ale cărei surse ori forme de manifestare sunt de o pluralitate pe măsura spectrului semantic al termenului. Greu de înțeles de ce opera a renunțat la moartea de viu, metaforă punctual de sugestivă și prin orientarea către un orizont temporal limitat în care se mai poate consuma starea imposibilei iubiri. Trupul și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
formală demersului filozofic de ansamblu. Adorno poate comunica diferit (și nu, în chip necesar, eronat sau confuz) pentru doi specialiști cu expertiză ideologică și lingvistică similară. E în această flexibilitate a discursului un simptom din nou postmo dern, anticipator pentru pluralitatea semiotică, propovăduită ulterior de poststructuraliști. Revizitînd, ca să spun așa, după mai bine de zece ani, Teoria estetică (prima dată în traducere englezească, acum în menționata variantă românească), am înțeles, pînă la un punct, de ce din întregul capitol dedicat de Jerry
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prezenta deocamdată, printr-o contextualizare în Neomodernism, pe parcursul capitolelor: Context ideologic și cultural. Repere teoretice, Ana Blandiana, în contextul Generației '60. Deși este știut că harta neomodernismului poetic românesc este una de o extrem de mare diversitate, fiind alcătuită dintr-o pluralitate de voci lirice, Ana Blandiana este o reprezentantă distinctă a Generației '60. Vorbim, pe de o parte, despre o lirică în care toposurile, temele, motivele, dar și mijloacele de expresie ale reprezentanților ei se regăsesc, "în doze și cu finalități
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
răsfrânte asupra întregii creații ulterioare, a acelora care au avut parte de un astfel de tratament. Acesta este și unul dintre motivele pentru care, "harta neomodernismului poetic românesc este, așadar, una de o extrem de mare diversitate, fiind alcătuită, dintr-o pluralitate de voci lirice care, însă, au aderat la o viziune ontopoetica similară, cu firești nuanțări și diferențieri"85. Sursele de inspirație, temele și motivele comune vor constitui, astfel, coordonatele unificatoare ale unei Generații: "Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pofida propriilor interese, că se poate să aibă celălalt dreptate. Dialogul intercultural este expresia recunoașterii că nu există un adevăr unic sau, mai exact, că adevărul se naște din confruntarea unor păreri divergente și că armonia unității se naște din pluralitatea formelor de manifestare ale umanității din noi. Alternativă nu există decât În monologul cultural al unor manifestări etnice intolerante, chiar fanatice, sursă de degradare a omenescului din noi și din lume. Dialogul culturilor. În al doilea rând, educația pentru o
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
au sporit bogăția spirituală pe confruntarea pașnică și sapiențială dintre modele de viață distincte. În aceste condiții, dominanta identitară națională nu se clădește pe respingerea altor modele culturale cu care cultura majoritarilor se Înfruntă, ci pe o fericită sinteză a pluralității Într-o realitate culturală coerentă și cu valoare de universalitate. În momente de Înțelepciune devenim pe deplin conștienți că identitățile noastre naționale se nasc nu din opoziție cu alte modele culturale ci din Întâlnirea care ne Îmbogățește În toate privințele
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
posibilă decât În societățile democratice. Dimpotrivă, societățile totalitare se relevă Întotdeauna intolerante. Chiar dacă pluralismul - propriu societăților democratice - constituie numai premisa, nu și garantarea unui spirit tolerant, respingerea pluralismului este - după Isaiah Berlin- sursa sigură a intoleranței pentru că, negând posibilitatea unei pluralități de valori morale, se poate cu ușurință accepta că „adevăratele” valori trebuie impuse și celorlalți, la nevoie chiar cu forța, Întrucât sunt singurele acceptabile și dezirabile social. În mod evident, credința Într-un ansamblu unic de valori nu favorizează toleranța
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
omului Întreg și nu a omului ca „animal Înzestrat cu rațiune.” Doar omul total, În egală măsură rațiune, dar și sensibilitate și voință este capabil Gândirea modernă leagă principiul toleranței de conceptul de autonomie considerând că - dacă lumea există prin pluralitatea indivizilor - este absurd să credem că toți am putea găsi ideal același mod de viață. În consecință, chiar dacă o persoană se Înșeală asupra modului de viață ce-i convine cel mai bine, este preferabil ca ea să rămână stăpână pe
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
să facă alt gest, să tacă din gură? Iar acest alt cuvînt, gest sau tăcere i-ar fi schimbat viața, i-ar fi transformat lumea. Poetul vorbește exact despre această spaimă cuprinzătoare, a descoperi că fiecare dintre noi e o pluralitate de ființe: "Numeroși sunt cei care trăiesc în noi;/ Dacă gîndesc, dacă simt, nu știu/ Cine e cel care gîndește, cine simte./ Eu sunt doar locul unde se gîndește, unde se simte./ Am mai mult de un suflet./ E mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mari teorii a posibilului din civilizația noastră. Gîndirea sa e simplă și plină de forță. Pentru că el ia drept arheu (origine, principiu generator și explicativ a tot ce există) nu Apa, precum maestrul său, ci Infinitul/ Ilimitatul (apeiron), Thales afirmă pluralitatea infinită a lumilor care coexistă și se succed. El postulează că lumea noastră este una dintre nenumăratele lumi posibile. Iată cum comentează Marcel Conche 138 teza filosofului din Milet: "Din moment ce la originea lucrurilor se află apeiron, de ce această lume și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Filosof al eliberării, refuzînd orice transcendență, respingînd credința în voința divină, Epicur (342-271 î.Hr.) este un alt mare gînditor al posibilului. El neagă finalitatea și necesitatea, acordă o importanță majoră întîmplării, crede că viitorul este cu totul imprevizibil și afirmă pluralitatea infinită și caracterul contingent al lumilor. La Epicur, teoria posibilului și teoria clinamen sunt de nedisociat: "Clinamen este deviația spontană a atomului de la linia dreaptă. În acest fel se produc lumi iar natura, niciodată legată de ceea ce a fost, rupînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]