2,024 matches
-
învățat-o bunica Olga, asta pe când era cât nucă, si se juca cu picul acela tuciuriu, prin curtea fostului conac de la Glodoasa. Olga! Bunica Olga. De ce și-o fi amintind acuma de ea. Mărțina e răvășita, nervoasă. A tras curelușa poșetei pe umăr și simte cum aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O dezmeticește. S-a dezlipit de dalele pe care părea înmărmurita. Face drumul în arc de cerc, se prelinge de la un exponat la alt exponat... A
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
veni și afumat. Nu îndrăzni să-i spună nimic, știind că atunci când ea începea să-i pună întrebări, putea deveni violent. Trebuia să aibă grijă cu el! - Ce-i asta? La strigătul lui, se grăbi spre hol. Îl văzu cu poșeta ei într-o mână și cu poza în alta. - Voiam să-ți spun... Ochii lui injectați mai poposiră câteva momente asupra fotografiei, după care o aruncă spre ea. - Ce să-mi spui? - Despre copii! - Care copii? - Ai mei și ai
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
un porc abia tăiat de Ignat. Stătuse încremenită, cu picioarele ridicate pe brațele metalice, reci, fixate de pat, privindu-l fix pe Nicu, care îi zâmbea la fel ca în ziua în care îl întâlnise pe terasă. - Ce căutai în poșeta mea? - Aveam nevoie de niște bani. Totul se termină repede. Se trezi pe stradă, abia ținându-se pe picioare de durere și sângerând cum nu o mai făcuse în viața ei. Nicu îi cumpără cinci mici din apropierea casei. Poate că
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
când aceasta, parcă intuind că nu se află la facultate, i-a atras atenția: „Ai grijă, Iuli, dar fii și tu mai înțelegătoare, că nu este altul mai cuminte și frumușel ca el!” Și-a pus cu grijă telefonul în poșetă și, fără să stea pe gânduri, l-a tras pe Eugen de braț și l-a întrebat în șoaptă: - Domnul nu dorește să se plimbe la braț cu o doamnă? - Cum?! O, desigur! Cu reală plăcere, scumpă doamnă! Iartă-mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
decolteuri și bretele, iar la nivelul taliei era lucrată cu un passe plisat care-i scotea în evidență și mai mult talia subțire. Avea sandale albe moderne, cu talpă platformă, potrivite pentru orice outfit, să pară și mai înaltă. O poșetă minusculă îi atârna neglijent pe umăr.” Femeia și feminitatea sunt punctate cu rafinament analitic - „Femeia trebuie de multe ori privită ca pe un obiect de artă. O originală sculptură a naturii, care a inspirat marii artiști ai lumii ce au
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
va lua microbuzul spre aeroportul Otopeni. Își rezervase din timp bilete pe internet atât pentru microbuz, cât și pentru avion. Se uită prin living să vadă dacă rămâne totul în ordine, sau nu a uitat ceva. Dovada rezervărilor era în poșetă alături de bani, carduri și pașaport. Chiar dacă putea călători folosindu-și doar cartea de identitate, preferase să-și ia la ea pașaportul. Pleca pentru prima dată, singură într-o vacanță externă de câteva zile. Era ultima sa vacanță cu statut de
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
e de glumă, Gigi, e inelul acela de la bunica! - Da, bine, păi, eu ce să fac? - Caută-l și tu? - Bine, mă duc să-l caut în bucătărie! Oftând zgomotos, mama prinse a scoate toate cutiile din dulap, răscoli prin poșete, aruncând apoi pe jos hainele trase de pe umerașe, pe care le buzunărise bine. Când, în sfârșit apăru și bunica, mama plângea cu lacrimi uriașe, care îi spălau rimelul proaspăt întins pe gene. - Dumnezeule, ce s-a întâmplat? A îndrăznit Gigi
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
o strălucire aparte.Îi ajungea abia până la umăr, acum șoldurile i se împliniseră, era mai rotunjoară, dar nicidecum grasă. Îmbrăcase un costum gri-petrol, își pusese ciorapi cu dungă și pantofii negrii, de lac,pe care îi asortase cu o mică poșetă ce o ținea elegant pe antebrațul mâinii stângi. Un șal împletit de ea,din fire de lână de merinos luate de la o țigancă cetrecea din când în când pe stradă cu tot felul de lucruri,pentru care cerea în schimbsticlele
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
altfel cum să fi făcut? Doar cei de la Otopeni se spălaseră pe mâini de Marieta! Ori acționaseră așa fiindcă doctorul Costin venise cu oferta sa? Mai mult ca sigur, își zise Mira ieșind din bloc, punând cu grijă cheile în poșetă. Căută cu privirea pe alee o mașină care să aibă numărul de înmatriculare anunțat de doctorul Costin. Apropiindu-se de mașină, se pomeni că este rugată să urce. Dădu curs invitației. Deși i se deschisese portiera din față, se eschivă
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
lor, își murmură nepăsarea flagrantă Mira. Își luă rămas-bun de la Marieta, îndemnând-o să sune, dacă... Nu-și termină fraza, căci mătuși-sa, întinsă pe pat, deja ațipise... Părăsi camera Marietei, închizând cu grijă ușa și căutând mașinal cheile în poșetă. Când dibui legătura de chei de acasă, zâmbi gestului automat și le strânse până la durere în pumnul închis. Erau acolo cheile, fermecatele ei chei, deschizătoare de uși către destine, vise, întuneric și lumină... Legătura ei de chei... Referință Bibliografică: Romanul
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
vă las Că am foarte multă treabă Să organizez botezul, S-o ascult pe nașa “Crezul” Pentr-un băiețel ca mine Vreau să-l știe foarte bine! NAȘA MEA Nașa mea-i frumoasă foc, Ea poartă pantofi cu toc Și poșete asortate Are multe, colorate. Părul blond curge pe spate Numai bucle aranjate Care stau numai inele Să tragă Radu de ele. Când mă satur de mâncat Am să trec la coafat. Ajutat de degețele Părul nășicuței mele Am să-l
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
mai aproape, pentru a-și exprima sentimentul de venerație și pentru a cere ajutor. Confecționată din lemn, metal, sticlă, hârtie ea este nelipsită în biserici, în casele oamenilor, apărând recent pe brelocuri, fiind purtată de multe persoane uneori în portmonee, poșete pentru protecție. Conceput sub formă de expoziție, dialog cu creatorii și atelier-portret, Târgul organizat de Muzeul Țăranului Român este o formă nouă de cunoaștere a diferitelor tipuri de obiecte religioase specifice anumitor zone ale țării: icoane pe lemn, pe sticlă
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
replicat el. Abia atunci mi-am dat seama că uitasem chitanța pe tejghea, acolo unde o pusese Fred, după ce îi plătisem. Iată ce se întâmplase: în momentul când întinsesem mâna după chitanță, îmi sunase mobilul. Așa că am scotocit grăbită, în poșetă, să îl găsesc. N-a durat mult până să dau de el. Am răspuns și am ieșit din atelier. De fițuica pe care Fred notase numele, adresa mea și numărul de mobil, uitasem complet. - Nu am chitanța, am spus eu
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
șoferiței, care se agită în jurul butoanelor răspândite pe întreg bordul. Înainte de a intra într-o panică și mai mare, mă întind și apăs butonul avariilor, pentru a stopa corul claxoanelor pornit ca la comandă. Prietena mea, pescui urgent telefonul din poșetă, țăcănind pe tastele fosforescente. - Alo, aici Sandy, nu pot pleca de pe loc! Ce are mașina asta? Vocea gravă își începu din nou interogatoriul, întrebările legate de loc și de manevre reușind să o irite pe amica mea. - Dacă te sun
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
apoi, cât mai diplomat, să-i solicite lui Mircea să o însoțească până acasă, pentru că era noapte, putea să fie mușcată de câini sau acostată de vreun sătean băut. După câteva minute petrecute în sala de banchet, și-a așezat poșeta pe umăr și, luându-și la revedere de la cei prezenți în sală, a părăsit incinta căminului cultural, însoțită de Mircea, care locuia în gazdă cam în aceeași zonă, dar ceva mai aproape de școala din centrul comunei. Afară în stradă, Mircea
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
și bretele, iar la nivelul taliei era lucrată cu un passe plisat care-i scotea în evidență și mai mult talia subțire. Avea sandale albe moderne, cu talpă platformă, potrivite pentru orice outfit[1], să pară și mai înaltă. O poșetă minusculă îi atârna neglijent pe umăr. Gloria, în contrast cu ținuta tinerească a Daliei, era îmbrăcată într-o rochie de seară, neagră, vaporoasă, lungă, cu un model desăvârșit, frumos decorată cu strasuri, având cupe întărite pentru decolteul ce scotea în evidență doi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
lungă, cu un model desăvârșit, frumos decorată cu strasuri, având cupe întărite pentru decolteul ce scotea în evidență doi sâni minunați. Bretelele reglabile erau de asemeni decorate cu strasuri ce continuau desenul semirotund de pe piept, împreunându-se sub sâni. O poșetă neagră, cu o cataramă patinată și închizători metalice de aceeași nuanță și material, se asorta cu rochia și pantofii decupați, din piele neagră întoarsă. Pe mâna stângă avea o brățară lată ce se completa ca set cu bijuteria de pe inelarul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
prânz. De mine uitase total! “Să nu-mi spui că stai aici de la prânz!” Am dat doar din cap și am țâșnit pe ușă. Dacă ușa toaletei ar fi fost închisă, jur că ...o pățeam! Când m-am întors după poșetă, l-am găsit râzând cu poftă, tolănit în scaunul lui de decan... “Ia și tu un cognac! De unde ești, de loc?...” Am stat și am pupat paharul ăla...până în noapte (eu beau rar alcool, dar am priceput că-i place
DISPĂRUT FĂRĂ URMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354651_a_355980]
-
privind‑o la fiecare două secunde prin oglindă. Cu frână de motor, mașina s‑a oprit după aproape o sută de metri, pe dreapta. El a rămas la volan ca înțepenit, examinând‑o atent prin oglindă. Ea căuta înfrigurată prin poșetă. Mâinile îi tremurau de frică. A găsit telefonul, dar a renunțat. „Dacă‑i dau banii, cred că se rezolvă așa”. - Cât mă costă până aici? El a privit spre aparatul de taxat fără să‑l vadă, atent la șosea. Se
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
frumosului și al artelor a apărut în societate civilizată un nou tip de hrănire. Aceea mondenă. Omul civilizat nu se înveșmântează în „țoale”. O togă de mătase, o mantie de purpură sau echivalentele lor de astăzi un costum Armani, o poșetă Guci sunt obligatorii pentru ținuta omului civilizat chiar dacă morala găunoasă acceptă și practică minciuna furtul și înșelătoria. Vai de sărmanii (mizerabilii) care nu cumpără un iaht, un bolid „Bentlei” sau o bijuterie. Ei sunt de vină că economia nu prosperă
NORMAL CĂ EXISTĂ OAMENI NORMALI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357487_a_358816]
-
în situația aceasta nu aș mai putea rămâne. Lasă că ne vom revedea la vară când vii acasă. Doina nu a mai apucat s-o mai întrebe pe unde s-a plimbat și ce și-a cumpărat în tubul din poșetă. Ceilalți prieteni stăteau cu ochii pe ele și nu știau ce se întâmplă, sau ce a pățit Adriana, fetele vorbind românește. Abia când le-a explicat Doina care-i situația, au început s-o încurajeze și să-și declare părerile
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357797_a_359126]
-
tropa-tropa, Să colinde toată Europa! Căutând în aste zile, Vechile noastre uzine! Le privim doar prin poze, Multor le produc psihoze! Totul este nostalgie, Unde ești tu Românie? Nu mai vezi roșii stindarde, Vezi doar noile cocarde! Privești la scumpele poșete, Ale doamnelor cochete! Ai noștri conducători, Ne privesc tot zâmbitori! Ei au buzunare pline, Cu euro și cu lire! O ducem de azi pe mânie, Căutându-ne o pâine! Unde ești să te slăvesc, 1 Mai muncitoresc? Referință Bibliografică: 1
1 MAI 2011 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358570_a_359899]
-
așa că sosi...cu Ela cu tot. Tipul mai aduse și el atunci un coleg...să fie perechi. Au râs, au petrecut...fără nimic special între ei. Abia când s-au reîntors la Timișoara, Ela a constatat că și-a uitat poșeta, cu toate actele și cheile acolo. Băieții erau și ei în drum spre casă. Cel care închiriase cabana, se întoarse la proprietar, luă cheia, veni după Ela și se duseră să recupereze poșeta...pusă bine! Ce nu se întâmplă în
1 MAI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358571_a_359900]
-
Ela a constatat că și-a uitat poșeta, cu toate actele și cheile acolo. Băieții erau și ei în drum spre casă. Cel care închiriase cabana, se întoarse la proprietar, luă cheia, veni după Ela și se duseră să recupereze poșeta...pusă bine! Ce nu se întâmplă în cele câteva zile...izbucni atunci. Nimeni nu bănuise nimic, doar la repartiție, bombă! Ela, deși avea medie mare, își alese cel mai apropiat orășel de locul lui de muncă! Imaginați-vă prin câte
1 MAI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358571_a_359900]
-
inconvenient, cât pustietatea străzilor la această oră matinală, iar ceața asta, s-o tai cu cuțitul, ați sesizat, desigur, nu-mi priește deloc ... Parcă pentru a-și întări spusele, imediat ce se instalase pe pernele trăsurii scosese o batistă albă din poșeta cu miros de lavandă, tușind discret între cutele ei. Și eu mi-am petrecut o bună parte a anilor tinereții în acest orășel, continuase, punându-și la adăpost batista, apoi și mănușile, pe care le scosese grațios, trăgându-le de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]