983 matches
-
dușmănos și arțăgos. Pe tot parcursul acelor luni, ori de câte ori un sac cu corespondență reușea să ajungă din Ucraina la Ialta, sosea o scrisoare de la Cynara mea. Nu există mister mai mare decât modul În care scrisorile, aflate sub ocrotirea unor poștași inimaginabili, circulă prin ciudata harababură a unui război civil; dar ori de câte ori, din cauza acelei harababuri, corespondența noastră era Întreruptă, Tamara se comporta de parcă ar fi așezat livrarea corespondenței În aceeași categorie cu fenomene naturale obișnuite - cum ar fi vremea sau mareea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
le spusesem adevărul. Îi mințisem că aveam vacanță, dar de fapt gândeam să nu mă mai întorc înapoi, ci să muncesc cu sora mea împreună. Tata parcă bănuia ceva, dar nu-mi zicea nimic. Într-o bună zi, ne aduse poștașul o telegramă. Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau ce făcusem. Nu-și puteau imagina că aș fi putut face ceva rău, fapt pentru care aș fi putut fi exclusă din universitate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a fost și la 20 de ani și la 40. Și pe urmă, cum să fi strecurat biletul în antreu? Nu s-a clintit! Nici ea, nici eu, nimeni. ― Florence are dreptate! Cum? Doamna Miga sugeră sarcastică: ― O fi Mirciulică poștașul, mai știi? Începu să-și frece gleznele umflate și se întoarse spre Șerbănică: închide ușa la bucătărie, trage! Cristescu încercă un sentiment nedeslușit ca și cum o șoaptă i-ar fi trecut pe lângă ureche fără să-i prindă sensul. ― Și totuși ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lasă de făcut în afară de a tăia panglici și a săruta copilași, Acum v-a căzut în mână o carte mare, În momentul în care o voi înmâna prim-ministrului, va fi a lui, eu nu voi fi mai mult decât poștașul, Iar în momentul în care el o va înmâna ministrului de interne, va fi a poliției, poliția este cea care se află la capătul liniei de montaj, Ați învățat mult, Mă aflu într-o școală bună, domnule președinte, Știți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mămăligă, le-am fiert în suc propriu și acum nici usturoi n-am mîncat, nici gura nu ne miroase : de nu-ți place, altu’ mama nu mai face ! Apoi, ca nuca-n perete, mi-am adus aminte de nea Pițigoi, poștaș peste cîteva sate din Gorj de unde mai toți bărbații plecaseră la muncă la București. Dumnezeule mare, ce povești ne a înșirat, zîmbind viclean, seara la foc pe malul Gilortului ! Cassanova, Don Juan și alți băieți de-ăștia cu fițe de la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fi...!“ * ... Într-o zi de aprilie, spre seară pe la toacă, pe când Anton nu-și afla starea și-și făcea de treabă prin ogradă, iar bătrânul Toma pufăia tutun în ceardac, din pădure, pe drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i se prinse de inimă ca o gheară. - Să trăiești, măi Antoane. Tătâne-tu, Toma
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi! Anton a rămas înțepenit, așa cum l-a prins vremea. Inima îi bătea în piept ca la o pasăre speriată.... degetele îi tremurau, iar când o ceti, fața i se albi ca varul. Bătrânul poștaș observă, și ca să rupă tăcerea care căzuse între ei, ca un trăsnet, continuă. - Di az‟ dimineață, din zori, am tot împarțât „bucurii“ de‟aestea în toată comuna, da‟ mai am distuli, ioti aici! și-i arătă tașca plină. Dar Anton
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rezemat de dereg șî aștepta.. Anton își mai aruncă o dată privirea pe „Ordinul de chemare“, și, parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa, pământul... pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede ca lacrima, deodată se mohorî. Bătrânul poștaș se îndepărta cu căluțul lui în trap spre pădure, pe drumul Șuletei... Când Anton se dezmetici, îi răspunse murmurând... - Mergi sănătos, moș Bălăuță!.. dar poștașul era departe. - Ci scrie, măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i se dezlegă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede ca lacrima, deodată se mohorî. Bătrânul poștaș se îndepărta cu căluțul lui în trap spre pădure, pe drumul Șuletei... Când Anton se dezmetici, îi răspunse murmurând... - Mergi sănătos, moș Bălăuță!.. dar poștașul era departe. - Ci scrie, măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i se dezlegă limba și bătrânului. - Să mă prezint, urgent, la Unitate... la Bârlad. - Hm?... făcu bătrânul. ...Soarele asfințise dincolo de crestele copacilor, după coama dealului. Clopotele de la Schit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ea nu aștepta pe nimeni în vizită, rămase un dram surprinsă, iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă, scrisoarea primită de citit. Deloc nu cred că-i nevoie să mai intru acum în sufletul ei și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
furiș la el, simțeai că dacă ar fi o medalie de câștigat numai lui i-ar fi putut fi prinsă în piept. Cu Ucu fusesem un fel de amic, pentru că numai mie îmi povestea despre gagici, eu eram singurul lui poștaș secret care ducea parole la domiciliul doamnei Valy, nevasta băcanului din colț, care mă plătea generos și nu mă lăsa să plec până când nu repetam de foarte multe ori răspunsul ciudat, criptat desigur, și aproape că tremuram ca insul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că Ucu s-a prins de fază, pentru că, la sfârșit, mi-a spus cam așa: "Asta e viața, piciule, prietenul meu e de milioane, Valy știe o mie și una de parole, iar când se găsește și unul ca tine, poștaș pentru toate parolele lumii, fericirea este ca și asigurată..." Și pe când Ucu schimbase registrul, trecând la povestea cu plumbii care-l ciuruiseră, civilul prieten s-a apropiat de mine, gata-gata să mă îmbrățișeze, dar s-a temut de ochii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aruncat într-un nor și liniște de mormânt... Of, of, of, of !: plictiseală și numai plictiseală, asta spune roata. Dar la ce să te-aștepți pe vreme de ploaie mocănească, în acest cartier de doi bani în care numai sosirea poștașului cu pensia aduce sărbătoarea?... Urma o vreme de liniște ca-n "4 de cupe", după care auzeam iar întrebări grave și răspunsuri mereu sigure, fără nicio urmă de îndoială. Mi se perindau prin fața ochilor deși Nineta lucra cu fereală regi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
orar dintre America și Little Cayman, ca nu cumva să deranjeze cu apelul telefonic. Renunță la idee și formă numărul. La celălalt capăt îl aștepta același mesaj: managerul băncii din Little Cayman îi reconfirma nenorocirea. Era sobru, profesionist, ca un poștaș specializat în transportul epistolelor mortuare... Pe oameni, Z, nu depărtările, nu miile de kilometri îi despart, ci zidurile de sentimente. Hăurile spațiale dintre oameni pot fi arse repede; am auzit că ne vom putea și teleporta, în curând. Dar zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
erau atât de departe de a le înțelege! Copil fiind, când Tom-Tom mârâia și se agita în somn, îl întrebase pe tatăl lui ce visează câinii. — Nu știu, îi răspunse acesta. Poate că fugăresc pisici, vânează iepuri sau aleargă după poștaș... Poate că au o lume a lor pe care noi nu o cunoaștem. Atunci, stătea foarte cuminte, privindu-l pe Tom-Tom ore în șir, încercând să pătrundă în misterul minții lui și al acelei lumi canine de care oamenii habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întunecate dintre ele umbrele lungi ale cărților. M-am întrebat, fără să fiu într-adevăr preocupat de problema asta, de unde avea Fidorous curent electric. Casa lui, structura de cărți, orice ar fi fost, era gigantică. M-am gândit la un poștaș care încearcă să-și găsească drumul prin tunelurile de cuvinte ca să livreze factura la electricitate și ideea îmi aduse pe buze un zâmbet slab, timorat. — Pis pis pis pis pis pis. Am ajuns la altă răspântie și am cotit la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și neutronii micii noastre comunități, iar dacă, prin absurd, cineva ar fi reușit totuși acest lucru, toată lumea noastră s-ar fi spart În bucăți și respectivul ar fi fost aspru pedepsit. Într-o zi, tata a venit de la serviciu (era poștașul cartierului) cu vestea cea mare: primise o ofertă ca pilot de crash-test la Marele Accelerator de Particule CERN din Elveția. Ce frumos suna: Elveția! Îmi imaginam că acolo fermionii curgeau În șuvoaie albe și mătăsoase, că nici una dintre horele și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timp, se pare c-a vrut doar să se distreze. Cât despre noi, după ciocnire am Încercat să ne Întoarcem acasă, dar locuința noastră fusese și ea spulberată și azvârlită Într-o nebuloasă Îndepărtată. Tata nu s-a reangajat ca poștaș (de altfel, apăruse Între timp f-mailul, poșta fotonică, așa că nimeni nu mai avea nevoie de lentul quarc pentru a trimite vești) și a scris o carte de memorii despre Întâmplarea ai cărei eroi fuseserăm, intitulată Ziua În care Pământul a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cămașa și ți-a petrecut pe după gât curelușa de la tașca ta, tot căinându-se că nu are pe altcineva la îndemână să se ducă până la tata, la șantier. Și era musai să meargă cineva, să-i dea telegrama adusă de poștaș. Bine că nu e mult până la șantier, deși bunica tot ți-a zis: "Ață să te duci, Rica, și ață să te întorci!" łi-a pus pe urmă telegrama în tașcă. 1. Transformați vorbirea directă în vorbire indirect . ă łie nu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
laborator din Piatra Neamț, "Vorel", care pretindea că a realizat un preparat cu efecte miraculoase. Cine-l folosea ― zicea reclama ― nu va mai pune picătură de rachiu în gură toată viața. Au comandat, în secret, preparatul și au aranjat, probabil, cu poștașul să nu i-l dea tatei când sosește coletul. Si, într-o duminică după-amiază, am crezut, îngrozit, că tata va muri. Se zvârcolea pe iarba din grădină, sub un măr, văitîndu-se de dureri cumplite la stomac. Presupun că mama și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care treceau pe deasupra, ci cântecul unui măcăleandru care întâmpina lumina firavă a dimineții din vârfurile copacilor de sub fereastra dormitorului meu. ...L’oiseau chante avec ses doigts. Une fois... Apoi zăceam în pat, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz, pândind pașii poștașului pe scară. Dintr-un motiv oarecare, nu mi-am pierdut niciodată credința, încă de când eram mic, în puterea scrisorilor de a-mi transforma existența. E suficient să zăresc un plic pe preșul din fața ușii și mă cuprinde speranța, fie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca și dînșii. Și zilele se duc și nu se mai Întorc. Și ultima parte a acestei cărți Începe din dimineața aceea cînd doamna Pavel picotea În bucătărie, obosită de vîrstă și somn, un fel de somn permanent și cînd poștașul cel nou din cartier, un bărbat tînăr, chiar chipeș, a bătut la poartă și mi-a Înmînat telegrama Anei, prin care Îmi anunța moartea tatălui ei și faptul că peste două zile avea să aibă loc Înmormîntarea. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
l au etichetat de fraier. EFECT DE CUARȚ Ieri mi-a sosit prin coletărie un superb cristal de cuarț, această minune despre care vorbesc cu masonică uimire și numai un milion bucata, zecile de reviste de parakinopsi. După ce am plătit poștașului grija și atenția acordată nodurilor de la sfoară, au început marile probleme. Ce utilizare să-i dau ?! Dacă l-aș pune lângă carburatorul mașinii pentru a micșora consumul de benzină, aș crea mari discrepanțe programului guvernamental de creștere a valorii țițeiului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
unul dintre aceste aparate și-l Împingi În lume. Pleci Împreună cu el. Dar au venit necazurile, cum spuneam. În primul rînd nu am primit banii, adică i-am primit cu foarte mare Întîrziere și atît de impozitați, Încît pînă și poștașul s-a uitat cu scîrbă la mine cînd i-am semnat factura. M-a Întrebat de ce nu mă fac poștaș. I-am răspuns c-o să mă mai gîndesc. Și chiar m-am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rînd nu am primit banii, adică i-am primit cu foarte mare Întîrziere și atît de impozitați, Încît pînă și poștașul s-a uitat cu scîrbă la mine cînd i-am semnat factura. M-a Întrebat de ce nu mă fac poștaș. I-am răspuns c-o să mă mai gîndesc. Și chiar m-am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]