8,144 matches
-
În fața primăriei sunt chioșcuri cu mân care, diseară începe un festival de film în aer liber, nu e prea mare agitație acum, doar câteva fami lii, grupuri de tineri, perechi, turiști, totul sub control. O bere, simt că mi-e poftă. Ciudat, nu simt niciodată așa ceva înainte de lucru. Mai bine nu, disciplina este esen țială pentru un artist. În plus, sunt adeptul principiului care spune că o plăcere amânată este o plăcere poten țată. Mă așez pe o bancă și con
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ținea pisica strâns în brațe, m-a luat blând pe după umeri și m-a poftit înăuntru. Am străbătut curtea imensă, străjuită de stejari, fără să bag de seamă ceva neobișnuit. M-am trezit la masă euforic, bând cafea, fumând cu poftă, gesticulând amplu, povestindu-mi viața anostă și drama profundă prin care treceam. Știți unde aș putea să dorm la noapte, o pensi une, orice? am întrebat-o aiurea. — Poți rămâne aici, dormi cu pacienții în salon. Sunt cuminți, nu te
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pornirea idioată, i-am spus că palma dată e un vaccin care o s-o ferească să mai facă lucruri periculoase. — Știi, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut, i-am amintit nevestei pățania. Ea a început să râdă cu așa poftă, încât părinții și bunicii copiilor veniți la doctor ne-au țintuit din nou cu privirile. Nu bate tati, am spus eu și mi-am luat copila în brațe. Nicolae Cîrstea De iarnă Mi-am lăsat barbă, nu foarte mare, și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am intrat...? Acum, copiii noștri vor avea de ales Între expansiuni: sau În Afganistan, sau după Ben Laden, sau În Serbia sau În Irak. Ce căutăm noi acolo? Și ce caută americanul la noi?! Alte biruri, alte „bucurii”. De ce pentru pofta neostoită de petrol a unora și pentru experimentarea armelor ucigașe ale altora trebuie să tragem tot noi. De ce nu vă adânciți puțin În propria istorie, să vedeți că Înaintași mai Îndepărtați sau contemporani au făcut doar politica țării și nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
drumul îndărăt după ea: De ce te superi? N-am vrut să te supăr. Nici eu, crede-mă, se dezvinovăți ea. Atunci ce facem? Nu mergem? Vreau să văd și eu balul ăsta. Dacă-i bal, bal să fie! Aș avea poftă de dans. Foarte bine! Du-te! Bine, dar singur... Cum să intru? Du-te cu Irina! Păi da. La asta mă gândeam... De frate-tu nu ți-e dor? Ce-ntrebare! Mi-e dor și de el. Bine, atunci fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe nerăsuflate își făcuseră efectul. Bărbații, bântuiți de pofte, îi priveau, cu un amestec indecent de dispreț și posesiune, goliciunea impudică, admirându-i prospețimea de dimineață buimacă, galbenă ca untdelemnul, în timp ce ea zâmbea nepăsătoare și provocatoare, jucându-și în ochi mândria de-a fi atât de râvnită. Pieptul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ar fi strecurat printre bușteni, printr-un teren mlăștinos, atentă să nu alunece și să se strivească de buturugile ieșite în cale -, se rezemă de tejghea să-și tragă răsuflarea și așeză farfuria aburindă lângă teancul de ziare din fața Invalidului. Poftă bună! Mulțumesc! spuse Invalidul, adulmecând mirosurile de mărar și ouă topite-n ulei. E Toma-n oraș, îi șopti și se-ntoarse să plece, dar se trezi asaltată din toate părțile. Cântă-ne ceva! Nu pleci de-aici până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în fața sa cum bătrâna sta în ușă și-o urmărea. Obrazul ei stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare, aveau ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată-n fața ei: Nu te supăra. Cum era să scap? Hai, du-te! șopti bătrâna, fixând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
continue să-l caute pe moș Țurcanu. De tată-su, de badea Todireanu, trebuia să se ocupe numai el. Cu capul vâjâind, coborî scările la Mitropolie. Nu știa nici cum, nici când ajunse pe maidanul din fața depoului. Ar fi avut poftă să-și umfle pieptul și să-nceapă să cânte. Pășea singur prin beznă, cu starea aceea năucitoare de cutezanță, răzvrătire a sângelui și duioșie fierbinte, răspândit în toată ființa lui de ființa Irinei, de grija și spaima pentru tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spate, o trezi dezmierdător, cuprinzând-o în brațe ca pe-un copil. În văzul bătrânei. Asta știa. Știa și-avea să rămână neșters: starea aceea nemaipomenită de limpezime și vioiciune cu care se trezise; o senzație atât de-mbătătoare de poftă de viață în moliciunea aerului, că aproape nu înregistră ultimele preparative pentru transportul rănitului și nici tragerea la sorți din cuvintele schimbate între bătrână și cei doi bărbați pe tema locurilor din mașină, unde nu încăpeau cu toții. Trebuia făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Adâncurile spre care cobora ca o vidră cu capu-n jos să muște din șuvoiul de gheață și să urce la suprafață să respire sub ochii frumoși ai cerbului. Acasă venea numai când n-o găsea în pădure și-avea poftă s-o adulmece de-aproape sau îl mânca fruntea, și pomii de care se scărpina nu-l mulțumeau cu asprimea lor mirositoare a rășină și sânge de iarbă. Venea să-i simtă moliciunea degetelor scurmându-i între coarne, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tehnico-științifice de securitate. Ce răufăcător îi putea intra în casă și ce-i putea lua când bogăția ei era toată afară-n pădure! Pădurea însăși și viața care-o ducea, în sfârșit, desprinsă din toate rădăcinile trecutului, după gustul și pofta inimii sale. Trăia pe deplin împăcată viața arborilor și viața cerbilor, viața Tudorei și viața vântului care n-avea odihnă din zori. Viața ploilor. Viața ninsorilor și viața pământului bun ce se hrănea cu frunze, cu mustul zăpezii, cu soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
drum spre tine, am intrat în localul de lângă redacție și am cumpărat cafelele astea. Nu era aproape nimeni, dar se simțea un ușor iz de fum amestecat cu cel de cafea proaspăt măcinată. Pe loc mi s-a făcut o poftă teribilă, deși după cum ți-am spus, n-am mai fumat de 20 de ani. Și nu cred că voi mai fuma alta în afara acesteia. A fost un capriciu de moment, o plăcere nevinovată, cum se spune. - Nu știu dacă intuiesc
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
umbră. (Rîsul tăcut) Este o formă modernă a romanticului Sehnsucht nach dem Tode: Veveriță, îngân, simt că nu voi mai fi un venetic, un om fără iubire. Mântuirea e poate pe aici, primprejur. Iubesc moartea, și dorul acesta îmi insuflă poftă de viață. De hatârul morții, de dragul ei mă voi căzni să trăiesc. (Cel mai tare) Râsul tăcut, vocea mută sunt un mod de a exploata la maximum tăcerea în care se oglindește cuvântul, adică jumătatea lui cu valențe mistice, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de stăpân. BĂTRÂNEȚE Nu pot evita neplăcerile bătrâneții și nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ținut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul la nerușinare. O nerușinare nelimitată. Când
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conștiință. CEAUȘESCU Ceaușescu n-avea mască de cezar, ci mască de golan fioros. Nu mi-am închipuit că un golan analfabet poate să aibă o asemenea poftă de luxurie. Vila lui de la Neptun... totul e de aur acolo. D-aia s-a și numit „epoca de aur“... Așa-zisul triumf al proletariatului, care a sfârșit ca triumf al lui Ceaușescu, a fost triumful lui Golănescu și o
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
principiul actualității. V-am spus: nu fac biografie, nici autobiografie, trăiesc principiul actualității permanente... Eu am fost Petre Țuțea. Am avut și discipoli... Nu se putea să nu am discipoli, fiindcă sunt un om vorbăreț. Toată suferința mea se datorește poftei mele de a vorbi fără restricții... A fost întrebat un țăran, în închisoare: ce înțelegi din tot ce spune Petre Țuțea? Zice: nu înțeleg nimic, dar e o grozăvie! Eu, de la vârsta de cinci ani, — așa mi s-a spus
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
terminăm școala, tu armata...va mai trece un timp dar, eu am să te aștept, de asta să fii sigur. Fericit Feodor Îi strânsese cu putere mâna apoi se alăturaseră și ei grupului gălăgios de tineri, colegii lor. Mâncau cu poftă piersicile zemoase, de le curgea sucul printre degete și făceau haz de cât erau de murdari și lipicioși. Tinerețea și lipsa de experiență nu le-a arătat că, o relație Între ei doi ar putea fi imposibilă. Niciodată nu le
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ea, că Între ei nu este nimic, măcar până va termina armata. Apoi vor putea să ia decizii singuri și să plece undeva În țară săși facă un rost. La rândul ei fata se sfătuise cu bunica. Aceasta râsese cu poftă de nepoata ei Înamorată dar, când auzise ce spuneau părinții băiatului devenise foarte serioasă. Nu credea că mai gândesc oamenii În acest fel dar, uite că ghinionul nepoatei sale să-i placă tocmai un lipovean, cu părinți cu astfel de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Trecea iubirea cu mâinile legate în panglici roz de mătase, împletite dur peste pieptul alb de marmură rece, cu sunetul măsurat și pur. Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au rămas legate ca atunci, Cu panglicile roz, dure și ferecate peste evantaiul timpului, să mai râvnească la lumina împărătească. Arinna era cea mai frumoasă, bogată la minte, în vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pentru că mi s-a dat de știre că se face o schimbare în bine la fata mea. Mă bucur pentru toți și toate. Și mulțumesc pentru toți și toate. Pentru T. mulțumesc. Când îl aud mâncând cu atâta nesaț și poftă am așa o stare de bine încă neînțeleasă în totalitate. Peste două zile are o lună de când a venit la noi. E bine! Mulțumim! El este amfora despre care vă povesteam pe 26 mai 2008. 11 februarie 2009 Mulțumesc! Mulțumesc
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cu pertinență că, deși detaliile existenței ei sunt dintre cele mai cumplite, scrierile nu păstrează din biografia ei decît elementul inedit, exotic călătoriile în Germania, Italia etc.) - jurnalul e alcătuit din notații pline de acuitate, de lirism și emană o poftă de lucru și de a trăi, de scris și de citit, care o va însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
voi lighenașul ăsta și să culegeți căpșunile? Fetele sunt gata de treabă. Se apucă de cules. Ca de obicei − două căpșuni în gură, una în lighean. Una pe o parte a stratului, cealaltă pe cealaltă parte. Și cum au și poftă de zmeură, mai trec și pe la tufele de la gard. După masă bunica merge în grădină și își pune mâinile în cap. Straturile ei frumos îngrijite sunt călcate în picioare, tulpinile sunt rupte și trântite la pământ. Se pare că recolta
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
numele de „Ansamblul Bulevardul Victoria Socialismului”, a fost asigurată de un decret prezidențial, dat în 29 decembrie 1981, pentru asigurarea unor fonduri suplimentare. Potrivit declarațiilor făcute de arhitecta Anca Petrescu după căderea regimului Ceaușescu, președintele era obsedat de proiect, iar pofta lui de reconstrucție creștea o dată cu avansarea lucrărilor. Nicolae și Elena Ceaușescu vizitau șantierul în fiecare sâmbătă dimineața (în total 428 de viziteă, „foarte oficiali, foarte practici, neadresând nicio laudă. El arăta o considerație mai mare muncitorilor decât arhitecților, strângând mâna
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
câmp, iar noi, în drum, la joacă, și aveam o fetiță din mahala, a cărei mamă era plecată în Italia, la muncă, și căreia îi trimetea foarte des dulciuri. Și ieșea în drum, noi eram mulți copii, și ne făcea poftă căci, pe timpurile copilăriei mele, nu ne puteam permite să cumpărăm dulciuri când doream. Și ea ne făcea poftă la toți, până într-o zi, când sora mea a zis să-i deie și ei. Olguța, fata cu dulciurile, a
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]