3,697 matches
-
un bal mascat de la Paris din anul 1923, pe lîngă pateu de gîscă și caviar, printre premiile tombolei va figura Antichristul. Chiar și nefericitul Ioachim Albrecht de Prusia va distribui În exil cartea lui Nilus ospătarilor, taximetriștilor și liftierilor. Să poftească Domniile Lor să citească, și atunci se vor lămuri care era cauza exilului său, motivele inflației galopante, ca și decăderea scandaloasă a prestației hoteliere. Un exemplar cu autograful În gotică al ultimului Hohenzollern (cartea fusese dedicată unui șef-bucătar dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Bună ziua, Isaac. Acesta e fiul meu Daniel, a anunțat tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar Într-o bună zi el se va ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nou pe strada Canuda. O briză răcoroasă pieptăna orașul, iar Barceló Își scoase pardesiul ca să i-l pună Clarei pe umeri. Nevăzînd o ocazie mai adecvată, spusei Într-o doară, ca unul care nu dă prea multă importanță, că, dacă pofteau, puteam să trec a doua zi pe la ei pe acasă ca să citesc cu voce tare cîteva capitole din Umbra vîntului pentru Clara. Barceló mă privi cu coada ochiului și slobozi un hohot de rîs sec pe socoteala mea. — Băiete, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îl lăsăm pe Fermín la comandă și noi mergem să ne distrăm puțin, că a sosit timpul. Iar dacă ai nevoie de ceva bani... — Tati, Bea nu-i iubita mea. Dar cine zice de iubite? Deci am stabilit. Faci cum poftești. Dacă ai nevoie de bani, ia de la casă, dar lasă un bilet, să nu se sperie Fermín cînd va Închide. O dată zise toate astea, o făcu pe dezorientatul și se pierdu În dosul prăvăliei, cu un zîmbet pînă la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întâi pe acolo să te văd, faptul că sunt primar deschide multe uși, S-ar putea să fiu în operație, s-ar putea să dureze, Bine, mă mai gândesc, te pup, Și eu, Dulce, Foarte dulce. Ospătarul îi aduse mâncarea, Poftiți, domnule primar, poftă bună. Tocmai ducea furculița la gură când o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de șuncă și zâmbi justificându-se, Mărturisesc că mi-e foame, am băut doar un ceai și aproape mi-am spart dinții în acele fursecuri blestemate. Agentul se duse la bucătărie și aduse o cutie de bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
omnibuzul până la casele ospitaliere ale literaților. În timiditatea mea, de multe ori umblam în sus și-n jos pe stradă până când îmi luam inima în dinți să apăs pe butonul soneriei. Iar atunci, pur și simplu bolnav de spaimă, eram poftit într-o încăpere neaerisită, înțesată de oameni. Eram prezentat unei celebrități după alta și cuvintele amabile pe care le spuneau despre cartea mea mă făceau să mă simt îngrozitor de stânjenit. Aveam senzația că toți așteaptă de la mine să spun lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru a marca o glumă care lor nu li se pare deloc amuzantă -, dar nu mi-a spus nimic. Nou-sosiții au solicitat atenția gazdelor, așa că am fost lăsat singur. Când într-un târziu ne-am adunat cu toții așteptând să fim poftiți în sufragerie am reflectat (în timp ce conversam cu doamna pe care fusesem rugat s-o „conduc la masă“) că omul civilizat practică o stranie nevinovăție risipindu-și scurtul interval al vieții cu tot felul de practici plictisitoare. Era genul de societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că nici nu m-a recunoscut. I-am spus numele. M-am străduit din răsputeri să-mi iau un aer cât mai firesc. Nu mă mai țineți minte. Am avut plăcerea de a cina cu dumneavoastră la sfârșitul lunii iulie. Poftește înăuntru, zise el vesel. Sunt încântat să te văd. Stai jos! Am intrat. Era o cămăruță mică de tot înțesată de mobilă din stilul cunoscut în Franța sub numele de Louis Philippe. Am văzut un pat mare de lemn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ea și-i sărută amândouă mâinile. Ea nu-l place. Vai, dar ce ciudat că-l cunoști pe Strickland! Nu pot suferi mitocănia, zise dna Stroeve. Râzând, Dirk se întoarse către mine ca să-mi explice: — Vezi tu, l-am poftit într-o zi să vină aici și să se uite la tablourile mele. Ei bine, a venit, i-am arătat tot ce făcusem. (Stroeve șovăi o clipă jenat. Nu știu de ce începuse povestea aceea care nu-i era deloc favorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
slabă de pe palier nu-l vedeam prea bine, dar ceva m-a surprins în glasul lui. Dacă nu l-aș fi știut abstinent aș fi crezut că e beat. L-am condus în camera mea de zi și l-am poftit să ia loc. — Slavă Domnului că te-am găsit! mi-a zis. — Dar ce s-a întâmplat? l-am întrebat, uimit de vehemența lui. Abia acum îl vedeam bine. De obicei era un bărbat foarte îngrijit, dar acum avea hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
descoperit-o. Nu încăpea îndoială că râdea de mine pe sub mustăți. I-am lăsat ultimul cuvânt și mi-am căutat refugiul într-o atitudine nepăsătoare și taciturnă. XLI Am ajuns la casa în care stăteam. N-am vrut să-l poftesc să vină cu mine, dar el a urcat scările fără o vorbă. M-a urmat și a intrat după mine în apartament. Nu mai fusese până atunci la mine, dar nici măcar nu s-a uitat la încăperea pentru care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
uneori și-l vedeam umblând prin Papeete. Îmi era milă de el, că tare slab mai era și niciodată n-avea un gologan în buzunar. Când auzeam că e prin oraș trimiteam un băiat să-l găsească și să-l poftească să cineze cu mine. De vreo două ori i-am găsit câte o slujbă, dar nu era în stare să se țină de treabă. După puțină vreme voia să se întoarcă în ținutul tufișurilor și într-o bună dimineață dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zis. S-a întors nedumerit spre mine, apoi, recunoscându-mă, mi-a strâns mâna cu căldură. După care ne-am manifestat surprinderea de o parte și de alta, aflând că am de gând să petrec noaptea la Alexandria m-a poftit să cinez cu el la Clubul Britanic. Când ne-am reîntâlnit mi-am exprimat uimirea că-l găsesc acolo. Avea o slujbă foarte modestă și înfățișarea lui îți spunea că e tare strâmtorat. Mi-a relatat povestea lui. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
venea pe aici și atunci jucam. Când s-a însurat (căpitanul Brunot zâmbi și dădu din umeri), enfin, când a început să trăiască cu fata pe care i-a dat-o Tiaré, m-a invitat să-l vizitez. Am fost poftit și la ospățul de nuntă. Se uită la Tiaré și amândoi râseră. Apoi continuă: După aceea n-a mai venit așa des pe la Papeete și cam un an mai târziu s-a întâmplat să mă duc după nu știu ce treburi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pline de bătături și de cicatrici, așa că am înțeles că nu mai umblă niciodată încălțat. Deci se transformase pe de-a-ntregul în băștinaș. Păru încântat să mă vadă și-i spuse Atei să taie o pasăre pentru masa noastră. Mă pofti înăuntru ca să-mi arate tabloul la care lucra când am venit. Într-un colț al încăperii era patul, iar în mijloc un șevalet cu o pânză pe el. Pentru că mi se făcuse milă de el, îi cumpărasem vreo două tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei și i-a lăsat toată averea dnei Strickland; după înfățișarea casei și după eleganța servitoarei care mi-a deschis ușa am judecat că această sumă fusese suficientă pentru a-i oferi văduvei Strickland un confort modest. Când m-a poftit în salon am constatat că dna Strickland are un musafir și, după ce am descoperit cine e, am ghicit că nu fără o anumită intenție mă invitase exact la ora aceea. Vizitatorul era un american, dl Van Busche Taylor, iar dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cedau, Își dădea seama de asta cu detașarea unui observator străin, În timp ce Își Întindea mâinile spre interlocutor, care se grăbi să coboare spre corpul de gardă. - Doar nu ești gelos pentru curva dumitale, nu-i așa? O poți găsi când poftești, la „Paradisul”! rânji omul, ținându-se prudent la o oarecare distanță. Unde am găsit-o și eu! Dante strânse din pumni și Își reluă drumul. - Lapo, numai ironia destinului a voit să ne pomenim că Împărțim aceeași autoritate. Pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poată vedea la față. - De ce mă insulți, priorule? Eu Îi ajut pe oamenii buni din Florența. Va fi un rug pentru eretici, la turnul familiei Cavalcanti. Iar lemnele mele sunt uscățele, numai bune ca să scoată fum alb. - Pe cine ai pofti să arzi, cotoroanțo? Vezi-ți mai bine de sufletul tău! - Ba să-ți vezi de sufletul dumitale! Îi replică ea fără să dea semne că s-ar da la o parte. Sau poate că vrei să dai fuga În ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Da, mama asta care acuma vine la teatru ca o pensionară cuminte și zice că nu găsește invitația prin poșetă, dar că ea este mama actriței Loredana Buzescu. Vai, dar cât vă seamănă doamna Loredana, are ochii dumneavoastră de aur, poftiți!, și mama se umflă în pene ca o rață ce e... — Am dat la teatru, dar n-am intrat din prima, am fost bunicică la prima probă, Luci Popescu, profa de atunci, din comisie, a fost foarte mulțumită, dar, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care se culcase pe jos, pe pământul ud, printre broaște și șerpi, spusese cu durere într-un microfon întins spre el: Domnilor aleși, vă poftim lângă noi, să vedeți cum e! Iar un ales, îmbrăcat într-o haină prea mare pentru el, izbucnise în același microfon: Ce vreți să facem, să ridicăm un hotel acuma? Într-un sat din județul Ialomița, toate casele erau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și se duce să se îmbrace. Rainer o urmează peste tot, de aici până mai încolo și de acolo până mai încoace, ceea ce pe Sophie o calcă pe nervi, de parcă n‑ar fi în stare să meargă și singură unde poftește. Îl mai lovește o dată ușor cu palma, ca pe o piesă de mobilier sau ca pe un cățeluș, pleacă din calea mea, fiindcă asta e calea mea personală, mi‑am adjudecat‑o, tu fă bine și caută‑ți o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doamnă Sepp. Deci, la revedere. Ne îndepărtăm acum de acest coleg pe care l‑au instigat alții. Poate că până la urmă o să priceapă, deși ne cam îndoim. Acum ne întâlnim tot mai des cu astfel de cazuri. Mama spune, mai poftiți pe aici când aveți timp. Îl convingem noi, o să vedeți. Da, băieți, acum trebuie să plecați. Acestea fiind zise, vântul puternic de afară își deschide brațele și‑i înghite pe cei doi cu tot cu găleată. Să sperăm că n‑o să înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Era destul de spațios, iar mobila și decorațiile interioare imitau stilul antic. Fata de la recepție care Îndeplinea și rolul de secretară și-a Întrerupt lucrul la calculator și m-a condus spre o cameră situată În spate, În care m-a poftit să intru. În spatele unui birou am văzut așezat un bărbat cu barbă deasă. Când s-a ridicat să mă Întâmpine, am crezut că o să mă zdrobească, atât de Înalt era. Un munte de om. — Salut. Spune-mi pe nume, Gan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu sunt aici ca să vă fac necazuri. Vreau doar să-i pun niște întrebări fiicei dumneavoastră. E posibil să poată să descrie un bărbat, un criminal. Revenindu-i un pic însuflețirea, Herr Hirsch se dădu la o parte și mă pofti în tăcere într-un hol care era plin cu vaze chinezești, bronzuri, farfurii cu model albastru și sculpturi din lemn de plută în vitrine de sticlă. Am admirat astea în timp ce a închis și a încuiat ușa de la intrare, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]