1,649 matches
-
prinde în cursă pe Inorog. Momentul este ritmat hiperbolic prin participarea afectivă a întregii naturi, în note de bocet popular: “Munți crăpați, copaci vă despicați, pietri vă fărâmați! Asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară, munții puhoaie pogoară, lăcașele Inorogului, pășunele, grădinele, cerniască-să, păliască-să, veștedzască-să, nu înfloriască, nu înverdzască, nici să odrăsliască, și pre domnul lor cu jeale, pre stăpânul lor negrele, suspinând, tânguind, neîncetat să pomenească.” Delegând șoimul să vorbească în numele său, satira cantemiriană atinge intensitatea diatribei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
Imnul oficial a celei mai mari competiții sportive a lumii moderne. Imnul olimpic de Kostis Palamas (în românește de Tudor George) Tu antic Spirit, duh etern, tu creator-a toate A tot ce e Sublim, Frumos și Adevăr curat e, Pogoară-te să strălucești, cu limpede-a-ți lumină, În slava ta de pe Pământ, ca-n slava ta divină! În alergări, și-n lupte-apari la-ntrecerea de forță Aceste jocuri nobile le-aprinde cu-a ta torță! Din ramul cel nepieritor
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea a făpturilor de întuneric, sub comanda lui Apolion, soarta bătăliei e pecetluită... În sală s-a pogorât o liniște desăvârșită. Se auzea o muscă mare cum zboară bâzâind, atât. Spectatorii, în majoritatea lor elevi, nu înțelegeau exact ce se petrece, dar bănuiau că lucrurile nu sunt în regulă. N-au râs, tăceau speriați. Fanache a strigat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cuza“ din Iași i-a decernat înaltul titlu de Profesor emerit acestui distins erudit. A primit Premiul Academiei Române (pentru Metapoetica, 1985); Premiul Uniunii Scriitorilor (1995); Premiul Salonului de Carte Iași (1993); Premiul Salonului Internațional de Carte - Chișinău (1995); Premiul „V. Pogor“ pentru excelență în activitatea culturală (ediția 2000); Premiul Fundației Internaționale „Ștefan Lupașcu“ pentru Știință și Cultură - Iași (2000); Premiul conferit (pentru opera omnia) de revista „Ateneu“Bacău (2004); Premiul (pentru opera omnia) conferit la Târgul Internațional de Carte „Librex“Iași
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Ilisei. Este laureatul a numeroase premii și distincții, printre care: „Marele Premiu pentru Pictură“ al UAP, filiala Iași (1999), „Diploma de Onoare“ cu medalia „Pro Amicitia - Pro fidelitate“, pentru întreaga activitate artistică (2000) din partea Primăriei Iași, Premiul de Excelență „Vasile Pogor“, în activitatea culturală (2000), din partea Primăriei Iași, Diploma de Excelență (2001) din partea Prefecturii Iași, Premiul pentru pictură „Mihai Grecu“ (2001), la Saloanele Moldovei, ediția a II-a; Ordinul „Serviciul Credincios în grad de Cavaler“ (2002), conferit de președintele Românieidomnul Ion
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și poimâine... (Iași, Editura Junimea, 1985); Spovedania valetului (Iași, Editura Junimea, 2002). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1968 și 1983, pentru Cercul de ochi și Ruptura), Premiul „Vasile Pogor“, acordat de Primăria municipiului Iași pentru întreaga activitate literară. În 2002 i s-a conferit, prin decret prezidențial, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. În 2003 a primit titlul de Cetățean de onoare al municipiului Iași, pentru merite deosebite
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ale Bisericii, în funcție de puterea încredințată, adaugă porțiunii de cult instituite de Cristos, temelie a întregului cult catolic, nu doar propriile lor semnificații ca în cazul Sacramentelor, dar participă dincolo de forța însuflețitoare a acestora de unde, din sfintele și adevăratele semnificații raționale, pogoară în inimă, prin credință, ca o virtute mîngîietoare care reia și trezește dorința de a face binele. 14. Dar să facem și o altă observație asupra cultului creștin, introdus în același timp cu propovăduirea creștină. Acest cult, căruia Dumnezeu i-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
adevărurilor creștine să se poată dispensa de aprofundarea studiilor asupra celor pomenite mai înainte? Dacă li s-a înlesnit propovăduirea formulelor exacte înaintea credincioșilor pe care îi păstoresc și li s-a înlesnit și înțelegerea acestor formule, li s-au pogorît în inimă unde nu pot ajunge decît prin mijlocirea minții? Doctrina a fost sintetizată; exprimările sale dogmatice au fost rafinate pînă la perfecțiune; formulele s-au limpezit și au devenit unice; dar a condus acest lucru spre o mai bună
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o parte mai nobilă a corpului Bisericii, în care laicii sînt membrele inferioare ale acestui corp care are o singură lucrare merituoasă, o singură voce prin care să se roage, o singură jertfă de făcut, un singur har care se pogoară din cer. De unde acea idee atît de răspîndită că lucrurile bisericii aparțin Preoților. De unde va începe instruirea și formarea unei adevărate și mărețe gîndiri sacerdotale, de la învățăceii care se apropie de școala Bisericii și care sînt atît de deosebiți unii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
căror grijă o abandonase în favoarea celei materiale, abandonau la rîndul lor episcopatul și își reluau lucrurile care le-au fost întotdeauna adecvate persoanelor. Episcopatul refuzat, renegat, anulat dintr-odată, ca la un semn invizibil, în sute de dioceze, Episcopatul care pogorîse din proprie dorință de pe tronul său căci se urîse singur (iar Episcopii din Germania, din Franța și din Anglia și-au smuls singuri vălul de pe ochi), Episcopatul, spun, care poate să fie pedepsit, nu poate însă să piară de tot
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de credință vor decima cu prezența lor rîndurile voastre, fără a fi distrus încă unitatea. Ultima rămășită de rușine va fi apoi îndepărtată din faptele lor; ambiția va încheia îngrozitoare înțelegeri; iar cînd ultimul dintre voi va muri va putea pogorî sub marele altar al Catedralei sale convins că înmormîntarea sa va fi înmormîntarea întregii Biserici din Franța". 125. Ce se va întîmpla cu Biserica abandonată? Nu va rămîne, așadar, speranța reînvierii catolicismului după această oprimare? Vor redeveni libere alegerile episcopale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în univers de Dumnezeu: bunăstarea și existența sa depinzînd întru totul de Dumnezeu, el nu poate să se lipsească de acest sprijin orice ar face și oriunde s-ar ascunde, chiar dacă ar putea să ajungă în Ceruri sau să se pogoare în adîncuri. 7. În al treilea rînd, învață că din raționamente atît de înalte ce nutresc o încredere nețărmurită în Tatăl care este în Ceruri, nu trebuie să se teamă să renunțe la cele omenești, să-și vîndă averea și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fie oare la fel în ceea ce privește toate lucrurile? Notițe în caiet Tu ești între mine și lume asemenea unei umbre imense, ce uneori mă apără de razele arzătoare ale soarelui, iar altă dată îmi ascunde cu totul lumina sa și mă pogoară în întuneric. Mi-ai făcut un mare bine: m-ai ajutat să înțeleg valoarea singurătății, importanța ei, necesitatea ei. M-ai făcut s-o cunosc. — Fou, que te reste-t-il?! — Ma folie! Verb „a fi“ Cel de ieri sunt și Cel
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai ai nevoie de dragostea mea: căci ai făcut din ea un lucru de nimic, lipsit de valoare. Cu atât mai rău pentru mine! M-ai lăsat să ard în zadar, Stăpâne, și nici măcar nu te-ai învrednicit să-ți pogori harul tău asupra mea. Dar nu mă plâng. Pe tine te plâng. Căci inima mea s-a pustiit și orice aș încerca eu tu nu mai ai ce face cu dânsa... Nu sunt foarte nefericit, Stăpâne, dar mă doare să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Lui și primele ființe umane cărora El li s-a înfățișat resuscitat. De ce anume ele? Izvorul acestei întâietăți este cea mai curată dintre Marii, Maica Domnului, fecioara Născătoare de Dumnezeu, Theotokos. Aleasă mireasă a Duhului Sfânt: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri” (Luca, 1, 35), ea s-a mântuit înaintea mântuirii și a Mântuitorului pe care, în chip miraculos, îl va naște: „... elle a bénéficié à l’avance des mérites de la Redemption
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
liberă. Și apoi nu era adunare la care să nu vorbești și dumneata. Iaca așa, de un exemplu, chiar în una din primele adunări electorale din 1866, ținută în Primăria veche, după cuvântările lui Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi și Vasile Pogor, ai vorbit și dumneata, atrăgând atenția că învățământul elementar nu este destul de bine organizat. În timp ce dumneata vorbeai prin adunări electorale, stârnind râsul și entuziasmul participanților, cineva te urmărea cu mare atenție și te-a încondeiat în ciclul „Copii de pe natură
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
voi gândiți ca mine Că-n iubita noastră țară n-ar fi rău să fie bine.>>...” Ne închipuim ce haz ai produs în adunare, spunând de fapt un lucru atât de dorit de toți - de la vlădică până la opincă... ... Deși Vasile Pogor spunea la fiecare aniversare a Junimii că originile acestei societăți „se perd în noaptea vremurilor”, se presupune, totuși, că aceasta ar fi fost fondată în 1863. Ce se știe cu precizie este numele fondatorilor: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Pogor spunea la fiecare aniversare a Junimii că originile acestei societăți „se perd în noaptea vremurilor”, se presupune, totuși, că aceasta ar fi fost fondată în 1863. Ce se știe cu precizie este numele fondatorilor: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, P.P.Carp și Theodor Rosetti... Și uite așa, cu bune cu rele, a venit și anul 1867, când a apărut revista Junimii, botezată de Iacob Negruzzi cu numele „Convorbiri literare”, pe care a și dădăcit-o cât timp a apărut
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
sale, râsul mesenilor nu mai avea sfârșit. Ce fericită achiziție pentru societatea noastră acea figură țărănească și primitivă a lui Creangă! Tobă de anecdote, el avea totdeauna câte una disponibilă, fiind cele <<corosive>> specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor... ba se poate zice... a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii!” Dintre toți junimiștii, Vasile Pogor era neîntrecut „în
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
haz al lui Pogor... ba se poate zice... a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii!” Dintre toți junimiștii, Vasile Pogor era neîntrecut „în ghidușii și pozne” și avea o mare slăbiciune pentru dumneata. De acum, trecuseră anii și i-ai convins pe junimiști că matale ai ceva de spus. Într una din zile, stând de vorbă cu Vasile Pogor, l-
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Vasile Pogor era neîntrecut „în ghidușii și pozne” și avea o mare slăbiciune pentru dumneata. De acum, trecuseră anii și i-ai convins pe junimiști că matale ai ceva de spus. Într una din zile, stând de vorbă cu Vasile Pogor, l-ai prevenit în glumă că îl vei face „să spargă perja fără voia și fără știrea lui”... De unde să știe omul ce drăcovenie mai înseamnă și asta și râdea cu poftă. În ziua sorocită pentru ședința Junimii, ai cumpărat
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
spargă perja fără voia și fără știrea lui”... De unde să știe omul ce drăcovenie mai înseamnă și asta și râdea cu poftă. În ziua sorocită pentru ședința Junimii, ai cumpărat „un testemel de perje” și, în înțelegere cu slugile lui Pogor, care făceau curat în odaia cu pricina, ai garnisit bine cu perje scaunul lui Pogor. Tocmai în seara aceea și-a făcut apariția la ședință și P.P.Carp, pentru a face o comunicare de ordin politic. După începerea ședinței, mătăluță
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
înseamnă și asta și râdea cu poftă. În ziua sorocită pentru ședința Junimii, ai cumpărat „un testemel de perje” și, în înțelegere cu slugile lui Pogor, care făceau curat în odaia cu pricina, ai garnisit bine cu perje scaunul lui Pogor. Tocmai în seara aceea și-a făcut apariția la ședință și P.P.Carp, pentru a face o comunicare de ordin politic. După începerea ședinței, mătăluță, care știai că la Junimea „anecdota primează”, ai cerut voie să spui „Ce-a pățit
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Carp, pentru a face o comunicare de ordin politic. După începerea ședinței, mătăluță, care știai că la Junimea „anecdota primează”, ai cerut voie să spui „Ce-a pățit popa de la Neamț, în noaptea Sfântului Toma”. Atât i-a trebuit lui Pogor, că a și sărit să ceară liniște... Atunci, dumneata ai început: „Era în noaptea Sfântului Toma. Popa de la Neamț cetea la o lumânărică din biserică, din viața sfinților patriarhali, având pe dascăl lângă el. Când popa, în glasul lui nazal
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
stinsese și sfinția sa nu mai putea continua cu cetania din ceaslov. Grăbit și enervat și destul de necăjit, sfinția sa a strigat repede către dascăl: << Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd pe care ... a mai născut și Isac!>> La auzul acestora, Pogor se tăvălea de râs. Atunci dumneata te-ai apropiat de el și, luându-l cu binișorul, i-ai șoptit: „ Coane Vasile! Ți-am făcut pozna. Ai spart perjele cu... șezutul, cum ne-a fost vorba.” Din perjele pe care le-
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]