3,264 matches
-
schimbări la care, după teribila încercare a războiului, aspiră o mare parte a opiniei publice. Dar acest lucru n-ar fi fost suficient pentru a le asigura succesul fără prezența Armatei Roșii, fără ajutorul Armatei Roșii, fără ajutorul politic și polițienesc al sovieticilor care le-au permis să controleze principalele dispozitive ale statului - poliție, armată, justiție - și să pună în practică dubla tactică a „calului troian” și a „salamului”. Prima constă în a infiltra masiv, grație unor „submarine” - militanți comuniști camuflați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care, în 1946, numără deja 115000 membri, dintre care 60000 doar pentru departamentul de contraspionaj, SMERȘ - inițiale în rusă pentru „moarte spionilor”. în aprilie 1946, NKVD devine MDV, Ministerul Afacerilor Interne, care se transformă în 1954 într-o clasică structură polițienească. în același an, NKGB devine MGB, Ministerul Securității Statului care, în 1954, dă naștere KGB, Comitetul Securității Statului. Până la dizolvarea sa în 1991, KGB va păstra aproape aceleași structuri: spionaj și contraspionaj, luptă împotriva corupției și criminalității economice, protecție a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
portretelor conducătorilor sau a unor banderole proclamând: „munca dezinteresată ne va reda locul cuvenit în marea familie a muncitorilor” sau „comunismul este viitorul luminos al omenirii”. Evadările sunt rare, într-atât de mari sunt obstacolele - iarna, subalimentația, întinderea taigalei, raziile polițienești. Câteva revolte și greve izbucnesc uneori, ca în 1936, la Vorkuta, unde troțkiștii* reclamă un statut de deținuți politici și intră în grevă. Cele mai cunoscute izbucnesc în 1954, cerând încetarea relelor tratamente și o îmbunătățire a condițiilor de detenție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și alimentează resemnarea și colaborarea cu regimul. RDG este un bun exemplu de eficacitate a perechii delațiune-izolare. Dispunând de dosare despre peste 4 milioane de cetățeni „suspecți” - dintr-o populație de 17 milioane de locuitori -, Stasi deținea recordul de control polițienesc, cu 91 015 salariați, adică 1 cekist la 180 de locuitori - în URSS, raportul nefiind decât de 1 la 595. Acesta este, de altminteri, unul dintre succesele poliției politice: o fracțiune din populație se alătură represiunii împotriva societății. Informatorii - inclusiv
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
putea fi reperat în conjugarea a șase trăsături recurente, împărtășite atât de regimurile de tip fascist, cât și de regimurile de tip sovietic: un partid* unic, de masă, condus de un lider carismatic, o ideologie* globalizantă și coercitivă, o teroare* polițienească sistematică, un control strict al economiei*, un monopol al instrumentelor de violență fizică, în sfârșit, o tutelă absolută asupra tuturor mijloacelor de propagandă* și de comunicare. Franța este, totuși, țara în care introducerea conceptului de „totalitarism” în dezbaterea publică se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
putere asupra secretarului de stat deoarece își poate exercita voința asupra celuilalt, prin autoritatea funcției, promisiuni de beneficii și amenințări cu dezavantaje. Puterea politică trebuie deosebită de forță, în sensul recursului la violența fizică. Amenințarea cu forța sub forma acțiunii polițienești, a închisorii, a pedepsei capitale sau a războiului este un element intrinsec politicii. Când se exercită violența, acest lucru semnifică abdicarea puterii politice în fața puterii militare sau pseudomilitare. În politica internațională, în special, forța armată ca putere sau potențialitate este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este mai degrabă de nivel decât de natură. Nici în URSS majoritatea populației nu-și putea satisface instinctele de putere în interior. Muncitorii și țăranii nu aveau cui să le fie superiori, iar insecuritatea lor era intensificată de practicile statului polițienesc și de nivelul redus de trai. și în acest caz, regimul totalitar a proiectat frustrările, nesiguranța și temerile respective pe scena internațională, în care rușii, ca indivizi, găseau - prin identificarea cu „cea mai progresistă țară din lume”, „țara-mamă a socialismului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
succes chiar și în condițiile mai puțin decât ideale care dominau înainte de intervenția Chinei. Însă intervenția acesteia a transformat complet datele războiului din Coreea. Până atunci, războiul putea fi considerat un război care viza protejarea securității colective sau o acțiune polițienească, în virtutea forței militare covârșitoare care se opunea agresorului. Odată cu intervenția Chinei, s-a ajuns la un război tradițional, în care s-au înfruntat forțele aproximativ egale a două coaliții. Chiar dacă nu se ajunsese la o conflagrație mondială, dacă până atunci
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
permite ca relațiile strict umane, dar și cele organizaționale să se stabilizeze, să tindă spre durabilitate în timp. Deducem cu ușurință că acest model organizațional este specific organizațiilor militare. De asemenea, el este frecvent întâlnit în organizațiile religioase, în cele polițienești și a diferitelor servicii civile. Principala problemă care se pune în cazul structurilor în linie este, desigur, cea a numărului de verigi (niveluri ierarhice) pe care le conține sau trebuie să le conțină lanțul organizațional. Din acest punct de vedere
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
din a treia generație Își sporesc numărul asociațiilor culturale dintr-o nostalgie a originilor. În perioadele de criză a locurilor de muncă și de declasare socială, tinde să se manifeste o violență xenofobă, care dă naștere unui control administrativ și polițienesc la frontiere și duce la restrângerea politicilor sociale față de străini. Începând cu anii ’60 ai secolului XX, politica de construire de cartiere cu blocuri de locuințe menite să grupeze familiile modeste i-a lipsit pe mulți imigranți de un mijloc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
conativă a personalităților incapabile să-și creeze legături solide cu semenii, toate aceste manifestându-se prin comportamentele de bravadă și prin nevoia de solidaritate În provocarea pericolului. Tot mai adesea se manifestă În subculturile mediilor defavorizate, În momentele de control polițienesc redus, comportamente specifice jefuitorilor, care nu ating doar adolescenții. Diferită de bandele și găștile de altădată, „viața de mizerie” de la periferia orașelor mari ă conform analizei lui François Dubet ă apare ca o „cultură a străzii”, expresie care desemnează subcultura
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
persoanei și al democrației. Uzurpând astfel, spre indignarea multora, dreptul națiunilor la autoguvernare. (Un drept, e adevărat, pe care statele comuniste și Ceaușescu „al nostru” l-au Întors În folosul lor, al clicii care se afla la putere prin forța polițienească, probă maximă de cinism, de felul În care un mare câștig al modernității și al democrației poate fi folosit În sens contrar, spre paguba omului și a demnității umane!...Ă Sigur, Îmi vor replica unii, cele „două libertăți” cea socială
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
act de curaj, de protest clar și decis. Era insul cel mai influent În conducerea de stat, destul de popular, deoarece, după ’67-’68, guvernul condus de el preluase o bună parte din atribuțiile efective ale aparatului de partid și chiar polițienesc - aidoma cu ceea ce se Întâmpla În Ungaria sau Polonia, dar nu În același grad de radicalitate ca acolo! -, iar gestul său, dacă nu l-ar fi răsturnat pe Ceaușescu, care se bucura de aura unui comunist pragmatic, de-o uriașă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
el Însuși o persoană dizgrațiată a regimului ceaușist; interesantă și importantă este această reală catastrofă care s-a Întâmplat În lumea intelectualității românești, atât de unită și uneori chiar combativă sub un regim politic, stat ce devenise iute vulgar, brutal, polițienesc, prin cămările căruia bântuiau miasme naționalist-legionare? Cine e vinovat de această fracturare a frontului literar și nu numai de izolarea mea a lui Țepeneag, dar și de „excluderea” până la calomniere a unor scriitori de prim rang, posedând un nume de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
această proclamare a Întâietății motivelor noastre ideatice și culturale În istoria Europei ar fi putut fi cu adevărat interesantă, exotică, Întâlnindu-se și cu alți promotori ai aceluiași punct de vedere - un Pârvan, de exemplu. Dar nu Într-un stat polițienesc, care confisca iute asemenea teorii În folos personal și abject, zăpăcind chiar și acele minți care Încă sperau că o renaștere românească era posibilă Într-un stat care distrugea temeliile națiunii române, care au fost dintotdeauna Țăranul, Biserica și Cultura
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
beatitudine care se Învecina cu o anume mistică trivială; iar Ceaușescu, alături de omologul său Kim-Ir-Sen al Coreei de Nord, a lunecat cel mai aproape de acest mesianism păgân cu pretenții totalitare - totalitare, Încă o dată, nu (numai!Ă În sensul direct, fizic, polițienesc, ci cu pretinse și „Încăpățânate” valori charismatice, ordonatoare, „salvatoare”. Salvatoare... de la ce?! Dincolo de frazeologia cam prăfuită a ciracilor oportuniști sau bolnavi de putere și resentiment ai Stăpânului, salvarea trebuia acționată mereu contra „bolilor” vechi, burgheze; de fapt, contra „bolilor omului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a asculta și a raporta”, ci, „nemulțumit de slaba recoltă pe care o adună, sau chiar și de mediocritatea sau ezitarea insurgenților, Îi provoacă, În sensul că Îi Îndeamnă să-și radicalizeze pozițiile și opiniile, pentru a duce apoi stăpânirii polițienești sau politice un „raport” cu adevărat remarcabil! Provocatorul, spre deosebire de umilul „funcționar al delațiunii”, care este informatorul, nu vrea să facă doar „servicii”! El are orgoliul de a precipita lucrurile, are orgoliul propriei persoane și a „misiei” sale și, dintre aceștia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau dorința de a profita și de Înavuțire a unor foste elemente din eșalonul doi sau trei ale fostului regim, cu perpetuarea unui sistem care, și Înainte de ’89, Își pierduse de mult caracterul colectivisto-marxist, devenind un simplu și brutal stat polițienesc, condus de un alienat mental și de clica sa lașă și incapabilă de a-l schimba, deși aberațiile sale le puneau În pericol propriile structuri și poziții!... Iar sub acest slogan al „anti-comunsimului” a fost printre altele demonizat și Ion
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
s-au grăbit, după ’89, să atârne pe umerii statuii naționale faldurile murdare ale unei istorii și ale unei firi românești jalnice, penibile, naționale nu au polemizat În fapt cu „adevărul” istoriei, ci cu minciuna și demagogia unui regim brutal, polițienesc, scurs din pliurile Încă vii ale unui medievalism românesc târziu! Noi nu putem ocoli, orice am face, această problemă a identității naționale. Așa cum nici Nemții nu o pot face, am mai spus-o; Într-un fel, cu toate enormele diferențe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au încercat să impună modele de organizare a unor structuri informative și contrainformative, capabile să răspundă eficient la pericolele existente la adresa siguranței statului. Autorii unor astfel de lucrări au fost chiar cei care s-au confruntat cu problematica abordată - funcționari polițienești sau ofițeri de carieră. Unii dintre aceștia au fost, într-adevăr, buni teoreticieni în domeniul lor, alții și-au prezentat memoriile, iar o categorie aparte, redusă numeric, a reprezentat elita perioadei studiate, ei fiind atât teoreticieni deosebiți cât și, mai
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1.800 în orașe mici și județe. La toate prefecturile de poliție și la Poliția judiciară exista câte o secție care se ocupa cu informarea, prevenirea și reprimarea acțiunilor contra siguranței statului. A doua parte a lucrării a prezentat organizarea polițienească a unor mari capitale europene, printre care cele ale Franței, Austriei, Germaniei și Ungariei. Capitala Franței era supravegheată informativ de patru brigăzi centrale de detectivi, subordonate Poliției Judiciare. În Viena acționau 300 de detectivi grupați în Secția Criminală, iar Berlinul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
întreaga țară, care să deservească atât justiția, cât și instituțiile corecționale, poliția și jandarmeria”, se impunea și pentru țara noastră. De asemenea, el nu a omis lipsurile existente la nivelul Ministerului de Interne din România, afirmând extrem de pertinent: „Dacă legislația polițienească a noastră nu lasă mult de dorit, apoi se poate spune că înfăptuirea dezideratelor legilor aproape că nici nu a început”. Pe lângă Vasile Barbu, mai pot fi menționați, cu lucrări bune în același domeniu, C. I. Bendescu (Memoratorul general pentru
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
serviciilor din subordine, la care se adaugă planșe cu localurile în care a funcționat instituția, șefi ai Poliției și uniforme purtate de-a lungul timpului. Un alt polițist cu experiență, comisarul Nicolae Turcu, a publicat în anul 1935 lucrarea Manual polițienesc, destinată lucrătorilor din Ministerul de Interne, care abordează noi metode de lucru, tehnice și științifice, de la filaj la arestare, trecând prin modul de obținere a informațiilor, recrutarea informatorilor și organizarea informativă a zonei de acțiune. În același an, doi specialiști
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1902-13 decembrie 1904, care a impus o temelie unitară, concepută pe realități românești și după principii științifice moderne. Principiile impuse de Vasile Lascăr au fost cele privind unitatea de conducere și de execuție, selecționarea și stabilitatea personalului, precum și moralizarea deprinderilor polițienești, adică depolitizarea Ministerului de Interne. Legea conservatorului Gheorghe Grigore Cantacuzino, prim-ministru și ministru de Interne (22 decembrie 1904-12 martie 1907), din iunie 1905, a modificat radical legea lui Vasile Lascăr, deoarece a înlăturat principiul selecționării și a lărgit sfera
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
decembrie 1908, este autorul a două legi privind Poliția, ambele fiind impuse de slaba eficacitate a Ministerului de Interne în privința informării, acțiunii și reprimării a răscoalei din 1907. Prin Legea din 15 martie 1907 a fost suspendat principiul stabilității funcționarilor polițienești și s-a introdus Decretul-Lege pentru numirea și înlocuirea angajaților din Ministerul de Interne. Peste un an, Legea din 25 martie 1908 a prevăzut înființarea Direcțiunii Poliției și Siguranței Generale, care a înglobat toți funcționarii de siguranță de la polițiile din
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]