2,087 matches
-
zugrăviți și în măreția, și în ticăloșia lor. Istoria fetei seduse de guvernator și a luptătorului politic exilat în Siberia este construită anume pentru a ilustra ideile autorului. Numai că dialogurile forțate, lipsa de preocupare pentru psihologia personajelor, maniera aproape polițistă a narațiunii accentuează schematismul romanului. În ciuda numeroaselor naivități și stângăcii, S.-C. rămâne o figură interesantă de idealist. SCRIERI: Opuri dramatice, I-II, Cernăuți, 1888-1893; Magdalina păcătoasa, Cernăuți, 1889; Trei suveniri, Cernăuți, 1890; Istoria unui țânțar, Cernăuți, 1891; Contrabandistul, Cernăuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
Michael Swann, președintele Comitetului de Conducere al BBC, a afirmat în fața Comitetului Annan că "o parte foarte mare din munca de la BBC este, de fapt, ciment social de un fel sau altul. Festivitățile regale, serviciile religioase, transmisiunile sportive și serialele polițiste întăresc sentimentul apartenenței la țara noastră, al participării la ceremoniile ei și al acceptării a ceea ce ea reprezintă"11. Chiar și astăzi, aceeași afirmație că modelul serviciului public este forumul principal care face ca întreaga națiune să-și vorbească sieși
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de pedeapsă (personajul principal se numește Toma Toma), ratarea, boala, nebunia, înglobând și tema socială. La Răspântii și Arșița, continuarea celui dintâi, sunt romane eteroclite: simbolice, alegorice, poetice, realiste, sociale, cu ample dialoguri pe teme filosofice, ultimul cu o tramă polițistă. O anume fericire insistă asupra problemei cuplului și a libertății umane. Narațiunea, în genere fluentă, preia rețeta de succes a romanului anilor ’80, în speță pe cea a lui Marin Preda din Cel mai iubit dintre pământeni. SCRIERI: Planete, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
Dar acest partid mic, afirmat prea brusc și chemat să exercite puterea, cu arma în mînă, într-un context de violență internă și externă, a alunecat din ce în ce mai mult sub tutela directă a unei echipe de consilieri ai Komintern-ului și de polițiști sovietici. În 1937 și 1938, metodele teroriste ale NKVD sînt introduse și în Spania. Și în timp ce legăturile care uneau partidele frontului popular se rup, în timp ce lașitatea neintervenției îi permit lui Hitler și lui Mussolini să-l instaleze pe Franco la
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
efectivele sale din 1940, adică 500 de membri ai partidului. Ziua de 22 iunie mai aduce încă aproape 500 de arestări. În Belgia, aproape 400 de militanți cad în plasa germană. În aceste ultime două țări, informațiile furnizate de către serviciile polițiste autohtone au ajutat mult Gestapoul. Dovada acestei schimbări de direcție este că nu se va face nici un denunț privitor la acest fapt, în timpul ocupației. În Danemarca, poliția mărește din proprie inițiativă numărul de arestări impus de către ocupant: trei sute în loc de o
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
principalul vinovat. Acesta este cuprins de furie, în fața femeii care îl judeca, este sfâșiat de câinele lui Nechifor Lipan, lovit cu baltagul de Gheorghiță, și în cele din urmă mărturisește că versiunea femeii este adevărată. Un cititor va remarca aspectul polițist al romanului, tipologia vastă de personaje. Nechifor Lipan este oierul care-și duce viața după reguli stabilite parcă de la începutul lumii. Primăvara își urcă turmele la pășune, toamna le duce la iernatic; la anumite date fixe primește bani și vești
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Trecutul primește o semnificație diferită. La Proust, retroversiile interne de acest gen formează o parte din renumitele întreruperi proustiene ale liniarității în căutarea și reinstalarea trecutului fugitiv. Dar astfel de posibilități pot fi întîlnite și în literatura mai ușoară. Romanele polițiste și tot felul de texte ce sînt construite în jurul misterelor, carnavalelor și încurcăturilor, adoptă această tehnică ca pe un procedeu structural important. Durata Prin termenul "durată" mă refer la perioada acoperită de un anacronism. Ca și distanța, durata unui anacronism
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
după o (scurtă) durată. Astfel, informații întrerupte sînt furnizate despre o secțiune din trecut, sau din viitor, în cazul unei anticipații. În Of Old People retroversiile ce au legătură cu crima sînt incomplete, la fel cum sînt în orice roman polițist. Retroversia este completă numai cînd toate consecințele crimei în Of Old People, anxietatea care îi mai chinuie sînt discutate pînă în "prezent". Numai atunci este prezentată întreaga desfășurare a retroversiei de la punctul de început și pînă la concluzie. Toate antecedentele
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aștepta" sau "a promite" sînt folosite în text sau pot fi adăugate în mod logic. Aluziile sînt implicite. O aluzie este, pur și simplu, un germen a cărui forță germinatoare poate fi observată doar mai tîrziu. Indiciile dintr-un roman polițist au ca primă misiune iluzia. În asemenea cazuri, o povestire bună are grijă să țină cunoștințele departe de cititor, să prevină înțelegerea că aceste aluzii ar fi anticipări: dacă nu, jocul va fi rezolvat în mod prematur. Pe de altă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mod prematur. Pe de altă parte, trebuie ca cititorul atent să fie pus în postura de a înțelege natura lor anticipativă. Această posibilitate inițiază jocul între povestire și cititor. Anunțurile subminează suspansul; aluziile îl amplifică deoarece cititorii obișnuiți cu proza polițistă se vor întreba constant dacă un anumit detaliu este sau nu este anticipator. Această curiozitate poate fi manipulată prin aluzii false: detalii care creează sugestia că ar fi indicii, dar la final se dovedesc a fi doar detalii și nimic
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
surprindă cititorul. Personajele plate sînt stabile, personaje stereotipe care nu dezvăluie/conțin nimic surprinzător. Chiar dacă asemenea clasificări ar fi transformate în distincții folositoare, ele s-ar aplica doar unui corpus limitat: acela al narațiunii psihologice. Genuri întregi, ca basmele, romanul polițist și romanul de consum, dar și un roman modern ca cel al lui Proust, sau romanele post-moderne ce resping tocmai asemenea categorii, rămîn astfel în afara ariei de observație, pentru că prezintă numai personaje "plate". Într-adevăr, Albertina lui Proust este în
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cunoștințe și aptitudini sub forma istețimii. S-ar părea că în acest exemplu specificarea coincide cu opoziția dintre puterile binelui și ale răului. În povești aceasta este, în mod evident, problema. De asemenea, ea pare să se aplice și povestirii polițiste clasice. Cu toate acestea există o diferență importantă, în special în această privință. Exemplele d) și e) arată că Kinsey Milhone și criminalul sînt în opoziție. Competența lui Milhone este una de aptitudine și cunoaștere. Și totuși, la fel este
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
această privință. Exemplele d) și e) arată că Kinsey Milhone și criminalul sînt în opoziție. Competența lui Milhone este una de aptitudine și cunoaștere. Și totuși, la fel este și aceea a criminalului; și tocmai în această privință diferă povestirea polițistă de basm. Ceea ce caracterizează povestirea polițistă este faptul că ucigașul eșuează în competența sa: el face o greșeală. Romanul polițist a trecut recent printr-un progres care arată încercarea de a elimina opoziția dintre bine și rău, cum se întîmplă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
arată că Kinsey Milhone și criminalul sînt în opoziție. Competența lui Milhone este una de aptitudine și cunoaștere. Și totuși, la fel este și aceea a criminalului; și tocmai în această privință diferă povestirea polițistă de basm. Ceea ce caracterizează povestirea polițistă este faptul că ucigașul eșuează în competența sa: el face o greșeală. Romanul polițist a trecut recent printr-un progres care arată încercarea de a elimina opoziția dintre bine și rău, cum se întîmplă, de exemplu, în romanele echipei suedeze
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
actanțială (de exemplu, anumite basme și mituri) ar putea fi opuse, sub forma unei categorii separate, fabulelor în care o minciună determină structura. Of Old People se bazează pe principiul structural al secretului. Același lucru este valabil și pentru povestirile polițiste. În romanele de spionaj predomină conceptul minciunii. Această clasificare a actorilor ne ajută să interpretăm, să stabilim tipologii pentru a ne nuanța definițiile mișcărilor literare și pentru a pune în contrast fabulele care par mai degrabă asemănătoare la prima vedere
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
același tip de text. Uneori, cînd este cazul, ele pot fi văzute drept caracteristice pentru o anumită subformă, pentru un anumit autor sau pentru o fază intermediară a acestui tip de text. Am vorbit mai devreme despre diferența dintre romanele polițiste ale lui Sue Grafton și cele ale Agathei Christie. Ce-i drept, ar trebui o analiză mai sistematică a întregii lor opere pentru a confirma impresia formată pe baza unui număr relativ mic de romane ale fiecăreia. Oricum, ceea ce vrem
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
-mă ce-am fost! sau când îl vedem tremurând cuprins de un neastâmpăr grozav la gândul vieții în huzur ce-l aștepta. Tensiunea trăită de personaj e transmisă și cititorului, dar scriitorul operează cu elemente de senzațional și de roman polițist, de aceea scenele nu se rețin. Lectorul sesizează factura lor dramatică pe care o va descoperi urmărită cu obstinație și în nuvelele anilor următori. Vatra părăsită (1900), Puișorii (1908), Nuța (1910), Doi prieteni (1910), Împăcare (1921), Pe povârniș (1922) aduc
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a capitalei, de la pașoptism la comunism, autorul încercând să contureze imaginea unui oraș „plămădit de istorie, taine, vise și legende”, cu episoade extraordinare, figuri simbolice, momente gastronomice și mondene (la Capșa) sau de cultură. Moartea boxerului (1978), volum de povestiri polițiste, ca și Pasagera (1989), are drept protagonist un milițian, fost sportiv de performanță, „căzut la datorie”. Din scrinurile regilor (1979) urmărește destinul familiei de Hohenzollern, cu fapte „secrete”, într-un roman-document despre iubirile ascunse ale reginelor, contraspionaj, aventuri etc., unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
În ordinea realului (ca descoperire a distanțării de vîrsta originară a „copilăriei” și a progresivelor ei degradări) și tentativă - eșuată - de provocare a metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, În chip evident, „mesagerul”, cel care, În locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la Întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrîngerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale luminii sărbătorești a existenței: „să deschid ca un țipăt ușile iubirii și ale fastului” (s.n.). Legătura
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
petrec în lumea reală într-o anumită secvență ABCD, le pun într-o nouă ordine, să zicem BACD. Un exemplu extrem de transformare reorganizatoare, în care informația crucială este ținută ascunsă chiar pînă la sfîrșitul narațiunii, este des întîlnit în proza polițistă, unde informațiile semnificative și indiciile, cunoscute autorului și cîteodată chiar și detectivului ficțional, sînt ascunse cititorului. Astfel de informații ascunse sînt des întîlnite și în literatura „înaltă”, bunăoară identitatea binefăcătorului lui Pip în Marile speranțe sau a părinților lui Esther
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
s-a schimbat. În romanul lui Proust, astfel de retroversii interne constituie o parte din faimoasa întrerupere proustiană a liniarității: în căutarea și recuperarea trecutului evaziv. Dar și în operele literare mai simple se folosesc frecvent astfel de posibilități. Romanele polițiste, cît și multe alte tipuri de texte construite în jurul misterelor, farselor și încurcăturilor, adoptă această tehnică ca un mecanism structural important. (Bal, 1985: 61) Prolepsele, mult mai rare ca analepsele, exclud sau elimină suspansul prin aceea că dezvăluie cititorului împrejurări
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o construiește pe baza unui text în totalitatea sa. Este ușor de văzut că realizăm (sau măcar sîntem capabili să realizăm) o astfel de (re)construcție pe parcursul lecturii dacă ne imaginăm un text anonim. Textul poate fi un roman polițist, cu un protagonist în persoana unui polițist londonez cărunt și cu o acțiune plasată pe străzile aglomerate și cu afaceri dubioase din cartierul Soho, înțesat de droguri, prostituție, racheți și fraude electronice. Orice părere am avea noi despre autorul implicat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
unde ne- am putea aștepta la modalizare; alți autori se folosesc din plin - însă în nici un caz în mod constant - de efectul puternic al modalității neutre care se resimte la Hemingway, Chandler, Carver și un număr de scriitori de romane polițiste. În principiu, ar fi edificatoare crearea și compararea mai multor versiuni ale unui anumit fragment scris în cîteva dintre modalitățile și stilurile menționate mai sus. Unele dintre aceste transpuneri sînt ușor de înfăptuit, pe cînd altele sînt aproape imposibile, aceste
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
decît concrete. Narațiunile literare moderne au condiții care s-ar putea descrie în termenii obiectului, cu un oarecare grad de probabilitate, ca realizare, eliberare, fericire, autocunoaștere. Și încă rămîn pe dinafară povestirile de spionaj, povestirile "Vestului sălbatec”, romanțurile și povestirile polițiste unde se urmărește un anume obiect tangibil: un anume criminal sau un amant, un agent sau un document secret. În multe tipuri de narațiune modernă, rolul de furnizor/remitent/supra-ajutor s-a atenuat sensibil; dar, din nou, există o sumedenie
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
goale Ce poveste își așteaptă finalul?" Adevărul e că apocriful decameron al lui Calvino are autonomie în fiecare din cele zece părți ale sale și atestă măiestria autorului de a captiva prin intenție, mister, simbolism, scene tari, inclusiv erotice, analitice, polițiste, politice. Firele romanului trăit de Cititor și Cititoare leagă pe dedesubt povestirile, exemplare prin elanul romanesc, mai ales cele ce amintesc de specia latino-americană, japoneză, rusă. Cartea ca obiect al dorinței sau al mistificării universale, cartea vânată prin librăriile sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]