2,179 matches
-
din personaj un erou memorabil. Conformistul, previzibilul Marlowe - omul fără trecut, fără viitor și cu un prezent demn de milă - nu se poate sustrage fascinației, după cum cititorul însuși se vede antrenat în aceste greu de explicat exerciții de admirație. Intriga polițistă devine secundară în raport cu scenariul descoperirii secretului vieții lui Terry Lennox sau al coșmarurilor ce fac din Roger Wade un bețiv cu tendințe sinucigașe, aproape nefrecventabil. The Long Goodbye propune o formulă originală a terapiei prin care Marlowe se dovedește, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ferată și cu doar două drumuri de acces. Am încercat să-l folosesc drept fundal pentru povestirea la care încerc să scriu; am schimbat puțin topografia și numele și, procedând astfel, trebuie să accept handicapul tuturor scriitorilor englezi de romane polițiste: nu pot să-i înfățișez pe polițiști ca ticăloși, pentru că sunt niște polițiști de treabă și cei mai mulți dintre ei îmi sunt prieteni (Chandler, 1981, pp. 402-403). Ca extensie temporală, scrierea acestui ultim op acoperă cam un deceniu. În intervalul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
două capitole), ne readuce în lumea romanului detectivistic. Rotunjit spectaculos, adunând în același plan episoade disparate, întâmplări și personaje ce păreau să aparțină unor universuri distincte, Chandler propune o soluție care l-ar fi satisfăcut pe oricare dintre maeștrii povestirii polițiste britanice. În același timp, scriitorul stabilește cu cititorul său constant o sumă de dialoguri intratextuale, dintre care - enigmatic și spectaculos - e jocul celor cinci mii de dolari primiți de Marlowe de la Betty Mayfield. Este aceeași sumă pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să rămână neîncheiat. Cele patru capitole compuse în 1958 duc mai departe un gând care exista în mintea autorului de câteva luni, încă din luna februarie a anului, când îi scrie lui Maurice Guinness (vărul Helgăi Greene, autor de literatură polițistă): Am terminat, în fine, cartea șPlaybackț și, în mare parte datorită ție, l-am lăsat pe Marlowe în situația în care s-ar putea însura. Sper că am ales femeia potrivită. Îmi pare, din punctul de vedere al scriitorului, că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
insane și a promiscuității morale în care erau obligați să-și înceapă viața tinerii. Accentele critice, reliefând crud aspecte negative din societatea socialistă, vor rămâne o constantă a scrisului lui C., fie că vor fi mascate în romane cu tramă polițistă - Blondele întotdeauna trișează (1971), Un coniac pentru o fată (1973), Morții nu mint niciodată (1975), Cu moartea între patru ochi (1977) -, fie în reportaje de pe șantiere hidroenergetice (Someșul cald, 1974), dar mai ales în volume de proză scurtă, în care
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
în cronică apare și un personaj care amintește de reclamele ce se făceau pe vremuri cărților de către editurile burgheze. Romanul lui Vladimir Colin - scrie E. Campus - este «bogat», «variat»; el «...cuprinde scene de dragoste în mijlocul naturii, aventuri cu caracter aproape polițist, scene impresionante de isteric mistică etc...». De fapt, marile slăbiciuni ale cărții sunt atât de evidente încât până și o asemenea entuziastă «critică» s-a văzut nevoită să le semnaleze (de altfel cu exces de «delicatețe») la sfârșitul articolului, unde
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zoologică și cum a delegat un băiețel din clasă să fie partenerul meu permanent sau piesele în care am jucat . Îmi aduc aminte, de exemplu - n-am făcut niciodată greșeli de ortografie, dar atunci, în clasa I -, tata era încă polițist - și îmi aduc aminte o anumită dictare în care am scris greșit cuvântul polițist!” „Și cum s-a întâmplat așa ceva, de ai scris greșit cuvântul polițist?! Tatăl tău e polițist și tu nu știi cum să scrii polițist?”. Chiar așa
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
sau piesele în care am jucat . Îmi aduc aminte, de exemplu - n-am făcut niciodată greșeli de ortografie, dar atunci, în clasa I -, tata era încă polițist - și îmi aduc aminte o anumită dictare în care am scris greșit cuvântul polițist!” „Și cum s-a întâmplat așa ceva, de ai scris greșit cuvântul polițist?! Tatăl tău e polițist și tu nu știi cum să scrii polițist?”. Chiar așa a zis, încă îmi aduc aminte cuvintele ei. Întotdeauna o ajutam să decoreze sala
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
am făcut niciodată greșeli de ortografie, dar atunci, în clasa I -, tata era încă polițist - și îmi aduc aminte o anumită dictare în care am scris greșit cuvântul polițist!” „Și cum s-a întâmplat așa ceva, de ai scris greșit cuvântul polițist?! Tatăl tău e polițist și tu nu știi cum să scrii polițist?”. Chiar așa a zis, încă îmi aduc aminte cuvintele ei. Întotdeauna o ajutam să decoreze sala de clasă, o ajutam în clasă. Clasele I și a II-a
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
sfătuiește ca, după paragrafele introductive, să nu ne temem să scriem: „Totul a început cu...”. Îi dăm dreptate, dar, chiar și așa, nu suntem de acord cu structura cronologică riguroasă. Dezavantajele întrec cu mult avantajele acestui plan. Excepție fac narațiunile polițiste sau cele ce refac evenimente majore: accidente, cataclisme etc. Aveți grijă ca dezmințirile sau negările să urmeze acuzațiilor cât mai curând posibil. Sfatul lui Randall (1998, p.182) este valabil numai pentru anchetă. În acest caz, secvențele urmează regula nepărtinirii
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
murit și doi jurnaliști) sau la accidentul aviatic de la Balotești. Ancheta de fapt divers Pare o formă a investigației de actualitate, dar nu se confundă cu ea nici măcar prin subiectul ales (uimitor, pitoresc, generator de emoții puternice). Pare o anchetă polițistă, dar nu este, câtă vreme efortul jurnalistic se centrează pe circumstanțe, și nu pe dovedirea vinovăției cuiva. Notând până și cele mai mici detalii ale întâmplării, ziaristul poate lansa ipoteze sau mari semne de întrebare. Restul aparține poliției și justiției
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
În spatele bine-cunoscutului Ordin se află o asociație secretă, numită Prioratul Sionului, a cărei menire ar fi fost de a conserva Graalul, taina tainelor creștinismului, și anume descendența trupească a lui Isus și a Mariei Magdalena. Dan Brown construiește un roman polițist, o operă de ficțiune, plecând de la această urzeală pseudojurnalistică de senzație. Deși el Își arogă și calități de istoric. În ce privește „documentarul” lui Cameron despre presupusul mormânt al lui Isus, al Mariei Magdalena, soția lui, și al „fiului” lor Iuda, e
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat în cele din urmă de compromisul moral. Alături de romanul intelectualului, există aici un roman de șantier, un roman de dragoste, ai căror eroi sunt despărțiți de o barieră etnică, precum și un roman polițist, cu subterane confruntări între comuniști, fasciști, iredentiști. Ultimul roman, Bunica studiază dreptul, cu o mai vădită intrigă polițistă, prilejuiește conturarea câtorva interesante portrete. Prin ce are mai bun, Oameni la pândă al lui B. reprezintă o realizare meritorie a prozei
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
există aici un roman de șantier, un roman de dragoste, ai căror eroi sunt despărțiți de o barieră etnică, precum și un roman polițist, cu subterane confruntări între comuniști, fasciști, iredentiști. Ultimul roman, Bunica studiază dreptul, cu o mai vădită intrigă polițistă, prilejuiește conturarea câtorva interesante portrete. Prin ce are mai bun, Oameni la pândă al lui B. reprezintă o realizare meritorie a prozei realiste de inspirație rurală. SCRIERI: Manifest, Turnu Severin, 1935; Eu și Dunărea, Craiova, 1940; Oameni la pândă, București
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
dreptul captivantă relatarea aceluiași episod - clasica ciocnire dintre un el grăbit și cavaler și o ea încărcată de pachete, la ieșirea dintr-un magazin - din două perspective opuse, cum sunt cea feminină și cea masculină. Romanul are farmecul unei povestiri polițiste bine scrise, dar și al unui romance în cheie simbolică; reîntâlnirea din final a celor doi nu este un facil happy-end, ci regăsirea unei stări de grație care înseamnă puritate și frumusețe, recuperarea adevăratei zăpezi, a „zăpezii de-altădată” din
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
va absolvi în 1952. Este șef de secție și maistru sondor șef (1948-1961), funcționar la PECO București (1961-1967), la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor (din 1971). Debutează în anul 1963, cu romanul Bârlogul lupilor. Autor de romane de acțiune - fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
1961-1967), la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor (din 1971). Debutează în anul 1963, cu romanul Bârlogul lupilor. Autor de romane de acțiune - fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
importate, mai ales a celor din SUA, care tind să amplifice nivelul violenței televizate în anumite intervale orare, inclusiv în prime time, când „televiziunea familială” este mai prezentă. Comparația privește ponderea violenței în seriale și filme de acțiune, de aventură, polițiste. Este importantă compararea situației din România cu cea din alte țări (pe aceste subiecte), cum ar fi Anglia (unde ficțiunile violente ocupă circa 19% din grila de programe față de 37% în SUA și unde, ca urmare a măsurilor luate, ponderea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
vorba de foști profesori, prietene sau angajatori. Nu era cinic față de aceia dintre noi care erau bogați și nici nu ne invidia sau profita prea mult de noi. Își păstra o atitudine plăcută și respectuoasă față de toată lumea, până și față de polițista care-l amenda pentru că parcase ilegal mașina de Împrumut. De altfel, Își plătea Întotdeauna amenzile. Aș spune că avea una dintre cele mai mari calități pe care le poate avea un om, după părerea mea, adică bunătate necondiționată. Bine, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sarin. Mi-au pus o mască de oxigen și trei perfuzii. Am continuat să vomit până spre seară. Noaptea am stat întins în pat, dar n-am adormit. Deloc. N-am închis un ochi. Am citit o carte. Un roman polițist. Asta am făcut toată noaptea. — Toată noaptea ați citit o carte? Nu vă dureau ochii? Nu, nu mă dureau. Nu am vederea bună și nu pot citi literele mici. Însă, în seara aceea, nu știu din ce motiv, vedeam foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
arhaice și literatura orală, care se mai păstrează în comunitățile rurale din Europa, ci mai ales pentru că lectura îi permite omului modern o "ieșire din Timp", asemănătoare cu cea înlesnită de mituri. Fie că-și "omoară" timpul cu un roman polițist ori pătrunde în universul temporal străin pe care-l reprezintă orice roman, omul modern este proiectat, prin lectură, în afara duratei sale personale și integrat altor ritmuri, trăind într-o altă "istorie". Majoritatea celor "fără religie" nu sânt de fapt eliberați
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și mi-am zis că numai el putea fi acela care a tras sforile În spatele acelei cortine negre unde și-a găsit moartea fratele. Nu, dar nu putea fi vorba de așa ceva. Arareori găsești În realitate deznodăminte ca-n romanele polițiste. Dacă ar fi vorba de un joc Într-o cameră sigilată, atunci misteriosul ar sta exact pe scaunul de lîngă mine; dar, În lumea reală, el se camuflează și se ascunde undeva dincolo de linia orizontului. Așa cum stăteau lucrurile Însă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tăcerea înghețată a înălțimilor. Culi clocea în el o mânie amestecată cu dezgust. Se îngrețoșa de ea ca de un venin; nu se putea elibera de dânsa; îl amețise și-l tulburase, încât nu mai rămăsese nimic din judecata aceea polițistă cu care se fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile se încleștase cu îndârjire, numai ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care nu s-au mai pomenit asemenea întâmplări; și la cât năcaz poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
găsi acolo, atunci când nu se așteaptă musafiri. Asta e o enormă consolare, care o ajută să trăiască mai ușor în propriul cuib nu tocmai impecabil. Totuși, pentru că viața ei începuse să semene, pentru oricât de scurt timp, cu un film polițist, mama s-a lăsat luată de val și a încercat să spargă ușa încuiată a apartamentului izbindu-se cu umărul de ea - deși, nu pot să subliniez acest fapt îndeajuns, Helen avea cheia. Și mama știa că o are. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-i aud vocea. De ce nu se întâmplase asta până acum? Pentru că fusesem rănită și în stare de șoc? Sau prea amorțită de analgezice? M-am uitat după mama, tata și Helen, care erau adânc cufundați în genul de film polițist care speră că va fi produs și după viețile lor. Mi-au făcut semn să intru și au început să facă mișcări elaborate de trupe pentru a-mi face loc pe canapea, dar am spus: Nu, mulțumesc, mă duc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]