1,427 matches
-
partenerii de coaliție, menționate de noi mai înainte, și clientelism. De asemenea, Mouffe (2005a: 54-6) afirmă că o lipsă de alternative și de influență asupra elitelor i-au îndepărtat pe mulți votanți de partidele tradiționale și au contribuit la afirmarea populismului de dreapta în numeroase state europene. Din punctul său de vedere, coalițiile SPÖ-ÖVP și parteneriatele sociale "au dus la griparea sistemului" și aveau să "încurajeze un demagog înnăscut ca Jörg Haider să dea glas multiplelor nemulțumiri legate de coaliția de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
În ciuda acestor critici, UE-14 a urmat recomandarea celor "înțelepți" și a ridicat "sancțiunile" pe 12 septembrie 2000. În mod normal, oricine s-ar putea gândi că o organizație internațională credincioasă standardelor democratice (precum UE) ar putea modera efectele (negative) ale populismului asupra democrației liberale. Cazul sancțiunilor impuse de UE-14 guvernului austriac dovedește că o organizație internațională, chiar dacă este pentru standardele democratice, poate avea de asemenea efecte negative asupra democrației. Mouffe (2005a: 56-9, 65-8) a criticat sancțiunile, cum ar fi măsurile de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
organizație internațională, chiar dacă este pentru standardele democratice, poate avea de asemenea efecte negative asupra democrației. Mouffe (2005a: 56-9, 65-8) a criticat sancțiunile, cum ar fi măsurile de excludere a FPÖ de la guvernare până în 2000, considerându-le expresia moralizării discursului politic. Populismul de dreapta nu a fost combătut pe cale politică, ci a fost condamnat din punct de vedere moral și diabolizat. În locul efortului de înțelegere a cauzelor succesului FPÖ (și a altor partide populiste de dreapta), s-a făcut o separație între
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sociale sau asupra organizației care administra acțiunile deținute de stat în întreprinderi (Fallend 2000: 906-8). Totuși, aceste reforme nu pot fi considerate un pericol pentru stabilitatea sistemului democratic. În general, măsurile guvernamentale "nu poartă amprenta extremismului de dreapta sau a populismului excesiv" în perioada 2000-2002 (Heinisch, 2003: 106). Luther (2003: 138) a prezentat acțiunile guvernului ca fiind "mult mai liberale decât au prezis unii ca ar putea fi". De asemenea, nu s-ar putea susține că FPÖ a pus în pericol
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fi "moderată" prin participarea la guvernare (Heinisch, 2003: 106-109; Luther, 2003: 138; Minkenberg 2001: 16-18). În această confruntare, FPÖ s-a prezentat ca fiind singurul partid care apără "cu adevărat" interesele "poporului". În privința aceasta, FPÖ se potrivește modelului potrivit căruia populismul duce la o accentuare a moralizării politice, care face dificil orice compromis politic (vezi Capitolul I). 6.4 Coaliția ÖVP-FPÖ/BZÖ din 2003-2007 (cabinetul Schüssel II) 6.4.1 Istoria Ca urmare a victoriei incontestabile în alegerile generale din 2002
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partide populiste de dreapta, FPÖ și BZÖ, au participat în coaliții guvernamentale - în ambele situații, în parteneriat cu un partid mult mai experimentat, în a doua situație, din punct de vedere numeric, într-o poziție clar inferioară. De aceea, efectele populismului de dreapta asupra calității democrației nu au fost semnificative, nici într-un sesn pozitiv, nici într-un sens negativ (vezi ipoteza 3). În privința efectelor pozitive, FPÖ (și mai târziu BZÖ) cu siguranță a influențat agenda politică în două chestiuni asupra
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au permis să scape nepedepsit după toate provocările adresate Curții. Deși acestea au fost cazuri excepționale, principiile democratice ale separării puterilor în stat și domnia legii au fost afectate negativ. De aceea, cazul Austriei confirmă ipoteza 5, care afirmă că populismul guvernamental are efecte negative moderate asupra calității democrației. În același timp, FPÖ și BZÖ au contribuit la crearea unui mediu politic în care au fost duse lupte culturale, iar compromisurile au fost exacerbate. Acestea, totuși, nu au debutat odată cu participarea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost duse lupte culturale, iar compromisurile au fost exacerbate. Acestea, totuși, nu au debutat odată cu participarea la guvernare, cu au caracterizat politica austriacă încă din anii când FPÖ se afla în opoziție. Pentru a recapitula, analiza cazului Austriei demonstrează că populismul (de dreapta) aflat la guvernare are atât efecte pozitive, cât și negative asupra calității democrației. Dacă efectele au fost mai puternice la guvernare, decât în opoziție (așa cum sugerează și ipoteza 1) este greu de spus. Pe de o parte, odată
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu siguranță, au fost și "îmblânziți". Faptul că și-au demonstrat incapacitatea de a guverna a fost probabil primit cu satisfacție de criticii care se temuseră că intrarea FPÖ la guvernare în 2000 va duce la colapsul democrației. Capitolul 7 Populism și democrație în Venezuela sub Hugo Chávez Kenneth M. Roberts Introducere Venirea la putere a lui Hugo Chávez, la sfârșitul anilor 1990, nu a marcat doar un moment de răscruce în viața politică din Venezuela, ci a transformat, de asemenea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Hugo Chávez Kenneth M. Roberts Introducere Venirea la putere a lui Hugo Chávez, la sfârșitul anilor 1990, nu a marcat doar un moment de răscruce în viața politică din Venezuela, ci a transformat, de asemenea, dezbaterea savantă referitoare la renașterea populismului în America Latină neoliberală. În anii 1980, populismul era în bună parte considerat perimat, victimă a crizei datoriilor și a măsurilor de austeritate care au subminat modelele de industrializare prin intervenție statală de care populismul a fost atașat din punct de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la putere a lui Hugo Chávez, la sfârșitul anilor 1990, nu a marcat doar un moment de răscruce în viața politică din Venezuela, ci a transformat, de asemenea, dezbaterea savantă referitoare la renașterea populismului în America Latină neoliberală. În anii 1980, populismul era în bună parte considerat perimat, victimă a crizei datoriilor și a măsurilor de austeritate care au subminat modelele de industrializare prin intervenție statală de care populismul a fost atașat din punct de vedere istoric (Dornbusch și Edwards 1991). Deoarece
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asemenea, dezbaterea savantă referitoare la renașterea populismului în America Latină neoliberală. În anii 1980, populismul era în bună parte considerat perimat, victimă a crizei datoriilor și a măsurilor de austeritate care au subminat modelele de industrializare prin intervenție statală de care populismul a fost atașat din punct de vedere istoric (Dornbusch și Edwards 1991). Deoarece noi lideri cu tendințe populiste și-au făcut totuși apariția în anii 1990, savanții au dezbătut dacă și cum ar putea fi populismul reconciliat cu liberalizarea pieței
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
intervenție statală de care populismul a fost atașat din punct de vedere istoric (Dornbusch și Edwards 1991). Deoarece noi lideri cu tendințe populiste și-au făcut totuși apariția în anii 1990, savanții au dezbătut dacă și cum ar putea fi populismul reconciliat cu liberalizarea pieței (vezi Roberts 1995 și Weyland 1996 și 2001 pentru o trecere în revistă a acestor dezbateri conceptuale). Ascensiunea meteorică a lui Chávez a trecut dincolo de aceste dezbateri, demonstrând fără nicio urmă de îndoială că formele de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reconciliat cu liberalizarea pieței (vezi Roberts 1995 și Weyland 1996 și 2001 pentru o trecere în revistă a acestor dezbateri conceptuale). Ascensiunea meteorică a lui Chávez a trecut dincolo de aceste dezbateri, demonstrând fără nicio urmă de îndoială că formele de populism mai tradiționale, etatiste nu au fost aruncate în lada de gunoi a istoriei; de fapt, ele s-au reîntors cu putere într-o ordine post-liberalizare, marcată de tulburare socială și de o criză a instituțiilor reprezentative tradiționale. Într-adevăr, Chávez
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de tulburare socială și de o criză a instituțiilor reprezentative tradiționale. Într-adevăr, Chávez a fost probabil personalitatea populistă cea mai reprezentativă pe care America Latină a cunoscut-o de la Juan Perón, legendarul lider argentinian care a fost aproape sinonim cu populismul în regiune. Indiferent cum a fost definit populismul, lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
instituțiilor reprezentative tradiționale. Într-adevăr, Chávez a fost probabil personalitatea populistă cea mai reprezentativă pe care America Latină a cunoscut-o de la Juan Perón, legendarul lider argentinian care a fost aproape sinonim cu populismul în regiune. Indiferent cum a fost definit populismul, lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului au construit din punct de vedere moral o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
argentinian care a fost aproape sinonim cu populismul în regiune. Indiferent cum a fost definit populismul, lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului au construit din punct de vedere moral o dualitate antagonistică între un "popor" virtuos (el pueblo) și o elită incorigibil venală și coruptă (oligarhia sau, mai pitoresc, "oligarhia îmbâcsită" în limbajul propriu chavismului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vedere sociologic, fiecare a fost concepută în termeni relativ omogeni și nediferențiați pe scena politică, cu el pueblo unit sub conducerea lui Hugo Chávez și oligarhia definită prin propriul său statut de adversar. Ascensiunea chavismului a transformat dezbaterea privitoare la populismul din America Latină în trei feluri fundamentale (și aflate în legătură una cu cealaltă). Mai întâi, în linii generale a eclipsat dezbaterea din anii 1990 referitoare la compatibilitatea populismului cu neoliberalismul. Alegerea lui Chávez, de la bun început un adversar înverșunat al
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
propriul său statut de adversar. Ascensiunea chavismului a transformat dezbaterea privitoare la populismul din America Latină în trei feluri fundamentale (și aflate în legătură una cu cealaltă). Mai întâi, în linii generale a eclipsat dezbaterea din anii 1990 referitoare la compatibilitatea populismului cu neoliberalismul. Alegerea lui Chávez, de la bun început un adversar înverșunat al "neoliberalismului sălbatic", a fost prima dintr-o serie de victorii electorale fără precedent ale liderilor populiști și de stânga din regiune. Până în 2011, unsprezece țări, reprezentând 2/3
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din anii 1980, și a pus pe agenda politică a regiunii căutarea de alternative la frontul neoliberal și la politica de centru (Lewitsky și Roberts, 2011; Weyland et al. 2010). După ascensiunea lui Chávez, problema nu se mai punea dacă populismul putea coexista cu neoliberalismul, ci mai degrabă dacă putea crea alternative semnificative și viabile la acesta. În al doilea rând, în Venezuela și în alte state din America Latină, această căutare de modele de dezvoltare alternative a politizat din nou inegalitățile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
modele de dezvoltare alternative a politizat din nou inegalitățile socio-economice. După criza datoriilor din anii 1980, solicitările de stabilizare a economiei și slăbirea mișcărilor muncitorești consacrate au dus la marginalizarea actorilor politici responsabili de aplicarea măsurilor redistributive. Cu toate acestea, populismul lui Chávez promova în mod explicit incluziunea socială și economică a grupurilor defavorizate prin întărirea rolurilor redistributiv, de dezvoltare și de bunăstare socială ale statului. Spre deosebire de alte pesonalități populiste din anii 1990, cum ar fi Alberto Fujimori în Peru, Chávez
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Acțiunea Democrată (AD) -, el avea totuși o pronunțată înclinație spre clasele de jos, spre popor. În al treilea rând, și cel mai important pentru temele abordate în acest volum, chavismul a tradus în termeni neobișnuit de duri diversele tensiuni dintre populism și democrația liberală din America Latină. La fel ca predecesorii populiști precum Fujimori, Chávez este bine cunoscut pentru puterea pe care a concentrat-o în ramura executivă, prin care a subminat instituțiile de control și echilibru și a ținut forțele opoziției
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
el însuși într-o continuă prefacere. Dar, în ciuda acestei lacune instituționale - sau, destul de probabil, din pricina ei - implicarea populației în autoproclamata "Revoluție Bolivariană" a lui Chávez a fost autentică și a servit drept pildă cu privire la modalitățile prin care dinamica incluzivă a populismului poate deopotrivă să lărgească spectrul oportunităților de implicare democratică și, în virtutea logicii sale bazate pe principiul majorității, să limiteze cadrul instituțional de manifestare a contestării democratice reale. Prin urmare, cazul Venezuelei este plin de învățăminte care slujesc la înțelegerea tensiunilor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dintre cele mai stabile și mai consolidate democrații din regiune (Peeler, 1992). Decăderea progresivă acestui regimului după 1989 este una dintre marile enigme politice ale Americii Latine și a avut o influență puternică asupra caracterului anti-sistem, stângist al variantei de populism venezuelean în timpul lui Chávez. Această experiență face dificilă catalogarea cazului venezuelean. Venezuela reprezintă în mod clar un exemplu de populism la putere, lăsând așadar loc pentru potențiale efecte mai profunde asupra democrației decât într-o țară în care acest fenomen
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dintre marile enigme politice ale Americii Latine și a avut o influență puternică asupra caracterului anti-sistem, stângist al variantei de populism venezuelean în timpul lui Chávez. Această experiență face dificilă catalogarea cazului venezuelean. Venezuela reprezintă în mod clar un exemplu de populism la putere, lăsând așadar loc pentru potențiale efecte mai profunde asupra democrației decât într-o țară în care acest fenomen nu este decât o forță de opoziție (vezi ipotezele 1 și 2 din introducere). Tot astfel, acesta nu este un
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]