1,416 matches
-
ținând cont de faptul că asistenta pediatră se ocupa de tot, cât de stresantă era cu-adevărat perioada postnatală a Amandei. Hugo presupunea c-ar fi trebuit să discute cu ea despre asistenta Harris. Șederea acesteia, care-i pedepsea lui portofelul, trebuie că se apropia de sfârșit. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Mai cu seamă după oripilanta situație din camera copilului. De atunci, Hugo abia dacă se mai uitase în ochii cotoroanței. De fapt, nu se mai uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rău că trebuia să accepte o viață de nopți nedormite, de teamă de separare și, desigur, de încercări rizibile de a schimba scutecele copilului. Apoi Hugo a observat ceva mic și maro pe linoleumul din fața lui. Părea a fi un portofel. Portofelul lui Alice? Hugo s-a repezit asupra lui așa cum s-ar fi repezit un om lihnit de foame asupra unei farfurii cu pește și cartofi prăjiți. Portofelul lui Alice! Trebuia să fie portofelul lui Alice. Cel puțin acum, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că trebuia să accepte o viață de nopți nedormite, de teamă de separare și, desigur, de încercări rizibile de a schimba scutecele copilului. Apoi Hugo a observat ceva mic și maro pe linoleumul din fața lui. Părea a fi un portofel. Portofelul lui Alice? Hugo s-a repezit asupra lui așa cum s-ar fi repezit un om lihnit de foame asupra unei farfurii cu pește și cartofi prăjiți. Portofelul lui Alice! Trebuia să fie portofelul lui Alice. Cel puțin acum, prin demonstrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ceva mic și maro pe linoleumul din fața lui. Părea a fi un portofel. Portofelul lui Alice? Hugo s-a repezit asupra lui așa cum s-ar fi repezit un om lihnit de foame asupra unei farfurii cu pește și cartofi prăjiți. Portofelul lui Alice! Trebuia să fie portofelul lui Alice. Cel puțin acum, prin demonstrația asta de cinste și bune intenții, putea să-i ceară numărul de telefon. Fluturând micul și prețiosul obiect din piele, Hugo a fugit către capătul culoarului, înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din fața lui. Părea a fi un portofel. Portofelul lui Alice? Hugo s-a repezit asupra lui așa cum s-ar fi repezit un om lihnit de foame asupra unei farfurii cu pește și cartofi prăjiți. Portofelul lui Alice! Trebuia să fie portofelul lui Alice. Cel puțin acum, prin demonstrația asta de cinste și bune intenții, putea să-i ceară numărul de telefon. Fluturând micul și prețiosul obiect din piele, Hugo a fugit către capătul culoarului, înspre case. Alice era la coada destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
buzunarele panicată. Conform obiceiului breslei în astfel de ocazii, casiera se uita la ea cu o privire care nu exprima nimic, în afară de lipsa sentimentului de milă. — Cred, a strigat Hugo apropiindu-se, c-o să ai nevoie de asta. A ridicat portofelul - rugându-se din tot sufletul să fie al lui Alice - pe deasupra capului persoanei din spatele ei. — Vreți să nu mai țipați, s-a răstit persoana respectivă la Hugo. Era o femeie mică de statură, cu o față supărată și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
statură, cu o față supărată și cu un coș cu mâncare pentru pisici. Să știți că e periculos în spațiile restrânse. Înainte ca Hugo să poată răspunde, a simțit cum cineva îl trage ușor de mâna întinsă. Alice își luase portofelul. Ba mai mult: îl privea fericită, cu lacrimi în ochi. —O, Doamne, mulțumesc, a răsuflat ea vizibil ușurată, în timp ce-i întindea casierei cardul de credit. Mi-ai salvat viața. — Plăcerea a fost de partea mea, i-a zâmbit Hugo. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
comercial sinistru îl dăduseră probabil de gol. — Ăăă, nu, a mărturisit Hugo. A fost cumpărat. —Nuci1, domnule Fine. —Așa e, s-a milogit Hugo. De la Sainsbury. Mai am încă bonul pe undeva, a spus el pipăindu-și buzunarele în căutarea portofelului. Expresia Rottweilerului trecuse de la dezaprobare la exasperare. Ceea ce am vrut să spun, domnule Fine, este că de vreme ce tortul nu e făcut în casă, nu aveți de unde să știți dacă are în el nuci sau nu. —A! Ăăă. Nu. —Sunteți conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plecase, își amintise că Hugo era soțul îngrozitoarei Amanda Hardwick, deci o persoană cu care nu putea să se împrietenească. Alice s-a străduit să uite chipul obosit și învins al lui Hugo din librărie, să uite cum îi înapoiase portofelul în supermarket și emoționanta disperare cu care o invitase la o cafea. Nu se întâlnea cu el. Cu toate că promisese, iar ea se ținea întotdeauna de promisiune. Dar, în cazul de față, era imposibil. Și-așa, pe măsură ce dimineața din ziua întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unghiile vopsite în roșu ale Luciei, apoi se prăbuși la pământ și în el însuși. Detectivul deveni doar o amintire, iar un adolescent cu plete, îmbrăcat în haine jerpelite și încălțat în bocanci, începu să-l cotrobăie prin buzunare. Scoase portofelul, în deschise rapid, extrase câteva bancnote, apoi îl scăpă dintre degete. Din fotografia lipită pe legitimație, Detectivul zâmbea, iar razele lunii făceau ca insigna să strălucească. Băiatul holbă ochii, aruncă bâta de baseball într-un tomberon de gunoi, privi repede
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ori, și, pe ale unora care, la Început, crezând că și dansul acesta se dansează și de către ei, se ridicaseră În picioare și hălălăiau, năuci, de la rând de mese la rând de mese. Și, unde nu-cepură ei a-și desface portofelele, și andesa, la bani, cu ghiotura, pe după sutienele și pe sub țâțele și prin chiloții dansatoarelor - toate arătând a fi niște mult prea simpatice țigănușe, deși, În realitate, erau, cu toatele, eleve ale aceleiași școli: Școala tehnică de agricultură din Strehara. Ba
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas, cumva, Într-o parte, iar privirile lui căzură pe gleznele ei, văzu, cu uimire și nespusă bucurie, că, de fapt, țiganca aia, nici măcar nu avea chiloți pe ea. Duse repede mâna În portofel, șio umplu cu bilete de câte jumătate de milion, și prinse a i le Îndesa Între buzele de jos. Ea Îi apucă teancul. Dă-l Încoa! Nu te mai obosi și necăji! Că eu mă pricep, unde și cum să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Thomas, numărînd banii; remușcarea Îi dă dreptul; a plătit și coniacul, și-au stins țigările. Un barman deschisese o ușă, venea mai mult aer. Thomas a zis că discuția lor - un interviu, cum stabiliseră - are un preț. A scos din portofel două sute de euro, mult, puțin, nu putea să-și dea seama, și i-a pus În dreptul femeii. După ce a ezitat cîteva clipe, aceasta i a luat și i-a băgat În geantă. „Dacă atunci aș fi avut atîția bani, În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în poze, face o zburdălnicie și laba mă-tii alunecă razant pe lângă sacoșa doamnei colonel, care se întorcea de la piață. Numai că, de data asta, degetul mă-tii nu mai tâlhărește, al naibii, și nici nu se mai lipește de portofel... - Nu s-ar putea ca totuși să alunece, dar să se și lipească?! După furăciune, autobuzul s-o facă varză pe colonăreasă, iar măicuța să rămâie și liberată și cu portofel?! - Principalul e aici că dacă-ți atinge, o singură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al naibii, și nici nu se mai lipește de portofel... - Nu s-ar putea ca totuși să alunece, dar să se și lipească?! După furăciune, autobuzul s-o facă varză pe colonăreasă, iar măicuța să rămâie și liberată și cu portofel?! - Principalul e aici că dacă-ți atinge, o singură dată, pozele, regele ăsta ți le și învie. De poți să te chiombești o viață la ele, ca la televizor... Altui rege îi e dat să cânte atât de frumos, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din "Local familial". Toată lumea e adunată. Bunicii mei din flori, mătușile. Mie îmi aduce mama cei mai bine făcuți mititei, aduce liliac în halbe la "Local familial", unde toată familia 85 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cu cârligul pe portofel). Talmudiștii aia, zic, poartă înfășurată, în jurul degetelor, cîte-o sârmă... - Ăsta dezavua sârma... Nu se prea dădea în vânt după ea... Pe inelarul său se răsfățau, cizelate, 5,09 grame de argint curat. Răzuite, pare-se, de pe spatele oglinzii pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unor scrisorele istețe, cuvântând despre fair-play și chemîndu-i la hărnicie pe polițiști? Sufletele lui Sutică și Țirfea respectă pactul tacit de a nu fura, de la un singur om, o sumă mai mare de una mie de lei. Când dispare vreun portofel, ocnele se comportă mai ceva ca niște academicieni, actele sânt trimise cu trăsura acasă, dimpreună cu scuze, cărți de vizită, angajamente și trandafiri. Face adevărate furori obiceiul ca multor dintre cele mai tulburătoare dudui ale Bucureștilor, nu numai să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl deslușeai cam așa: Nu avusesem nimic de făcut și m-am dus să sorb învățături dintr-o bere. La care mai stătusem în gazdă acum vreo două săptămâni... Și unde-mi lăsasem (fără prea mare plăcere) buletinul, cheile și portofelul. Din dorința de a da aparițiilor mele în public ușurința cu care se mișca Fred Astair... Fiindcă mă întrerupsesem și nu mai puteam să plec din această propoziție, simt nevoia să vă spun, de pe acum... că visurile mele de viitor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu mai mirosea a tutun. - Ce bine îmi pare că ne-am întâlnit hai să mergem la o bere! îi propune fata. - Nu am niciun ban, îmi pare rău! a răspuns Stani. - Nu contează, am eu destui! Și îi dă portofelul burdușit să se uite. A văzut neîncrezător o grămadă de bani vrea să înapoieze portofelul dar ea îi spune: - Ține-l la tine! Era clar înțelesese, i-a plăcut și ei de Stani. - Mergem la terasă! propuse băiatul. Au intrat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mergem la o bere! îi propune fata. - Nu am niciun ban, îmi pare rău! a răspuns Stani. - Nu contează, am eu destui! Și îi dă portofelul burdușit să se uite. A văzut neîncrezător o grămadă de bani vrea să înapoieze portofelul dar ea îi spune: - Ține-l la tine! Era clar înțelesese, i-a plăcut și ei de Stani. - Mergem la terasă! propuse băiatul. Au intrat grăbiți în grădină. Stani își observase colegii și-au mers ținându-se de mâini. Întâmplător
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o doreați atât de mult dimineață! Toți au înlemnit, nu mai puteau scoate nici un sunet. Fata îi spune nervoasă: - Dacă tu vrei să mergem la o bere, bine iar pe băieți nici nu vreau să-i cunosc! Îi smulse hotărâtă portofelul din mână și plecă uitându-se în spate după el. Credea că o urmează. - Ce naiba nu ați invitat-o la masă ? le spune colegilor. - Nu avem ban pentru ea ! - Avea bani cât nu avem noi toți la un loc ! - Păi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o lună. Tocmai bine, îmi termin și eu vacanța! Spune zâmbind cu ochii după o clientă frumoasă care tocmai a intrat în restaurant: - Foarte bine că este măritată, nu-ți trebuie complicații acum! Îi răspunde unchiul încântat, și-și scoate portofelul: - Arată-l pe al tău! Laur îl arată gol și râd, nici urmă de Bălcescu. Unchiul său îl umple cu niște bani și continuă: - Când îi termini, vii la mine! Să nu iei de la taică-tu sau maică-ta, pentru
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vreți, știi tu orele când nu dai peste Marusea! Marusea era nevasta lui. Unchiul-său îl sfătuiește mereu cu tot felul de nimicuri însă știe că sunt foarte utile; de exemplu i-a luat când a intrat la facultate, un portofel frumos. - Când vei avea un Bălcescu trebuie să te agiți că nai bani, eu când am mai puțin de 30-40, trebuie să fac în așa fel încât să câștig alții. Banii nu au nicio valoare dar trebuie să-i ai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
crede! E crudă, miroase a lapte. - Ce lapte, huiduma dracului, nu vezi ce-i iese din gură? Ningea mărunt și nu era frig. Ăl bătrân se săturase de atâta ședere. Poterele îi mai slăbiseră și ieșiseră să umfle câte un portofel prin tramvaie. Se împărțiseră, să nu-i vadă lumea grămadă, să-i miroasă comisarii. Sandu-Mînă-mică plecase cu ucenicul pe Grivita, să-l învețe cum se blătuiește o moară fără bătaie de cap. Paraschiv, tăune, nu știa să umble cu lama
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răsucit, s-a dus la oamenii lui de aveau în primire balul, i-a socotit, a strâns banii de la tombolă, că se vânduseră toate numerele și se împărțiseră câștigurile, i-a împăturit după ce-i numărase și i-a așezat în portofelul lui de piele scumpă, a dat o raită pe la bufet, s-a uitat la chelneri, să nu învîrtească vreo șmecherie, a ridicat și de-acolo o sumă și s-a întors la masă. Parcă dracul îl învățase să facă așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]