1,105 matches
-
divers la întreg, ci care există uniform, insistent și repetitiv, după caracterul embrionar și nedezvoltat al unei vieți avortate prematur. Pentru că, în fond, în ideea de popor, sensul ei obiectiv, valoarea ei spirituală nu se refugiază în aspectul pozitiv și posesiv al unui popor, adică nu este vorba de a apăra sau a lupta pentru o integritate teritorială (ceea ce a creat mereu confuzia războaielor, în care poporul se definea doar ca geografie), ci de o integritate pe care o resimte spiritul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o formă împlinită de neînțelegere. Din plinul fiecărui act de înțelegere nu decurge plinătatea unei înțelegeri ultime. Altfel spus, nu există o logică a înțelegerii care să ne poată face să considerăm fiecare act de înțelegere ca pe un fapt posesiv, de care să ne folosim ca mijloc pentru a înainta metodic către o înțelegere „următoare“, mai mare și mai deplină. Paradoxul înțelegerii este că nici un act deplin al acesteia nu produce o coerență, în sensul că poate acorda, astfel, acces
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
norocul, trebuie să recunosc, să-mi pot spori ocaziile de viață; dar nu atât în măsura în care ele mi se puteau oferi, cât, mai ales, în măsura în care eu le colindam, le dădeam târcoale; nu atât ca să pătrund în ele și să le consum posesiv, cât, dimpotrivă, ca să pot asista la ele ca spectator, cuibărit în afara lor, dar mereu alături de ele și contaminat de varietatea lor. Dacă aș fi trăit pe vremea grotelor, s-ar fi putut, cine știe, să găsesc și acolo un loc
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
eroare... — Ștefan ! Te rog !... I-a luat din mâna prea fierbinte cleștișorul, iritată de neîndemânarea cu care el încearcă să prindă cubulețul de zahăr. Privirea pe care i-o trimite pe sub genele lungi spune îndeajuns despre grija ei autoritară și posesivă. Și, cu aceeași mișcare ce nu admite replică, îi face semn spre felia de tortă, obligatorie. O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, de care s-ar părea că nu ești demn, atât timp cât nu te poți împiedica să-ți vezi aproapele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apă, asta era dragostea lui pentru mine. Milioanelor de globule roșii pe care inima lui le propulsa În sistemul circulator li se adăuga această dîră de lavă fluidă, această pastă compactă amestecată cu cristale și bazalt - orgile bazaltice! - a dragostei posesive și dominatoare, ale dragostei neliniștite, anxioase, Înspăimîntătoare, pe care mi-o arăta tatăl meu și În care mă zbăteam ca o veveriță În cușcă. Nu dragostea lui mă Întemnița, ci neliniștea lui. O regăsim În cărțile pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Era la fel ca mine: de Îndată ce avea În mînă o carte, nu mai trebuia să-i vorbești. O somitate a lumii psihanalitice lua cunoștință de un paragraf În care părintele pacientului juca cu cărțile pe masă: „Tatăl care cedează iubirii posesive e pierdut, el Își va sufoca odraslele cu prezența lui, iar dragostea lui Îi va Înapoiată sub formă de ură. Asta Înseamnă că se iubește pe sine crezînd că-și iubește copiii. Atențiile, cadourile, ajutorul, sfaturile, pe toate le adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stea, o roză mistică. Nu, mai degrabă o istorie, Înregistrată pe Întinderea unui deșert, a urmelor lăsate de nesfârșite caravane rătăcitoare. O poveste despre lente și milenare migrații, poate așa se mișcaseră atlanții continentului Mu, Într-o peregrinare tenace și posesivă, din Tasmania până În Groenlanda, de la Capricorn până la Rac, din insula prințului Eduard până În Svalbard. Vârful repeta, nara din nou Într-un timp contractat ceea ce făcuseră ei de la o glaciațiune la alta și poate mai făceau și acum, ajunși mesageri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nou pe lângă ea și o apucă de un braț. „Vino să dansezi”, zise. Stăteau În mijlocul sălii, schițând mișcări ușoare, un pic cam absenți, ca și cum ar fi bătut Într-o tobă. Dar uneori Riccardo o trăgea către el și-i punea posesiv o mână pe ceafă, iar ea Îi urma cu ochii Închiși, cu fața aprinsă, cu capul aruncat pe spate, cu părul căzându-i dincolo de umeri, vertical. Belbo aprindea țigară de la țigară. După puțin timp Lorenza Îl apucă pe Riccardo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te, Îi Îndemn eu, frecîndu-l pe braț și aplecîndu-mă să-i dau un sărut posesiv. Încă n-ai văzut nimic, băiete. Dacă-ți Închipui că ea e superbă, așteaptă să vezi toate gagicile topless de pe plajă. — De ce crezi că aștept eu cu atîta nerăbdare vacanța asta? rînjește Dan cu gura pînă la urechi. — Nu din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
satisfacții. Părul blond, spun eu, rar și cu blândețe În voce. — Ău, aha, preia Ray, am auziși io dasta. Când primește un blond Îi zice todeauna Christine. Se spune care dia face cu nevastă-sa. Ne-au zis căi mulmai posesiv cu blonzii. — De fapt Îi dus de tot cu capu, da așa-i sistemul, nu? — Asta-i problema permanentă cu sistemu Robbo. Lada de gunoi a societății, pentru toți care nu vor sau nu posă se descurcen iea. Da chestiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
e inima de lacrimi plină, Că-n ea s-au îngropat mereu Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu!” Așadar, acest rai este în același timp și un nevăzut și vast cimitir. ,,Ai mei” - subiect exprimat printr-un pronume posesiv - sugerează lungul și neîntrecutul șir de părinți, moși și strămoși, care ,,sau petrecut ca florile și frunzele anotimpurilor”, de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Adverbul ,,mereu” și viitorul popular ,,o să mă-ngrop” dau dimensiuni cosmice acestei realități. Cu toate că este vorba
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
femeie îi stăruia mereu în minte. Dacă această dorință a lui se va finaliza, Lăură, gândea el, i-ar putea deveni curând cea de-a doua soție, la ei acest lucru fiind permis. Îl speria însă încăpățânarea și comportamentul ei posesiv și incomod. Lăură purta la gât colierul pe care el i-l dăruise, cu steluțele acelea strălucitoare pe decolteul adânc, lăsându-i sânii masivi la vedere. -Trebuie să fie ceva interesant.. Am sentimentul că mi-am irosit viață și..., de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în jur de unu? Te sărut. Își încheie nasturii de la jachetă peste burtica lui fermă și o luă din loc, mergând de-a lungul sălii. M-am întors la Sebastian și Suki, cărora li se alăturaseră Belinda, cu o mână posesiv agățată de brațul lui Charles de Groot, și ceilalți doi bărbați în costum. Unul dintre ei se năpusti asupra mea și spuse, cu aerul cuiva care dă verdictul: Tu trebuie să fii frumoasa talentată, trebuia să-mi fi închipuit. Felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cea mai frumoasă ! Dar cum de Alex nu te însoțește ? Nu îi este teamă că te fură cineva așa cum arăți ? Alex... A venit vremea în care încep să nu mă mai însoțesc tot timpul cu Alex. Este cu mult prea posesiv. E pe cale să devină o istorie trecută care mă doare din ce în ce mai puțin. Un observator atent și necopleșit de propriile sentimente ar simți poate că Dorina suferă. Dar tatăl ei întinerit nu sesizează nimic și tace. Atunci fata schimbă abrupt subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iubea foarte mult. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Petite-Ma fusese Întotdeauna În stare să iubească fără să sufoce. Nu o bătea niciodată la cap, nu-i căuta nod În papură și nu o rănea. Afecțiunea ei protectoare nu era posesivă. Din când În când strecura boabe de grâu sfințite prin rugăciuni În buzunarele Asyei pentru a o feri de deochi. Pe lângă cruciada pe care o purta Împotriva deochiului, râsul era lucrul pe care știa să-l facă cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
toate, într-o "intelectuală antipatică", zice, cochetînd, Carmen Mihalache în finalul schiței de autobiografie din Decupaje, feminitatea care se exprimă în comentariile critice sau în proza din Urât mai trăiți, domnilor! (titlu cam "sectar", nu-i așa?) este, în fond, posesivă, dulce fermecătoare; ca și cartea scrisă cu talent și cu o pasiune contaminantă". Ioan Holban, Dacia literară, decembrie 2007 "Pentru noua sa carte, a cincea (apărută la Editura Timpul, Iași, 2007), scriitoarea băcăuană Carmen Mihalache (redactor-șef al revistei ,,Ateneu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
primară, că pusese să umble special după ea pân Italia, și ai uitat și dă chestia cu plozii. — Confirm: m-am lăsat târât de acest ferry-boat, care este verbozitatea mea. Adevărat Wells rioplatense, urc Înapoi pe scara vremii. Debarc În posesivul crivat nupțial. Luptătorul nostru Își procreează de-acum vlăstarul. Acesta se naște: e Ricardo Sangiácomo. Mama, figură abia Întrezărită, secundară, dispare: moare În 1921. Moartea (care, la fel ca poștașul, sună de două ori) l-a privat În același an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
înfrigurare. Nu faptul că îi spunea ce este cu el îl liniștea, pentru că nici nu-i spunea de fiecare dată și nici măcar nu-i spunea totul. Ce-l liniștea era că putea să se lase pradă brațelor ei lungi și posesive, în timp ce-i privea chipul - mască și realitate, dornică să afle și indiferentă, agitată și calmă, nereușind să se concentreze și nevrând să se concentreze, străduindu-se să îndepărteze de ea gândurile negre sau faptele neplăcute sau murdăriile altora și curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că am fost aici, cred că o și omor, sigur, îmi repet în cap, a venit în delegație și nevasta nu știe, poți să pleci, nu trebuie să aștepți să plece trenul, să termin țigara, uite-o cât e de posesivă, zice el în magazin când am luat mâncare și l-am luat de braț, azi ai venit la mine, la cine pleci, tată, la ora asta? uite, zice el și arată fotografia cu mine din afișul spectacolului, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
panglica neagră, după care îl sărută mai întâi pe ochiul ascuns, apoi pe gură. Cu delectare. Cu totală dăruire. ― Nici nu sper la o fericire mai mare, Alexandra Marioritza... madame... țigancă de ocazie... ocrotitoarea mea! Și dezlănțuit, cu o furie posesivă printre miile de sărutări: Ucide-mă! Ia-mi viața! Iar... Și iar... Și iar... E cu totul altceva. (fr.) Taci!... Termină!... Căcat! (fr.) Roșu aprins (it.). Doriți... ceva... anume, doamnă? (fr.) Oh, sunteți încă aici? (fr.) Da, doamnă! Mă numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o dată, destul de rău, când ochii mei au privit din întâmplare la o corespondență pe care o scria într-un limbaj teribil. Dacă îmi îngăduia să-i lustruiesc pantofii ieftini pe care-i purta, eram mulțumit. Știți doar cât este de posesiv în privința acelei întreprinderi de haznale pe care o aveți. — Știu. Dar spune că n-a scris el această scrisoare. — Neadevăr strigător la cer. Fiecare cuvânt pe care îl rostește e fals. Are o limbă de viperă. Omul acesta vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fie secretos? Era o problemă. Sărutul Anrellei a fost lung și prelungit. Gura ei era fierbinte, gesturile aprinse. Degetele ei îi atingeau obrajii într-un gest de mângâiere, pe când îl eliberă și se retrase în același timp din îmbrățișarea lui posesivă. O clipă îi veni greu să-și amintească faptul că o auzise spunând pe o voce sonoră, hotărâtă, ceea ce spusese celor adunați în salon, la amiază. Anrella privi la el și spuse: - Arăți obosit, dragă. Du-te în salon să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
condamnabil să ți-o hulești. * Cel mai mult, omul își dorește ceea ce nu poate dobândi. * Propria lucrare îți oferă cele mai mari satisfacții. * Răul cu binele se îndreaptă. * Unele lucruri nu pot fi îndreptate; ele trebuie luate de la capăt. Caracterele posesive sunt cele mai respingătoare. * Contrarele se resping, dar nici concordanțele nu se atrag întotdeauna. * Dacă voi nu mă vreți, mă simt liber de orice obligație. * Conducătorii nu sunt neapărat cei mai deștepți dintre semeni; dar nici necondiționat cei mai proști
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
veți fi tratat cum se poate mai bine, numai să fiți benevol. Ne dorim ca relația dintre noi și dumeavoastră să fie de strictă colaborare. Între dumneavoastră și ceilalți puteți lega prietenii, dar aveți grijă că unii din ei devin posesivi și puteți avea probleme. S-a oprit din vorbit, dar a continuat să mă privească. Era un monolog pe care îl știa pe de rost. Îmi dau seama că a vorbit fără punct, fără virgulă. A înșiruit o serie de
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
că iubirea care este pentru toți și pentru toate scade din intensitate până într-acolo încât aproape nu o mai recunoaștem, în vreme ce iubirea pentru un singur lucru sau pentru o singură persoană dispune de atâta putere încât devine tot mai posesivă și mai fierbinte, ajungând să se mistuie de una singură, adică descoperindu-se la fel de instabilă ca și opusul ei absolut, ura. Ar trebui să fim dumnezei pentru a unifica, într-o singură trăire, cele două forme. Numai că, după cum ne
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]