3,622 matches
-
comun nu făcea decât să repete generalitățile cunoscute și să releve "unanimitatea punctelor de vedere în toate problemele discutate". Vizita a avut totuși o semnificație aparte. Ea constituia un element nou în peisajul politic al lumii socialiste și al raporturilor postbelice dintre România și URSS Era vorba de o primă acțiune la nivelul cel mai înalt în raporturile româno-sovietice, care presupunea o egalitate de tratament chiar dacă protocolar. Îmi amintesc că uneori, în discuții neoficiale, conducătorii sovietici opinau că având în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
crearea Consiliului Europei (5 mai 1949), cu sediul la Strasbourg, o organizație eminamente politică, având ca prioritate politică promovarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, organizație cu atribuții supranaționale, prin statut, cu un Consiliu de Miniștri și o Adunare Parlamentară. Refacerea postbelică și procesul integrării transformau Europa de Vest într-unul din cei trei mari poli de putere din lumea occidentală, alături de America de Nord (SUA și Canada) și Japonia. Pe plan economic, confruntarea Est-Vest a decurs în limite mai puțin dramatice, dar cu implicații politice
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Final de la Helsinki (1 august 1975) a fost considerat momentul de vârf al destinderii, al acestui proces. De aceea, merită subliniat, cu plecăciune, faptul că perioada destinderii a fost și va rămâne veșnic și cu adevărat remarcabilă în ordinea mondială postbelică, contribuția României fiind considerată, pe plan European și mondial, ca una din cele mai curajoase și mai semnificative. 3. Poziția deosebită și curajoasă a României în timpul crizei cehoslovace a fost posibilă datorită Declarației din aprilie 1964 și faptului că la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de la Helsinki, printre altele fiind posibile pregătirea și desfășurarea Conferințelor miniștrilor de Externe ai celor șase țări balcanice, de la Belgrad, în 1988, și Tirana, doi ani mai târziu. Pentru evoluția situației din Balcani, o perioadă de echilibru o reprezintă cea postbelică. Deși Balcanii păstrau răspunderea și existența unor stări conflictuale, o mărturie fiind și tensiunile greco-turce, precum și frământările care s-au transformat în ciocniri, între statele membre ale fostei Iugoslavii. O asemenea situație a pus și pune sub semnul întrebării modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Tratatul de Pace încheiat între România și Puterile Aliate și Asociate la 10 februarie 1947, la Paris. Or, Insula Șerpilor nu a ajuns în posesia URSS în temeiul Tratatului de Pace, ci abia mai târziu, la un an după ce frontierele postbelice ale României fuseseră stabilite. Anexarea de către URSS a Insulei Șerpilor a fost o amputare teritorială făcută cu încălcarea Tratatului de Pace. Trecerea Insulei Șerpilor în stăpânirea URSS s-a făcut printr-un protocol bilateral semnat la Moscova, la 4 februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
complete și tehnologii know-how pentru Ministerul Industriei Ușoare, la început și pentru Industria Alimentară, iar apoi și în domeniul exportului de utilaje și fabrici complexe. 1) În perioada prezenței la Misiunea diplomatică din Teheran, relațiile diplomatice cu Iranul din anii postbelici, au început, oarecum, să se normalizeze într-un ritm destul de lent. Atmosfera în contactele ruso-iraniene foarte reținute după retragerea trupelor sovietice din partea de Nord a Iranului, influența crescândă a Angliei în domeniul petrolului după retragerea ei din Sudul țării, activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Iranului, influența crescândă a Angliei în domeniul petrolului după retragerea ei din Sudul țării, activitatea grupului numeros de consilieri americani invitați să facă o radiografie a situației economice iraniene constituiau factorii care distrăgeau atenția noului regim monarhic, stabilit în Iranul postbelic, de la lărgirea relațiilor cu noile state socialiste. Evoluția relațiilor cu Europa de Vest și SUA a cunoscut un ritm mult mai alert, datorită interesului crescând pentru dezvoltarea economică, Iranul devenind o piață de desfacere cu un potențial însemnat. Reluarea exploatării rezervelor însemnate
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
din MAE iranian, până la nivel de ministru adjunct, șeful poliției din Teheran. Pregătirea terenului pentru semnarea acordului a durat aproape doi ani. Tratativele se derulau într-o perioadă marcată de puternice transformări și mișcări sociale, care aveau rădăcinile în istoria postbelică a Iranului, începută cu restaurarea monarhiei în 1946, venirea la putere a șahinșahului Reza Pahlavi Ariamer. Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, care a marcat retragerea trupelor străine din țară, a crescut interesul occidentului față de zăcămintele bogate de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
care au servit-o. Un ministru fără har, ca manager al diplomației, a omorât însă, în fașă, Academia Diplomatică, odată cu ea murind și proiectul. Am salutat, de aceea, inițiativa Asociației Ambasadorilor și Diplomaților privind volumul de față, dedicat istoriei recente postbelice a diplomației românești, poate una dintre perioadele cele mai vitrege din existența neamului românesc. În climatul superpolitizat care domină astăzi societatea românească, se discută mult despre diplomație și diplomați. Din păcate, nu însă de către cei mai autorizați să facă acest
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
numărul 1 a diplomației românești. Pe tot parcursul anilor '60-'80, România s-a aflat pe plan extern în primele eșaloane ale opoziției și acțiunii îndreptate împotriva blocurilor și a politicii de bloc, înscriindu-și numele în istoria relațiilor internaționale postbelice (pentru că tot suntem în căutarea unui "brand" pentru România, altul decât celebrul "fabulous" propus de o imaginație îndoielnică). Iar terenul de acțiune a fost cadrul în care se prezentau și se resimțeau cel mai nociv efectele politicii de bloc organizațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nerecurgerea la forță și la amenințarea cu forța să fie partea centrală a angajamentelor asumate privind securitatea pe continent. Acest obiectiv era greu de realizat, deoarece delegațiile aveau alte preocupări cele din Est urmăreau consacrarea ca element central a statu-quo-ului postbelic, respectiv a frontierelor stabilite după război, iar cele din Vest erau preocupate de respectarea drepturilor omului și de libera circulație a persoanelor și a informației. Deoarece la insistența delegațiilor statelor occidentale au fost stabilite mandate cât mai detaliate pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
să formeze un front comun în lupta pentru pace și securitate, împotriva escaladării cursei înarmărilor nucleare. Mișcarea de Nealiniere a luat naștere ca rezultat firesc al marilor prefaceri politice, economice și sociale, care au avut loc în lume, în perioada postbelică. Fondatorii Mișcării au fost oameni de stat remarcabili, vizionari și diplomați străluciți ca Jawaharlal Nehru, premierul Indiei, Zhou Enlai, premier și ministru de externe al Chinei, Iosip Broz Tito, președintele Iugoslaviei, Gamal Abdel Nasser, președintele Egiptului, Kwame Nkrumah, președintele Ghanei
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
principiul internațional al egalității între națiuni și agenții economici, publici sau privați. Ea exclude dominația celui slab economic de cel mai puternic. Oportunitatea folosirii noțiunii de parteneriat a apărut din necesitatea edificării unui nou sistem de relații economice internaționale. Istoria postbelică a acestor relații este bine cunoscută. În mod frecvent, la reuniunile internaționale, țările în dezvoltare s-au plâns de inechitatea sistemului economic mondial actual. Indirect, această inechitate a fost recunoscută și de țările industriale prin facilitățile, ajutoarele, sistemul generalizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a lungul vremii. În genere se observă însă o accentuare progresivă a politizării actului de cultură, prin aservirea sa intereselor de partid. Cea mai fertilă perioadă de apariție, prin care revista își câștigă locul binemeritat în evoluția presei literare românești postbelice, rămâne aceea cuprinsă între anii 1966 și 1968, când la conducere se afla Ion Băieșu. Evident, articolul-program, nesemnat, din numărul inaugural nu putea evita limbajul șablon al ideologiei de partid, alături de afirmația „Aprindem astăzi o nouă făclie în concertul de
AMFITEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
producției de text îl plasează rapid pe A. în sfera de gravitație a promoției optzeciste, deși, practic, nici una dintre părțile interesate nu face avansuri în direcția afilierii. În sfera teoreticului, A. se declară fascinat de avangarde (în fapt, de neomodernismele postbelice), mai exact de potențialul lor de a deruta cenzura prin experimental, atipic, inclasabil. Îndeosebi insistența scriitorului asupra interferenței dintre proză și „științele optimizării umane” (formulă care îi aparține) deschide o etapă nouă pentru literatura sa. Foarte succint, un tip particular
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
maximum două, acesta e Înregimentat dandysmului. Cu singurul argument că fenomenul e viu, că el se perpetuează metamorfozându-se În cele mai neașteptate feluri. De la „Înfometații de acțiune” ai perioadei interbelice, cu gesturile lor de o gratuitate perfectă, la subculturile postbelice există o continuitate de fond, susține Marylène Delbourg-Delphis, Între foarte puținii istorici ai dandysmului care se Încumetă, de altfel, să treacă granița lui 1920: „Născut În anii ’20, estetismul rătăcirii active bântuie toate deceniile. Ian Curtis sau Joy Division coboară
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și 30 aprilie, nu mai puțin de sapte mesaje, În care se declar... convinși c... „eliberarea Prag...i și a unei mari p...rți din Boemia occidental... de c...tre trupele americane va putea avea un efect important În perioada postbelic... din Cehoslovacia, influențînd puternic statele vecine (citat de J. Faure). Departamentul de Stat american pare s... fie deplin convins de importanță simbolic... pe care o Îmbrac... eliberarea Prag...i; opinie Împ...rt...sit... de generalul Eisenhower. În plus, În cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
total”: Nicolae Breban etc.), ceea ce dovedește nu numai aptitudinea criticului de a urmări, în evoluția lui, fenomenul contemporan, dar și comprehensiunea față de marea varietate a formelor epice și ambiția de a le sistematiza într-o veritabilă istorie a prozei românești postbelice. Spirit lovinescian și, implicit, maiorescian, D. e mereu atent la scara de valori, fiind puțini poeții și mai ales prozatorii și criticii despre care să nu fi scris. Atenția lui se îndreaptă cu precădere spre deceniul șapte, când și-a
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
erotică, cu nesfârșitele sale metamorfoze prilejuite de schimbarea registrelor creatoare. De o parte stau, printre alții, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiș, Geo Dumitrescu, de cealaltă, Radu Cârneci, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Cartea este o izbutită panoramă a poeziei postbelice, în care judecăților estetice tranșante le corespunde în mod fericit un limbaj critic direct și obiectiv. Singurătatea lecturii (1980) extinde aria de preocupări ale criticului la unii dintre cei mai importanți clasici români (V. Alecsandri, Al. Macedonski, G. Bacovia), păstrând
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
colecția „Scriitorii moldoveni în școală” a editat micromonografii despre Nicolai Costenco, Emilian Bucov, Liviu Deleanu, Petru Zadnipru, Aureliu Busuioc, Grigore Vieru, Liviu Damian ș.a. După 1989, s-a arătat preocupat cu deosebire de problemele de reevaluare și reconsiderare a literaturii postbelice din Basarabia, de estimarea și integrarea valorilor literare românești de pretutindeni. SCRIERI: Idee și imagine poetică, Chișinău, 1971; Marginalii critice, Chișinău, 1973; Metafora poetică și semnificațiile ei în poezia sovietică moldovenească, Chișinău, 1974; Conștiința civică a poeziei contemporane, Chișinău, 1976
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
în școală (în colaborare), Chișinău, 1987; Poezia moldovenească de azi și problemele vieții, Chișinău, 1987; Responsabilitatea cuvântului critic, Chișinău, 1987; Poezia: adevăr artistic și angajare socială, postfață Nicolae Bilețchi, Chișinău, 1988; Creația scriitorilor moldoveni în școală, Chișinău, 1989; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări (în colaborare), Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Sergiu Moraru, În obiectiv - metafora poetică, „Nistru”, 1975, 4; „Poezia moldovenească de azi și problemele vieții”, RLSL, 1989, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 273; Mihail Dolgan. Biobibliografie, Chișinău, 1999. S.P.
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
în această problemă, asupra căruia am insistat mai mult, și concluziile sale oneste și obiective nu pot fi ignorate de nici un cercetător. După lucrarea lui F. Lot, istoricul medievist L. Musset refăcea bilanțul marilor invazii în Europa, în lumina studiilor postbelice el publică Les invasions. Les vagues germaniques, Paris, 1969. Lucrarea sa ne dă pulsul cercetării istorice europene față de problema continuității, la câteva decenii de la apariția cărții lui Lot. Iată concluzia lui L. Musset: "Este necesar fără îndoială să insistăm asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
literară, bazată în cazul lui C. pe o analiză pătrunzătoare și pe o capacitate remarcabilă de expresie, se manifestă, în toată forța și culoarea ei, în Dicționarul personajelor lui Dostoievski (I-II, 1983-1995), una dintre operele importante ale criticii românești postbelice. A întocmit, de asemenea, un studiu (1989) și apoi un dicționar al personajelor lui Creangă (1995, reluat în 1999) și a publicat, pe lângă mai multe cărți de analiză critică (Modestie și orgoliu, 1984, Fereastra criticului, 1987, A scrie, a citi
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
problema romanului românesc: Trecem printr-o criză a romanului? (Mihail Dragomirescu, Mircea Eliade, M. G. Constantinescu, Pericle Martinescu, Ovidiu Papadima). Sub titlul generic Din aspectele unei generații, Pericle Martinescu (Conspecte) și C.D. Pantazescu (Impurii) încearcă definirea coordonatelor spirituale ale generației postbelice. Același ton definitiv îl au și profesiunile de credință prilejuite de ancheta În ce cred eu, la care participă N. Iorga, S. Mehedinți, C. Rădulescu-Motru, Camil Petrescu, abatele Louis Barral. În paginile revistei sunt consemnate și opiniile prin care Emil
DA SI NU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286635_a_287964]
-
amplul eseu Bilanțul unei ere-lumină, redactat în 1982, dar publicat abia în 1991, în revista „Agora”. Eseul a provocat multe discuții în țară, fiind considerată scandaloasă negarea categorică a unei „direcții sau a unui punct de referință” în cultura română postbelică. „Ca și socialismul - afirma C. - cultura română de azi nu e decât o speranță. Privită fără speranță, se reduce la nimic (sau aproape nimic...).” La originea aprecierilor de o severitate tranșantă, trebuie presupus climatul festivist al „epocii de aur”, ale
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]