4,565 matches
-
doar cu privirile pe claviatură să nu greșesc literele, a-ul și b-ul, să nu greșesc direcția și sensul bun al cuvintelor, să nu sar din mediocritate în mai mult ca mediocritate și din postmodernism în mai mult ca postmodernismul, în curentele călduțe, dar de sens contrar, care îmi dau târcoale, mă acoperă până la gleznă, nu, nu urcă mai sus, insistă acolo jos, o bălăceală» Paginile despre jurnalele intime din De veghe în oglindă , cele consacrate lui Tolstoi, Gide, Camus
Mircea Mihăieș și devenirea optzecistă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2903_a_4228]
-
nou, ce-i trezește spiritul inventiv și-i asigură succesul. Nao însăși a plecat să studieze la Montreal, în planurile ei de viitor se află și învățarea limbii franceze. Poveste despre timpul prezent este un fruct târziu și rafinat al postmodernismului: polemică discretă cu doi autori de referință pentru început și sfârșit de secol XX, jocuri subtile de intertextualitate, balans peste granița ficțiunii și confesiunii, pendulare între istoria de ieri și cea de azi a Japoniei și a Americii, oscilație între
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
Gheorghe Grigurcu Varujan Vosganian: Cartea șoaptelor, Ed. Polirom, 2009, 528 p. Goethe definea romanul drept o „epopee subiectivă”. Formula care acum, în toiul postmodernismului, poate apărea oarecum desuetă se potrivește ca o mănușă romanului semnat de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor. Întrucît acesta conține, împletite într-o impunătoare unitate a viziunii, două teme și anume „marea crimă” săvîrșită de Imperiul Otoman împotriva armenilor și răsfrîngerea
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
sau să facă o descriere. Acest „minimalism” cinematografic nu are de-a face, bineînțeles, cu estetica „Noului Val” al cinematografiei românești, dar este o tehnică literară autenticistă, de ale cărei avataruri s-ar putea crede, conform unei viziuni recuperatoare, că postmodernismul nu ar fi deloc străin. Această viziune asupra lumii, detașat superficială, nicidecum pesimistă (cum vom întâlni, de pildă, mai târziu, în Eseu romanțat asupra neizbânzii), ci doar plictisită, se va modifica vizibil înspre finalul cărții, sub acțiunea a două personaje-far
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
ceea ce l-a individualizat pe Mușina mai ales în ultimii ani a fost neobosita «critică de moravuri» la adresa literaturii și a vieții literare de azi. Rolul de clevetitor, exersat încă din anii ’80, când a refuzat să se înregimenteze în «postmodernism», s-a mulat atât de bine pe personalitatea poetului, încât a devenit o a doua natură”. Tânărul crtic literar crede că prezența lui Alexandru Mușina în spațiul literar autohton, se remarcă prin două mari „războaie” purtate de acesta: „războiul cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
s-a mulat atât de bine pe personalitatea poetului, încât a devenit o a doua natură”. Tânărul crtic literar crede că prezența lui Alexandru Mușina în spațiul literar autohton, se remarcă prin două mari „războaie” purtate de acesta: „războiul cu postmodernismul” și „războiul cu «moravurile» vieții literare românești”. Punând accentul pe alte fațete decât aceea de poet ale personalității lui Alexandru Mușina, Alex Goldiș îi descoperă o extraordinară „inteligență critică” - de natură contondentă, desigur - și conchide: „Cu tot aerul său neserios
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
autor își propune să pună cap la cap și să analizeze sistematic cele mai importante reflecții cu privire la cititor din proza românească - în termenii lui, să refacă acea „tradiție a ficționalizării cititorului care abia acum, într-un context teoretic dominat de postmodernism, poate fi supusă dezbaterii”. Și e adevărat că, fără a depăși în acest sens nivelul de autoreflexivitate al altor culturi, literatura română are, totuși, destule exemple de internalizare a figurii cititorului - fie că e vorbăreață în sensul sfătos și moralist
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
poeziei lui Virgil Mazilescu, îngrijită de regretatul Alexandru Condeescu, tânărul poet și critic craiovean Gabriel Nedelea ne propune o nouă ediție a operei acestui autor nu foarte prolific, dar cu un rol considerabil în trecerea liricii noastre de la neomodernism la postmodernism. Este, trebuie spus de la bun început, o ediție binevenită, atât în contextul dezbaterii despre literatura creată în timpul regimului comunist, cât și în cel al afirmării unei noi serii de poeți, care-și pot afla în câțiva dintre marii poeți ai
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
catehismul filologic, dar are meritul esențial de a respecta structura operei mazilesciene și, mai ales, de a ne evidenția metoda de creație a autorului. Metodă care explică atât dimensiunile restrânse ale operei, cât și includerea poetului printre precursorii incontestabili ai postmodernismului românesc. Se cuvine semnalată această opțiune fericită a editorului, care, chiar dacă se înșeală atunci când, în Cuvânt asupra ediției, refuză volumului Va fi liniște va fi seară statutul de antologie de autor, procedează corect refuzând să extindă modificările operate de Mazilescu
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
în integralitatea operei sale. Era necesară readucerea în circuit a operei lui Virgil Mazilescu, la zece ani după discreta, totuși, ediție Condeescu. Ea îl menține în actualitate pe acest poet esențial în trecerea de la neo-modernismul dominant al generației șaizeci la postmodernismul generației optzeci. Totodată, propune un posibil model, într-o lume în care poetul nu mai este o „voce a poporului”, nici o vedetă a spațiului public. Un model cu atât mai interesant, cu cât și Mazilescu, se știe, a scris, de
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
aproape perfect cu modificările de paradigmă istorică. 1840, debutul Romantismului cu programul Introducției la „Dacia literară”; 1870, junimismul critic maiorescian; 1900, naționalismul iorghist; 1920, modernismul lovinescian; 1950, realismul socialist, urmat de mica liberalizare care a permis un remake modernist; 1980, postmodernismul; 2000, literatura postcomunistă. Singurele „precipitări” se constată în apariția modernismului lovinescian, când la mijloc este Primul Război Mondial, și în cazul literaturii douămiiste, când la mijloc este Revoluția. Tinerii care s-au luat la harță cu vârstnicii în anii 1930
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
cu maliție (dar mai ales cu amîndouă deodată)", nu lipsește nici din volumul de față, decupajele debordînd de o densitate nominală în care acționează o tandră inducție caricaturală. Sau: ,Poezia Angelei Marinescu nu se poate hrăni după metoda vegetariană a postmodernismului, ea e o poezie-căpcăun, ahtiată după carnea crudă a existenței, pe care o înfulecă în hălci nemestecate. Versurile ei trebuie să rămînă mînjite de sînge, nu să crească într-o cultură aseptică de ontologie derivată ori decomprimată". Gluma e un
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
din mantaua lui Arghezi, subsemnatul a descoperit influența lui Dimov și o luxurianță asociativă amintind de Ilarie Voronca, Gheorghe Grigurcu, remarcabilul critic de poezie, a trasat aceeași paralelă cu ,miliardarul de imagini"; s-a vorbit, concomitent sau în succesiune, despre postmodernism, postavangardism, barochism: alte și alte -isme sub care nărăvașul poet să poată fi așezat fără probleme. O mică și benignă cherelă critică, din care autorul de față, obiectul ei, nu poate ieși decât în câștig... Să deschidem însă volumul, cu
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
transformă în culoare/ absorbi copacii făcându-i simboluri și fulgi"). Cele două modalități lirice au deopotrivă avantaje și dezavantaje: speculație mai bogată într-o parte, expresivitate sporită în cealaltă, o anume fadoare a modernismului grav, o lipsă de substanță a postmodernismului pestriț. Poate că nota de originalitate a lui Liviu Georgescu - ultim ,optzecist" - e de căutat și de găsit în această curioasă poziționare într-o intersecție a epocilor și formulelor literare.
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
limitate în această privință, prozatorul se folosește de tehnica narativă (cu toate subtilitățile ei) ca de un adjuvant indispensabil, preferând să-și destructureze lumea ficțională abia conturată, în loc de a o construi și omogeniza. Vedem în paginile cărții - de un curat postmodernism - numeroase aparteuri, glisări de perspectivă, scene reluate din unghiuri și la momente diferite, relativizări și ambiguități voite. Lipsesc, în schimb, personajele pline, adâncite caracterologic, autonome prin fondul și expresivitatea lor. Meritoriu sub mai multe aspecte, La belle Roumaine nu e
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
văzut și eu cu ce înverșunare s-au rostit acuzele. Andrei Strâmbeanu și-a exprimat suspiciunea că ,unii scriitori basarabeni scriu să placă dincolo de Prut" (ca și cum asta ar fi, în principiu, ceva rău). Noua literatură e asimilată de adversari cu postmodernismul (vorbă de ocară!), pornografia, lipsa de audiență la public și, ca un corolar, cu lipsa de patriotism. În replică, Mircea V. Ciobanu, unul dintre coordonatorii proiectului, a arătat că scriitorii tineri ocupă un loc mult mai modest în antologii decât
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
au devenit cazurile lui Ion Druță (pentru roman, căci în antologia prozei scurte figurează) și Dumitru Matcovschi (pentru poezie). Dar ele au fost semnalate ca atare. Am văzut, asistând la dezbatere, cum literatura basarabeană este ruptă dramatic între naționalism și postmodernism, disputată, fără putință de împăcare, între două generații aflate la antipod. Generația scriitorilor luptători pentru limba română și pentru drepturile naționale se simte trădată, abandonată, ignorată, marginalizată, sfidată și reacționează violent, cu disperare, la orice punct de vedere exclusiv estetic
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
filozofie și prin sensibilitate, Dinu Săvescu face parte. Spre deosebire, însă, de gestul celor mai mulți artiști din această zonă, care se iau în serios și oficiază în artă aproape sacerdotal, Săvescu este un spirit relativist și ludic, de factură postmodernă. Însă postmodernismul său nu clamează, nici pe departe, disoluția profesionalismului sub avalanșa dreptului natural și nediferențiat la exprimare, ci aduce un elogiu conștiinței de sine a artistului, generozității ca premisă a receptării, dorinței lui legitime de a comunica și, în ultimă instanță
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
De altfel, se bazează pe interviuri cu martorii efectuate recent și pe documente "dezgropate" tot de curînd. Chiar din acest unghi mi s-a părut realmente pertinent, cu toate că își asumă un mesaj, atitudine care ar putea părea desuetă pe fondul postmodernismului. Ca subiect de film, Holocaustul a fost extrem de exploatat. Întrebați însă cinefilii apropo de existența unei rezistențe nemțești și vor ridica din umeri. S-a spus adesea că Germania a avut regimul pe care îl merita și că naziștii au
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
în spirit ludic sau încrîncenat, cu ironie de belfer sau cu morgă academică, cu farmec boem sau cu ariditate conceptuală, se străduiesc să răspundă - explicit sau indirect, prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de greu de fixat. Format la școala clujeană, vioara întîi a grupului specializat în texte satirice, Ars Amatoria (a cărui denumire nu
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
transgresarea limitelor dintre proza scurtă și roman etc. Cu alte cuvinte, opera lui Dumitru }epeneag poate fi explorată de către profesori sau de către studenți prin prisma poeticii, a semioticii, a teoriei literare, a istoriei literare tradiționale sau moderne, a intertextualității, a postmodernismului, a relațiilor culturale româno-franceze, a traductologiei etc. Ea oferă cu generozitate prilejul unei speculativități universitare în multiple direcții, fiind rodul unei inteligențe creatoare ce-și lasă la vedere interogațiile, sfidările, neliniștile și sensurile exploratoare. Experiența creatoare își arată fără sfială
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul craiovean a descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin extensiunea unuia sau altuia dintre concepte sau practici artistice. Diferența și integrarea funcționează în- tr-un dinamism al formelor, după cum observă Marian Victor Buciu: ?Onirismul, recunoscut de }epeneag ca o Ťcategorie esteticăť a grației inspiratoare și enigmatice
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
literare care defineau Vechiul regim al literaturii. Proza recalcitrantă este refractară la o sensibilitate fie prozelit-entuziastă, în anii '60 (mișcările de protest pacifiste și antiburgheze din Occident însoțite de modele artistice respective), fie ironică sau, dimpotrivă, patetic-superficială, în anii '80 (postmodernismul de tip anglo-saxon, alianța dintre cultura populară și cea înaltă); recalcitrantă față de dezvoltarea industriei literare (prin transformarea ficțiunii în literatură de divertisment), față de evidența destituirii literaturii din funcția de vehicul ideologic (evidență de ordin sociologic). Parte din avangardă - aceea care
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
urmeze o altă” - cf. Mircea Eliade, Alchimie asiatică (Alchimia chineză și indiană, Cosmologie și alchimie babiloniana), Humanitas, 1991. ...Începutul volumului (volum de 86 pagini, cu 75 de poeme) conține versuri original-pregătitoare, pentru o parte a doua, care dă impresia de postmodernism, de citare din presa antedecembristă... De fapt, sunt mesaje de avertisment, pentru nu doar o societate românească, în care toate o iau razna, spre paleoliticul inferior al istoriei... - ...ci, mai ales, pentru o lume terestră contemporană, care se întoarce tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
modifică necontenit, povestea de dragoste de pe fundalul anilor '60 se mută în plin război mondial, evenimentele încep să se amestece și firele ficțiunii să-l înfășoare, tot mai strâns, pe derutatul autor. Ficțiune și infanterie e un exemplu clasic de postmodernism literar, în care metaromanul apare și crește în exces, copleșind narațiunea inițială printr-o pletoră reflexivă. Tulpina firavă a intrigii se rupe. Nu mai contează ceea ce apărea în versiunea primă a romanului scris de protagonist. Lumea ficțională nu era și
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]