1,577 matches
-
interesați de mișcările literare de azi de la noi, un concept care promovează în poezie un amestec de călătorie real-imaginară, boală, transfigurare și știință, concept lămurit în mai multe manifeste care au propus, pentru prima dată la noi, ieșirea din paradigma postmodernistă. Himerismul, în substanță lui inițială, adică exprimată numai în poeme, așadar până la teoretizarea din primul manifest publicat în 1998, este o modalitate de a fi liber ca poet în condiții de dictatură sau de alte tipuri de restrângere a libertății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
departajare a generațiilor?) unde v-ați regăsi? Întrebarea Dvs. mă amuză și mă intrigă în același timp. Dați-mi voie să mă explic, vă rog. În primul rând, mă amuză pentru că tocmai acum cercetarea mea doctorală se referă la scriitorii postmoderniști, cu precădere Generația 80, și trebuie să citesc opiniile diverse, complexe și originale ale acestor scriitori despre multe chestiuni privind viața lor literară, literatură și curente / generații iar unii pot fi considerați, prin vârstă și debut, ca aparținând unei anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
suflet, București, 1996; Altarul muzelor, București, 1997; La casa cu nebuni, București, 1997; Ucenic la Eminescu, București, 1997; Din gulagul românilor..., București, 1998; Eu sunt născut în Bucovina..., București, 1999; Codrii Cosminului, București, 1999; Poem nocturn sau Testamentul unui poet postmodernist, Timișoara, 2000; 111 poeme haiku, București, 2001; Dacă rusoaicele nu mai au de la cine naște copii, agață un român..., București, 2003. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, O realizare literară, LA, 1982, 24 iunie; Liliana Lazia, „101 poeme haiku”, TMS, 1996, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
Caragiale (în colaborare cu Liviu Papadima și Rodica Zafiu), București, 2002; Don Global suit pe cal (în colaborare cu Ilinca-Beatrice și Andrei-Ian Mihăilescu), București, 2003; Călindar de noapte, București, 2003. Repere bibliografice: Sasu, Dicț. scriit. SUA, 182-185; Irina Marin, Răspărul postmodernist, RL, 2002, 45; Manolescu, Enciclopedia, 496-497. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
pe alții într-un schimb de valori culturale cu Occidentul? O asemenea dezbatere ar mai spulbera din narcisismul nostru păgubos. Dar, să revin în sala de discuții. Descriu, la sugestia unei studente filologe din asistență, peisajul literar din Moldova, căutările postmoderniste ale tinerilor scriitori, care sunt încurajați în această tendință nu atât de realitățile de acasă, cât de contactele lor cu literatura română de ultimă oră și cu literatura europeană, prin intermediul cărora surprind datele epocii și modificarea necontenită a modelor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
recunosc, aproape deloc „varianta rusă”... Fac cunoștință cu mai mulți scriitori: Mihail Berg, romancier cu destin de disident, publicat înainte de perestroika doar în Occident, colaborator la Radio Svoboda, membru în comitetul director al PEN Clubului din Rusia; Nadejda Grigorieva, poetă postmodernistă, care se refugiază în ciberspațiu; Marusya Klimova, o slujitoare devotată a culturii underground, care a locuit un timp la Paris și este președinta Asociației Prietenii lui Céline din Rusia; Nikolai Kononov, poet, interesat de „spațiul psihedelic”, pe care literatura, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe seama proprietarilor dispăruți, care-i privesc fără replică din tablouri și viniete... VITALIE CIOBANU: Ultima seară, de fapt, ultima noapte albă la Petersburg. Dialoghez cu buchiniștii de pe Nevski prospect. Cumpăr o carte a lui Viktor Pelevin, cel mai în vogă postmodernist rus, tradus în multe țări occidentale. Cartea se intitulează Ciapaev i Pustota (în traducere: Ceapaiev și Pustiul, de fapt e un joc de cuvinte, pentru că „Pustota” este și numele unui personaj al romanului). Poate cea mai frumoasă amintire din orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în literatura germană? - Nu prea a existat un postmodernism în literatura germană. S-a vorbit prin anii ’80 de postmodernism, dar s-a discutat mai mult la modul teoretic. Și cărțile care au apărut nu dovedesc o implementare a ideilor postmoderniste în literatura germană. Puținele titluri care există indică faptul că fenomenul a fost remarcat și la noi, dar nu are un rol decisiv asupra evoluției literaturii germane... În afară de tineri și fenomenul urbanist de care vorbeam, se poate observa o preocupare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scară largă a intertextualității: trimiterile la poezia lui Paul Valéry sau Ezra Pound, Ion Barbu sau Gellu Naum sunt ușor de recunoscut. Emul al lui Stéphane Mallarmé în realizarea unei poetici cristalografice, L. poate fi citit și ca un autor postmodernist, dispus să experimenteze toate tehnicile spre a le nega în final, pentru care poezia se reduce la actul textualizării, cum remarcă Marin Mincu, în timp ce Gheorghe Grigurcu consideră poezia lui o abordare validă a lirismului în miezul său programatic, iar Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
a ajunge la separarea instituțională? Care factori din istoria românească recentă constituie impedimente în calea unui asemenea rezultat? Acestea sunt întrebări importante la care trebuie să răspundă specialiștii în istoria recentă a României. David Gress notează că „problema relativiștilor și postmoderniștilor era că voiau să nege atât moralitatea, cât și existența unei cunoașteri în afara culturii, în timp ce-și păstrau propria moralitate antioccidentală imună față de această negare. Dar, potrivit lui Gellner, deși nimeni nu poate fi sigur «dacă într-adevăr posedăm o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
paradossale elenco che Borges în Altre inquisizioni diceva tratto da "una certă enciclopedia cinese": ovvero dall'Oriente favoloso, "una regione precisă", concludeva Foucault, "îl cui solo nome costituisce per l'Occidente un grande serbatoio d'utopie". 41 Cfr. B. McHale, Postmodernist Fiction, Routledge, London, New York, 1987, p. 44: "The empire of Calvino's Great Khan is just such a heterotopia". Bibliografia ANTONELLI, Roberto, "Filologia e modernità", în Curtius, Ernst Robert, Letteratura europea e Medio Evo latino, La Nuova Italia, Firenze, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
KUON, Peter, "Critică, e progetto dell'utopia: Le città invisibili di Italo Calvino", în Barenghi, Mario, Canova, Gianni, Falcetto, Bruno, (edd.), La visione dell'invisibile. Saggi e materiali șu Le città invisibili di Italo Calvino, Mondadori, Mondadori, 2002. McHALE, Brian, Postmodernist Fiction, London, Routledge, New York, 1987. MORETTI, Franco, "La letteratura europea", în Anderson, Perry, Aymard, Maurice, Bairoch, Paul, Barberis, Walter, Ginzburg, Carlo, (edd.), Storia d'Europa, I. L'Europa oggi, Einaudi, Torino, 1993. PACCAGNELLA, Ivano, Gregori Elisa (edd.), Ernst Robert Curtius
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
criticii sale este depășirea celor două poziții filosofice extreme care se înfruntă la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul celui următor, modernismul și postmodernismul. "În pragul secolului al XXI-lea, asistăm la lupta dintre titanii modernității și opozanții lor postmoderniști. Pledoaria modernității pentru unitatea cunoașterii, fundamentată pe logica identității, este confruntată cu o filosofie a diferenței care impune pluralitatea și incomensurabilitatea în locul identității și al universalității"824. Ideea de "raționalitate transversală" este o propunere prin care filosoful american crede că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
inițiatorul unei noi direcții în cinematografia finlandeză și anume filmul stilizat. Un mare succes l-a avut pelicula Juha, "un virtuos exercițiu de estetică a filmului mut"459. Filmul poate fi integrat în realismul simbolic, dar are și unele influențe postmoderniste. "Aki Kaurismäki este creatorul unui cinematograf de aleasă vibrație intelectuală"460. Filmul Omul fără trecut a obținut Premiul Palme d'Or și Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, care i-a revenit lui Kati Outinen la Cannes în 2002
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
nevoie de interpretare, dar nu una liberă de orice acoperire faptică. Vom încheia în acest sens invocând un citat chiar din celebra lucrare The Interpretation of Cultures (1973) acunoscutului antropolog cultural american C. Geerts, considerat unul dintre părinții turnuriiinterpretativiste (și postmoderniste): „Nimic n-ar discredita mai mult o asemenea abordare șinterpretativistă - n.n.ț decât o combinare de intuiționism și alchimie, indiferent cât de elegant sunt exprimate intuițiile sau cât de modernă este făcută să arate alchimia” (p. 30). 4. Cantitativ și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cawboy, mineri, prostituate etc.). Mai recent, cu deosebire în SUA, mișcarea feministă își asumă și ea metoda istoriei orale, aducând ca argument suplimentar faptul că istoria scrisă a fost redactată precumpănitor de bărbați. Sociologii de orientare calitativistă, în speță mișcarea postmodernistă, insistă pe caracterul interacționist-creativ al relației intervievator-intervievat, deci oarecum pe ștergerea asimetriei clasice a celor două poziții, dar și pe nevoia ca, nu numai în timpul intervievării, ci chiar și în actul interpretării, cercetătorul să intervină cât mai puțin cu propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
n-ar trebui să fie, așadar, o sinteză a cercetătorului în care s-au pierdut pe drum vocile subiecților (apud Fontana și Frey, 1994). În ciuda multor exagerări și inconsistențe teoretico-metodologice - cum este, în opinia noastră, și cea de mai sus -, postmoderniștii, cultivând nevoia flexibilității, tratării subiecților cercetării ca ființe umane complexe și ca parteneri, și-au adus contribuția la dezvoltarea unor strategii concrete de investigare, inclusiv pe planul îmbinării documentelor scrise cu cele audiovizuale. Ei au participat masiv la construcția și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
1999) se doresc o istorie completă a mișcării legionare, autorul fiind preocupat, ca istoric, de un fenomen interbelic pe care îl stăpânește bine. Crima din templul de jad (1996) este, în aparență, un roman polițist, dar implică și o parabolă postmodernistă. SCRIERI: Reviste de filosofie și sociologie, I-II, București, 1979-1983; Lecturi filosofice, Craiova, 1991; Crima din templul de jad, București, 1996; Mircea Eliade și Nobelul interzis, București, 1998; Puși contra Dumitru Dinulescu, București, 2001. Ediții: Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
de necongruență, sunt inevitabile și, nu de puține ori, problematice. Probabil acesta este și motivul pentru care inițierea și promovarea procesului de schimbare educațională au fost uneori marcate de disfuncționalități și ambiguități funcționale. Situarea educației între paradigma tradiționalistă și cea postmodernistă este responsabilă de apariția unor tensiuni valorice, riscul major fiind acela ca școala să își piardă reperele. Mai mult, delimitarea tranșantă între tradițional și modern devine periculoasă. În fond, procesul schimbării nu presupune anularea valențelor tradiționalului, nu-și propune repudierea
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
delimitat trei paradigme interpretative ale managementului strategic, analizate prin raportare la șase dimensiuni: rolul managementului strategic, caracteristicile schimbării de succes, așteptările față de cei de la nivelurile inferioare, atitudinea față de planificare, atitudinea față de evenimentele întâmplătoare, cerințele organizaționale. Cele trei paradigme sunt: modernistă, postmodernistă și neomodernistă, fiecare având câteva caracteristici fundamentale. Iată care sunt cele mai importante repere ale acestor modele, așa cum apar ele în viziunea autorilor citați. Dimensiuni Modernistă Postmodernistă Neomodernistă Rolul managementului strategic Elită decizională Inițiative de succes promovate de managementul de la
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
față de planificare, atitudinea față de evenimentele întâmplătoare, cerințele organizaționale. Cele trei paradigme sunt: modernistă, postmodernistă și neomodernistă, fiecare având câteva caracteristici fundamentale. Iată care sunt cele mai importante repere ale acestor modele, așa cum apar ele în viziunea autorilor citați. Dimensiuni Modernistă Postmodernistă Neomodernistă Rolul managementului strategic Elită decizională Inițiative de succes promovate de managementul de la nivelurile inferioare Responsabil pentru conducerea intelectuală Schimbarea de succes Programabilă Poate fi descoperită Bazată pe anticipare și experiment Așteptări față de cei de la nivelurile inferioare Să fie angajați
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și dezvoltare a unei organizații. Responsabilitatea decizională revine managerilor, situați la vârful ierarhiei, în timp ce implementarea acesteia reprezintă o activitate distinctă ce revine structurilor inferioare. Altfel spus, viitorul sau destinul organizației depind de capacitatea managerului de elaborare a planului strategic. Perspectiva postmodernistă accentuează latura afectiv-emoțională, valorizând resursa umană pe care o consideră capabilă de creativitate, diversitate, inovare. Rolul managerilor este limitat, reducându-se la crearea condițiilor propice manifestării creativității oamenilor. Paradigma neomodernistă minimalizează importanța planificării strategice, considerând importantă descoperirea strategiei. Este adepta
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
strategiilor sau a planificării strategice. Adaptarea la cerințele socialului, precum și compatibilizarea performanțelor sale cu standardele europene în materie de educație și dezvoltare organizațională, implică atât un efort formativ, de învățare, cât și experimentare, și inovație. Din acest considerent, caracteristicile paradigmei postmoderniste, inclusiv unele accente neomoderniste, pot fi oricând o grilă valorică de analiză și evaluare a performanțelor școlii în planul managementului strategic. VI. 2. 2. Etapele managementului strategic Practicile manageriale actuale din domeniul educației trebuie să răspundă unor noi exigențe specifice
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Național de Poezie, Târgoviște; 1985; Concursul de Creație Literară al Municipiului București) și unul pentru eseu (2003; Concursul Național de Eseu „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca). Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1991. Riscând un deficit de accesibilitate, iar după erupția textualismului postmodernist marginalizarea datorată unei poetici inactuale, D. a adoptat cu ostentație tipul de lirism gnomic, mitizant în notă arhaică, experimentat de Nichita Stănescu sau de Cezar Baltag. Emisia e solemn lapidară, poetul având fascinația tăblițelor cu înscrisuri cuneiforme și, ca Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul e minat de ironie și mai ales de spirit ludic, pretutindeni apar semnale că viața e un joc aleatoriu (un „zar” aruncat), trăirea o poetică, lumea un text, inima un scriptorium, iar iubita ispititor dezgolită e însăși „poezia așa cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]