1,960 matches
-
totodată actor (1947-1948) și regizor la teatrul din localitate (1949-1961) și la Teatrul Național din Cluj (1961-1962). În 1953, pentru activitatea teatrală, i se decernează Premiul de Stat. Cu excepția tezei de licență, întreaga operă a lui S. va fi tipărită postum, îngrijită de prieteni sau admiratori: Ion Negoițescu, Al. Căprariu (ca editor și comentator), Mircea Tomuș, Ioana Lipovanu, Monica Lazăr, Mircea Muthu, Ion Vartic, Marta Petreu. S. a trăit fulgerător și a intrat direct în legendă, devenind un simbol al Sibiului
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
de memorii: Din viața unui evreu român (1915) și Însemnări din viața mea (1921). Alte pagini de jurnal au rămas în manuscris sau au apărut, fragmentar, în „Sinai”, 1929; ele formează materia celui de-al treilea volum al ediției complete, postume, a memoriilor (Din viața unui evreu român, I-III, 2001). SCRIERI: Din viața unui evreu român, București, 1915; Însemnări din viața mea, București, 1921; Din viața unui evreu român, I-III, îngr.și postfață Țicu Goldstein, București, 2001. Traduceri: Schiller
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
două volume, în 1992-1993, celălalt în 1995. La fel, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, „exerciții de luciditate” inițiate în 1983, dar editate abia în 1991-1993. A semnat uneori și N.Paloș sau Stentor. S. are parte de o extraordinară carieră postumă. Corespondența și publicistica îi sunt strânse în mai multe volume, cel mai important fiind Traversarea Cortinei (1994). În 1995 revista „Caiete critice” îi dedică un număr întreg. Post-mortem i s-a acordat, în 1993, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Destine excepționale
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
1999, 6 (semnează Nicolae Balotă, Nicolae Oprea, Constantin Cubleșan, Dumitru Velea, Toma Grigorie, Ioan Lascu); Glodeanu, Incursiuni, 232-245; Toma Grigorie, Eseuri subsidiare la „Adio, Europa!” de Ion D. Sîrbu, București, 1999; Ioan Lascu, Un aisberg deasupra mării. Eseu despre opera postumă a lui Ion D. Sîrbu, Craiova, 1999; Lelia Nicolescu, Ion D. Sîrbu despre sine și lume, Craiova, 1999; Simion, Fragmente, III, 238-248, IV, 281-314; Sorina Sorescu, Jurnalistul fără jurnal. Jocurile semnăturii, Craiova, 1999; Elvira Sorohan, Ion D. Sîrbu sau Suferința
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
și se angajează în direcția esteticii urâtului. În lirica erotică îl imită pe Heinrich Heine, dar poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori melancolia. Influența lui Mihai Eminescu este și ea vizibilă. Mai interesantă este culegerea de „sonete postume” Frontul roșu (1920), unde notația nudă și lucidă a senzațiilor încercate în așteptarea morții și demistificarea războiului într-o poezie aspră, document al mizeriei omenești, contrastează cu aspirația spiritualistă a autorului. Motourile poemelor trimit la Dante, Goethe, Schopenhauer, Nietzsche, Verlaine
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
celui de-al doilea val al Cercului Literar de la Sibiu, creația lui S. apare astăzi ca o restituire, datorată publicării oarecum întâmplătoare a scrierilor antume, ținând seama nu de cronologia lor reală, ci de contextul istoric al momentului. Receptarea îndeosebi postumă a poeziei sale - O sălbatică floare iese de sub tipar cu câteva săptămâni înaintea săvârșirii din viață a scriitorului, urmându-i Strada care urcă la cer (1977), și cuprinzătoarea ediție Un ceas de hârtie - a dezvăluit o literatură preponderent lirică și
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din cadre” sau versurile elegiace, „de preludiu funebru”. Volumul postum Însemnări din zilele de luptă (1921) conține, în prima parte, stricte consemnări ale unor fapte. Cel care își făcuse „un ideal din splendidele abstracțiuni ale minții omenești” și se apropiase de frumusețea culturii antice se trezește „în mijlocul realității ca într-
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
strict locale, cu audiență firească la data când au fost scrise. Bibliografia este ingenios concepută pe două nivele pentru ca, prin componentele sale, să fie urmărită corespondența dintre opera tipărită și manuscris. Pe partea superioară a paginii, titlul operelor antume și postume. Pe partea, obișnuit numită subsolul paginii, 25 de poziții cu trimitere, fiecare, la câte un manuscris, din cele 29 de volume in folio, numerotate de la 1024 la 1052. Contabilizarea are logica sa pentru cine se recunoaște pasionat de culisele muncii
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
piese. Tribunul, una dintre primele drame compuse de un autor ardelean, își plasează acțiunea în timpul revoluției de la 1848 din Transilvania, prilej pentru a reveni patetic la crezuri pe care le slujește în permanență. Și în nuvelele istorice, care apar abia postum (Nuvele istorice, I-II, 1905-1906), autorul are meritul unui deschizător de drum în literatura ardeleană. Evocarea unor momente istorice dramatice, agrementate cu intrigi sentimentale, precum și alegerea modelului stilistic în scrisul cronicăresc și în limba populară atestă aspirația de a continua
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
erosului și morții, dar și tema esențială a „nerostirii”, a suferinței cuvintelor. Într-o expresie profund feminină, revolta în fața fragilității omenești, dilemele existenței umane tind spre o rezolvare apolinică, de depășire în spirit a condiției de muritor. O amplă antologie postumă, Din pragul frigului statornic (1999), readuce în atenția criticii personalitatea originală a acestei voci poetice care explorează arhaicitatea „dinspre modern” (Gh. Grigurcu). Critici dintre cei mai avizați au sesizat permanenta tensiune dintre universul de sensibilitate al poetei și aparentul echilibru
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
în dicționare de specialitate, în operele literare ale celor scoși din anonimatul și tăcerea vremilor. Marele merit al autorului constă în aducerea în actualitate a figurilor de seamă ce au viețuit în Bârladul secolului trecut, făcânduli-se un act de dreptate postumă. Dar dincolo de selecția materialelor culese din mii de pagini parcurse, cartea de față nu este o înșiruire plictisitoare de date și cifre. Ea oferă cititorului biografii, monografii, ilustrații, capete de operă, vieți trecute cu visele lor dintotdeauna intrate acum în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
Premiul revistei „Convorbiri literare”) supune unei analize pătrunzătoare Jurnalul unui jurnalist fără jurnal cu scopul declarat de a „extrage din el datele conștiinței scriitorului care a trebuit să tacă scriind”. Între exegezele dedicate acestui autor, din creația căruia tocmai operele postume s-au dovedit rezistente la trecerea timpului, interpretarea propusă aici se distinge prin empatia abordării și ambiția de a trece dincolo de text - unul insolit în literatura noastră din anii comunismului - în conturarea profilului spiritual și moral al unei personalități singulare
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
până aici, viața „muritoare”, viața trupului, va fi urmată de o „moarte muritoare”, în timp ce viața nemuritoare (a sufletului) se va prelungi printr‑o moarte nemuritoare. Concluzia: sufletul trebuie să învie la un moment dat, pentru a‑și primi destinul său postum. Iar această înviere se va solda cu o judecată. Capitolul 14 pune în mod direct întrebarea: când vor primi sufletele noastre răsplata nemuririi? În opinia lui Lactanțiu, într‑un moment foarte apropiat, în mai puțin de două sute de ani (cap
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a minerilor, a primelor iubiri, toate acestea filtrate prin ceața luminoasă a amintirii. Cărțile tânărului Ș. anunțau un viguros poet al marilor aspirații și întrebări, care știa să evite prin muzicalitate și rigoare alunecările în retorism. Jurnalul de front - publicat postum (1968) de un bun prieten, Laurențiu Fulga, sub titlul Carnetele unui poet căzut în război - conține notații de pe câmpul de luptă, consemnări de lecturi făcute pe apucate, confesiuni vibrante către soție („santa Lucia”), dar mai ales trăiri pendulând între speranțe
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
al poeților generației” (Mioara Apolzan), cu bune lecturi din lirica modernă română și străină, în al cărui examen fervoarea alternează, le cas échéant, cu negația neechivocă, într-un limbaj sobru și totdeauna urban. Studiul despre G. Bacovia, editat, de asemenea, postum (2002), indică familiarizarea cu poetica și momentul simbolist, cu temele specific bacoviene (provincia, periferia, cromatica particulară etc.), întregind chipul unei mari promisiuni. SCRIERI: Trecere prin alba poartă, București, 1938; Paradisul peregrinar, București, 1942; Țara de foc, București, 1943; Carnetele unui
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
evlavia românească arătată Sfintei Fecioare), dar și ca loc de veșnică odihnă pentru Voievod - (Și-au domnit cu bună pace, până au murit în domnie. Și l-au îngropat în sfânta și minunata mănăstirea lui, în Argeș” - Letopisețul Cantacuzinesc), - „reședință postumă definitivă”, spun autorii Dicționarului tematic al Evului Mediu occidental - și pentru membrii familiei sale. în acest sens, a fost adoptată situația pronaosului supradimensionat în lărgime. Utilizat în țara Românească, la Glavacioc, și în Moldova, în mai multe ctitorii ale lui Ștefan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plat, este înfățișat Voievodul, călare și cu buzdugan în mână. Dacă presupunerea potrivit căreia acest „hronic” condensat a fost incizat în timpul vieții lui Radu, la porunca lui, este corectă, atunci întreaga „compunere” devine un pseudo reprezentant al categoriei de „exprimări postume”. Dacă însă toate cele trei părți ale pisaniei - „anunțul” inițial („Răposat-a robul lui Dumnezeu și mult milostivul Io[an] Radul, mare voievod [...]”), ce poartă și o dată (în anul 7037 [1529], luna ianuarie, ziua 4 [...]), „enumerarea luptelor” (povestire cadențată, cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o etopee adică, expresivă și convingătoare formă literară ce viza „nemurirea numelui”). Ruxandra, soția îndurerată, nu poate fi, cred, desprinsă de apariția acestui text, datorat - probabil - unui cărturar de la Curtea lui Radu de la Afumați 98. Războaiele - mereu războaiele (deși „vorbirile postume” puteau comunica și lucruri din lumea civilă 99), puncte incontestabile de control pe un traseu al cutezanței, al vitejiei, al fidelității și al patriotismului - multe din ele purtându-se cu „păgânii” - sunt evocate și în inscripția pusă pe mormântul lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ceaușescu, în Crestomație de literatură română veche, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, pp. 139-142. 618. După Crestomație..., vol. I, pp. 142-143; 619. Vezi „Un vechi monument de limbă literară românească”, în Convorbiri literare. 620. în Studii istorice greco-române. Opere postume, vol. II, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1939, p. 510. 621. Crestomație..., vol, I, p. 141. 622. Vezi Gh. Ceaușescu, în Crestomație..., vol. I, p. 143. 623. După Crestomație..., vol. I, p. 142. Pentru priviri mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui S.: Structuri erotice în poezia română (1745-1870) (1982) și Neliniștea esențelor (1996), ambele premiate de Uniunea Scriitorilor. După moartea lui Marin Sorescu S. a pus în circulație atât scrierile de tinerețe ale fratelui său: Versuri inedite (2001), Săgeți postume (2002), Parodii. Fabule. Epigrame (2003), Proză scurtă (2003), pe care le cunoștea din timpul elaborării lor, ca „mentor” recunoscut, cât și corespondență: Marin Sorescu în scrisori de familie (1999). Dincolo de datele biografice noi și de informația de istorie literară relevată
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
în Grădina Hesperidelor, Craiova, 2002. Ediții: Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, Craiova, 1995; Marin Sorescu în scrisori de familie, introd. edit., Târgu Jiu, 1999; ed. Slatina, 2001; Marin Sorescu, Versuri inedite, introd. edit., Craiova, 2001; ed. 2, Craiova, 2002, Săgeți postume, introd. edit., București, 2002, Parodii. Fabule. Epigrame, pref. edit., Craiova, 2003, Proză scurtă, introd. edit., Craiova, 2003. Traduceri: Gh. Asachi, Leucaida lui Alviro Corintio-Dacico, îngr. și introd. trad., București, 1974; ed. București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Seducătorul Asachi, TR
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
47. Aici, ca și În continuare, Honigberger pare a face o confuzie Între apelativul „fachir”, care nu se Întâlnește Între membrii importanți ai durbarului sikh, și supranumele pe care Ranjit Singh Îl acordă acestor doi frați care erau deja personaje postume când apărea ediția engleză, și pe care Îl vom păstra În continuare redat cu majusculă (cf., inter alia, Lafont, Ranjit Singh, p. 150; Le Calloc’h, Csoma de Kőrös VIII-IX). 48. Durbar sau darbar e denumirea guvernului, precum și a locului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În India și În Orientul Mijlociu de către non-englezi, Într-o perioadă În care dominația engleză tindea, treptat, către cunoscutul apogeu. Dacă primul savant european care scrie o introducere În budismul indian Îi va rezerva un loc și lui Honigberger (cf. ediția postumă Eugène Burnouf, Introduction au bouddhisme indien, Paris, 18762), aceasta se datora deja interesului orientaliștilor francezi de a Începe diferite misiuni de cercetare, cu concursul autohtonilor, și În spațiile neutre, unele dintre ele reluate mai târziu chiar de către englezi. Este util
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Rusia, și adaugă că participă apoi la târgurile frontaliere, mai ales la cel de la Nijni Novgorod 2. La Sankt-Petersburg se va Întâlni cu Ducesa Elena, căci aceasta află că vine din Lahore, loc pe unde o purta recent editata corespondență postumă a lui Jacquemont, pe care tocmai o citea 3. Honigberger Îi apare, ne putem Închipui, ca o concretizare a virtualităților lecturii... Amănuntul spune tot despre sensul și ecoul memoriilor asiatice ale epocii. Înainte Însă de a intra În Rusia, Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe larg În multe dintre relatările de călătorie ale timpului, dar și În literatura indianistă europeană, bunăoară În istoria lui Rollin și Richet 3. Wilson, chirurgul convertit la studiul sanscritei, Îi va dedica un studiu special, inclus În prima ediție postumă de opere 4. Dar mențiunile mediteraneene antice animau deja un fragment din Cicero 5. Honigberger introduce un „tănâr artist (zugrav) englez” și descrie „operația arderii de vie a unei văduve, după legea braminilor”. Reprezentarea actului, totodată climaxul ritualului, am reprodus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]