3,550 matches
-
mici care se uitau cu ochii lor de steluțe la „pasările fermecate” care picoteau pe o câte-o stinghie sau erau așezate cu pieptul de pământ ca să-și poată duce zilele... Pe marginea lacului s-au bătătorit tot felul de poteci, iar oamenii în disperarea de-a găsi puțină răcoare, însoțiți, unii dintre ei, de copii și tot felul de căței mai mici sau mai mari care se bălăceau în apa de culoarea norilor ce prevestesc furtuna, fiindcă, la drept vorbind
TRIST, FOARTE TRIST! INCREDIBILA NEPĂSARE A CELOR CARE NE REPREZINTĂ... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354963_a_356292]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > JOC DE VÂNT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1177 din 22 martie 2014 Toate Articolele Autorului Wayuka păzește poteca de piatră când vântul tatăl dezbină adună fraza din mine își crește pui albi lupii cântă în clopot de lună se-aude se-aude jocul din tropot caii aruncă din copite țărâna copilul cu ochii de mamă Wayuka sabia mică
JOC DE VÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354975_a_356304]
-
covrig apoi îl așază înmulțește armura mingea de foc o privește cântând fecioarele vieții împletesc în cunună spicele grâului copt în ajun clopote sună toaca răsună ecoul în coasă sclipește străin se-aude se-adună jocul murgilor vieții Wayuca păzește poteca de piatră rotundă rămâne sub pasul de lună când cornul întoarce cerbul din drum 22 martie 2014 Referință Bibliografică: joc de vânt / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1177, Anul IV, 22 martie 2014. Drepturi de Autor
JOC DE VÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354975_a_356304]
-
plecat vreo patru ani pe-afară; Azi am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poarta nu e zăvorâtă, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume. Moșneagul iese
SINGURA MEA AVERE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355337_a_356666]
-
iarnă - și luna ar vrea să stea cu noi la povești pentru o clipă bunica pe un scaun - cozonacii cresc la poartă-așteaptă un cerșetor și-un câine - cozonacii-s calzi luna înfiptă în vârful brăduțului - vântul colindă spărtură în nori - potecile cerului luminate iar pe-o săniuță și ghete noi și roase - același râset lumina Stelei pătrunde prin geamul meu - mâine-i Crăciunul gară pustie - un felinar se mișcă de-a lung de șine în urma ploii pânza strecoară perle - păianjen-ovreu oră
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, MANUELA BURLACU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355389_a_356718]
-
Articolele Autorului Lacrimile iubirii poezie [] Poezia de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-10-19 | | Lacrimile iubirii Spiralate șoapte, sunt ale inimii cuvinte nestemate... se încălzesc toate adunate... sub aripile iubirii noastre între heruvimi, rămân în urmă clipele de lumină intersectate între poteci vii ce străjuiesc tot cerul nopții zi de zi... și când ne îmbrățișăm iubito se ridică în stoluri emoțiile ce izvorăsc din ale noastre fierbinți inimi... apoi revin în chip de bucurii vii sub perdele de rouă, ce ne umezesc
LACRIMILE IUBIRII de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355505_a_356834]
-
zălud, coboară-ncet azi ritmuri noi săgeți din picurii de ploi prin care numai amândoi vom trece-n verde crud. În albele zidiri de treci prin timp și anotimp stingher mai dorm și clipele de cer cu aer tâmp peste poteci. Mi-i toamnă și tot curg mereu același eu cu chipul greu; tu treci în văluri îmbrăcată, tu ești povestea de-altădată pe care-o cânt ca pe-un descânt în ploi de vânt. Din est și vest, din nord
PLOAIE ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355515_a_356844]
-
Horia Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului 6 Octombrie 2011. Mi-e sufletul un zumzet de albine, sunt ca un roi bezmetic fără tine, se limpezește aerul când treci și liniștea se-așterne pe poteci. Cad merele răscoapte în grădină ca niște globuri grele de lumină. Demult nicio durere nu mai doare, cât de frumos, dumnezeiesc, se moare și vântul se-odihnește-n părul tău- în mine-i toamnă, să nu-ți pară rău... Referință Bibliografică: Pastel
PASTEL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355526_a_356855]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > POTECA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca Cireșii de pe coastă mai trăiesc În amintire - cântec de vioară. Poteca doar, cu calmu-i îngeresc În blând urcuș, precum odinioară. Fântâna e stricată
POTECA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356859_a_358188]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > POTECA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca Cireșii de pe coastă mai trăiesc În amintire - cântec de vioară. Poteca doar, cu calmu-i îngeresc În blând urcuș, precum odinioară. Fântâna e stricată și stingheră... O liniște solemnă de altar; Tăcerile cu pasul de himeră Marchează timpul măsurat și rar
POTECA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356859_a_358188]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > POTECA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca Cireșii de pe coastă mai trăiesc În amintire - cântec de vioară. Poteca doar, cu calmu-i îngeresc În blând urcuș, precum odinioară. Fântâna e stricată și stingheră... O liniște solemnă de altar; Tăcerile cu pasul de himeră Marchează timpul măsurat și rar. Ca în pustiuri picură tristețe Cu picurul cântării unui flaut. Dar
POTECA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356859_a_358188]
-
și stingheră... O liniște solemnă de altar; Tăcerile cu pasul de himeră Marchează timpul măsurat și rar. Ca în pustiuri picură tristețe Cu picurul cântării unui flaut. Dar printre flori uscate și fânețe Acuma oare ce-aș putea să caut ? Poteca numai, cântec de vioară, În blând urcuș, precum odinioară. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Poteca / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 298, Anul I, 25 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
POTECA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356859_a_358188]
-
măsurat și rar. Ca în pustiuri picură tristețe Cu picurul cântării unui flaut. Dar printre flori uscate și fânețe Acuma oare ce-aș putea să caut ? Poteca numai, cântec de vioară, În blând urcuș, precum odinioară. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Poteca / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 298, Anul I, 25 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
POTECA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356859_a_358188]
-
coasta unui munte cățărată, Izvoarele cu vântul se îngână, De veșnicii solemne-nconjurată. Pictăm atenți pășunile cu verde Și le fixăm cu ținte colorate, Mai siguri astfel că nu le vom pierde Prin sihăstrii de duhuri des prădate. Mai facem o potecă chinuită, Scăriță infinită salutându-l, De păsări și jivine ocolită, Dar să o urce, să tot urce gândul. Pe bolta catedralei siderale Vom semăna vibrații de mistere, Ecoul stins al imnurilor sale Pe fondul înserării care piere. De înșirăm prin
CREAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356878_a_358207]
-
naratorului, trebuie să fi străbătut meleagurile satelor Verșeni, Miroslăvești și Soci. În descrierea itinerarului, povestitorul nu folosește toponimele satelor amintite dar, atenți la tabloul „topografic” al locurilor acestui periplu vânătoresc, e ușor de dedus că pașii personajelor sadoveniene au călcat potecile satelor miroslăveștene. E neîndoielnică probabilitatea mare ca scriitorul să fi scrutat des, din lunca de la Verșeni, pădurea legendară, legată de vremurile descălecatului lui Dragoș. Astfel, spațial, autenticitatea parcursului ales de scriitor pentru vânătoarea de mistreți devine verosimilă. Iată și fragmentul
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
să ajungă în pădurea de la Boureni, al cărei amplasament real este întocmai cu cel desprins din dialogul personajelor (când acestea se deplasau, la venirea lor dinspre Iași, prin vadul Siretului, spre vadul Moldovei din dreptul Păstrăvenilor) decât urmând drumurile și potecile imaginare ale satelor miroslăveștene. În zona proximă pădurii de la Boureni, la vreo cinci kilometri spre sud, există și toponimul "La Budăie", atribuit din vremuri uitate unei răscruci de cinci drumeaguri din Miroslăvești, unul din ele fiind cale de legatură, pe
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
întrebări pe șoptite mi-a pus cerul Încât a trebuit să bat drumul spre infinit, Învățat de la bunici când e cald să bat fierul, Să-mi fie răspunsul rotund și împlinit. Călcam pe nori de neânțelegeri și bătătorită A rămas poteca spre albastru de Voroneț, Și răspunsul nu l-am găsit iar ziua neîmplinită A apus sub geana unui ochi al zeului isteț. I-am răspuns cerului spre el mergând, În urmă a rămas poteca pe valuri de nori, Personaje din
CĂRAREA MEA DE PE NORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356944_a_358273]
-
de neânțelegeri și bătătorită A rămas poteca spre albastru de Voroneț, Și răspunsul nu l-am găsit iar ziua neîmplinită A apus sub geana unui ochi al zeului isteț. I-am răspuns cerului spre el mergând, În urmă a rămas poteca pe valuri de nori, Personaje din povești mi-au ieșit din gând În teatru de marionete jucând uneori. Apoi m-am întors cu dorul de iubită Uitând desaga cu întrebări pe-un ciot de idée, Îmi păstra imaginea decolorată de-
CĂRAREA MEA DE PE NORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356944_a_358273]
-
totuși o parte nevăzută A constelațiilor. La început i-au pus aripi de lemn, L-au agățat de un balon cu marginea cusută, Întradevăr ca o pasăre a zburat solemn După un timp a coborât Ca o frunză pe-o potecă ne-ncepută, Așa a venit toamna-eu aviator Fără aripi visând la verticalul zbor Spre cerul însorit unde lumina-i o lăută. Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor
AL DOUĂSPREZECELEA CEAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357010_a_358339]
-
nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Popas Pe-al vieții drum fac azi popas. Ce mult îmi pare că am mers... În urmă-mi drumul a rămas. La orizont e-aproape șters... Livezi la margine de drum, Poteci șerpuitoare-n crâng, Imagini, vise care-acum Din anotimpuri vin, se strâng. Dar înainte-mi ? Drum prelung Care se pierde hăt, în zare... Încotro merg? Când am s-ajung? E o zadarnică-ntrebare: Cine-ar putea să înțeleagă Misterele din zări
POPAS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356531_a_357860]
-
în suflet și-n casă A rămas caniculară. Urlet jalnic în cascadă, Tânguiri de vânt grăbit Se strecoară lent din stradă, Toamna iar ne-a înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în șiroaie, Peste noi urme aplică. Unul strănută de zor, Altul e mai răgușit, Eu, aici, cu-al verii dor Urez toamnei: Bun venit! Referință Bibliografică: Bun venit, toamnă
BUN VENIT, TOAMNĂ! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356584_a_357913]
-
când aveam 16 ani și a fost din dragoste pentru munte. Reporter: Ai întâlnit vreodată vreo viperă în timp ce te cățărai pe munți și pe stânci sau poate la Cetatea Devei? Dan Glazer: Sunt extrem de rare cazurile când întâlnești vipere pe poteca sau pe grohotișul pe care-l străbați în drum spre peretele de stâncă. La Cetatea Devei nu am întâlnit niciodată Reporter: Probabil că în viață ai fost mușcat de un alt fel de „viperă” și anume de păcat. Cum de
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
în cochilii, doar șerpii de casă mai veghează la marginea tărậmului - pe sub tufărișuri, în amurg, si aricii caută sfậrșitul drumului, iar eu, reporterul clipei, măi consemnez încă o zi despre toamnă care vine, în urmă-mi, grăbita, pe-o nouă poteca, iar cu ochiul din frunte încă văd, pe hotar, lungul șir de iobagi - pentru toți îmi voi umple, de Sumedru, străbunii desagi, iar pe frigul din oase voi pune, pậnă-n zori, ipotecă - dar gậndu-mi urca, ori poate coboară,-n buestru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
în cochilii,doar șerpii de casă mai veghează la marginea tărậmului -pe sub tufărișuri, în amurg, si aricii caută sfậrșitul drumului,iar eu, reporterul clipei, măi consemnez încă o zidespre toamnă care vine, în urmă-mi, grăbita, pe-o nouă poteca,iar cu ochiul din frunte încă văd, pe hotar, lungul șir de iobagi -pentru toți îmi voi umple, de Sumedru, străbunii desagi,iar pe frigul din oase voi pune, pậnă-n zori, ipotecă -dar gậndu-mi urca, ori poate coboară,-n buestru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
humii, la care ne rugăm, cutreierând pământul! Icoană-carte cu adevăruri puse-n culoare Cu legea-n puritate ca roua în Sinai; Izvor de iubire, de har deschizând cărare Ce ne urcă-n timp sufletul în rai.. În existența mea pe poteci de gând, mă întorc la tine mereu Icoană fără hotar cum se întoarce vara la seceră pe rând și-n dorul ei de casă ,corabia la far. Mă-ntorc la Icoana icoanelor ca la un sfânt altar, La Chipul ce
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356692_a_358021]