7,476 matches
-
asta nu-ți dă nimic fără plată! Bătrânul a surâs și s-a uitat lung, lung în ochii mei: Ei, da, e adevărat, ceva tot îți cere: îți cere să iei jugul Lui asupra ta, adică, să-i dai Lui povara ta și să iei de la El blândețea, bunătatea, iubirea pe care El o are față de toți ceilalți. Acesta e jugul Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să iei jugul Lui asupra ta, adică, să-i dai Lui povara ta și să iei de la El blândețea, bunătatea, iubirea pe care El o are față de toți ceilalți. Acesta e jugul Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut rușinat. Iar Iisus e liber când face asta, sau nu ? continuă bătrânul. Puterea e libertatea Lui, sau Libertatea Lui e smerenia, blândețea, bunătatea, grija față de toți oamenii într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
într-un cuvânt Iubirea ?! Vezi tu, El folosește puterea Lui, toată puterea Lui de Fiu al Lui Dumnezeu, ca să se facă sclav pe sine însuși, iar pe noi, ce mici, slabi și răi, să ne facă liberi. Să trăim fără povara morții veșnice, fără poverile mărunte de zi cu zi și fără necazurile vieții. Adică, să trăim în bucurie și liberi. Fiindcă ne iubește ! ...Uite, vezi continuă el de la Dumnezeu Tatăl a plecat rânduiala vieții. Iar astea sunt darurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Vezi tu, El folosește puterea Lui, toată puterea Lui de Fiu al Lui Dumnezeu, ca să se facă sclav pe sine însuși, iar pe noi, ce mici, slabi și răi, să ne facă liberi. Să trăim fără povara morții veșnice, fără poverile mărunte de zi cu zi și fără necazurile vieții. Adică, să trăim în bucurie și liberi. Fiindcă ne iubește ! ...Uite, vezi continuă el de la Dumnezeu Tatăl a plecat rânduiala vieții. Iar astea sunt darurile pe care Fiul Lui le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și pe ale tatălui lui, și pe ale copilului aceluia care fusese ciung și pe care-l vindecase, și acuma era învățător, și pe ale... dar cine-i mai ține minte pe toți ?! Și oare ce face cu necazurile, grijile, povara vieții și frica morții ale atâtor și atâtor oameni... Le duce mereu cu El? Bătrânul mi-a spus că era și El om, ca toți oamenii... Tot ar obosi odată și odată.... Și atunci, să te ții nenorocire : dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spus că era și El om, ca toți oamenii... Tot ar obosi odată și odată.... Și atunci, să te ții nenorocire : dacă ar cădea El cu toate alea în spate, din cauza Jugului care se face tot mai greu, înseamnă că poverile s-ar risipi... Înainte, fiecare avea povara lui, dar acuma, dacă El cade, se împrăștie care-ncotro... pe unul vin mai multe, pe altul nimic, altul scapă cu cine știe ce greutate mică... sau, și mai rău : noi suntem frații Lui, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
toți oamenii... Tot ar obosi odată și odată.... Și atunci, să te ții nenorocire : dacă ar cădea El cu toate alea în spate, din cauza Jugului care se face tot mai greu, înseamnă că poverile s-ar risipi... Înainte, fiecare avea povara lui, dar acuma, dacă El cade, se împrăștie care-ncotro... pe unul vin mai multe, pe altul nimic, altul scapă cu cine știe ce greutate mică... sau, și mai rău : noi suntem frații Lui, așa spune bătrânul înseamnă că pe noi cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lui, dar acuma, dacă El cade, se împrăștie care-ncotro... pe unul vin mai multe, pe altul nimic, altul scapă cu cine știe ce greutate mică... sau, și mai rău : noi suntem frații Lui, așa spune bătrânul înseamnă că pe noi cad poverile celorlalți, doar de asta a spus să luăm asupra noastră jugul Lui: ca să-L ajutăm. Iar cei care nu-s frații Lui, așa că nu-s în jug cu El, scapă numai cu necazurile lor. N-au dat nimic nu primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ai mai fi văzut niciodată hoțomanii ăștia de pescăruși... și deodată, te-ai făcut negru de supărare. Spune, și încă repede, până nu-mi pierd răbdarea ! Uite ce-i i-am spus. Ce face El, fratele nostru, adică Iisus, cu poverile pe care le adună în spate: dacă tot adună și tot adună și adună, ori o să le scape pe jos, ori cade El și poverile se-mprăștie care-ncotro și atunci o să fie și mai greu decât era înainte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
răbdarea ! Uite ce-i i-am spus. Ce face El, fratele nostru, adică Iisus, cu poverile pe care le adună în spate: dacă tot adună și tot adună și adună, ori o să le scape pe jos, ori cade El și poverile se-mprăștie care-ncotro și atunci o să fie și mai greu decât era înainte nu pentru toți, ci pentru noi, ăștia, care suntem în jug cu El... Știi, mi-e frică: m-am deprins cu necazurile mele, așa cum sunt ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spun o poveste frumoasă ca să te simți bine, aș începe așa : "Ți-aduci aminte când ți-am spus că eu nu știu cum arată, deși am fost chiar lângă El, fiindcă eu vedeam doar Soarele de câte ori mă uitam la El? Ei bine, poverile le duce acolo, în Soare, doar Soarele e Luminătorul de Ziuă din Împărăția Tatălui Lui. Și știi ce face soarele, nu ?! Arde ! i-am zis repede fiindcă și pe mine mă arsese soarele și știam cum e. Da, vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ziuă din Împărăția Tatălui Lui. Și știi ce face soarele, nu ?! Arde ! i-am zis repede fiindcă și pe mine mă arsese soarele și știam cum e. Da, vezi că știi ?! Așa că nu stă cu ele-n spate, ci trimite poverile acolo, în Soare și gata ! S-au ars. Nu mai e nici o grijă, nici un necaz, nici o povară. Și tot așa, până când o să vină din nou în lume. Sau le arde El singur, fiindcă, odată ce e Fiul lui Dumnezeu, e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și pe mine mă arsese soarele și știam cum e. Da, vezi că știi ?! Așa că nu stă cu ele-n spate, ci trimite poverile acolo, în Soare și gata ! S-au ars. Nu mai e nici o grijă, nici un necaz, nici o povară. Și tot așa, până când o să vină din nou în lume. Sau le arde El singur, fiindcă, odată ce e Fiul lui Dumnezeu, e și mai mare decât soarele, se poate face El însuși soare (tu, ca grec ce ești, știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
grec ce ești, știi că orice zeu se poate face ce dorește), așa că se face Soare și le arde chiar El, când vrea. De asta vedeam eu Soarele când mă uitam la El. Face așa pentru ca oamenii, care-i dau poverile lor și iau în schimb de la El jugul iubirii, să fie mereu plini de bucurie, cum erai tu mai adineauri". Ești mulțumit ? Mda... i-am răspuns într-o doară, chiar așa face ? Măi-măi, da' ascuțită minte mai ai ! Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fie iertat. La asta chiar că nu știam ce să-i răspund. Mi-am zis că n-are legătură cu ce întrebasem eu și că mă duce așa, cu vorba: Mai bine zi-mi ce face Fratele meu, Iisus, cu poverile... Tocmai asta-ți spuneam : omul nu L-a ascultat pe Dumnezeu (oof, iar începe cu grădina și mărul, m-am încruntat eu la el) da, nu L-a ascultat și dacă nu asculți Cuvântul Lui Dumnezeu e ca și cum ai omorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Fiul Lui, care se numește Iisus, ca să fie jertfă. El era asemenea nouă întru totul, dar fără păcat. Așa că numai El, care era fără păcat, a putut lua păcatul neascultării asupra Lui. Și, odată cu păcatul ăsta, a luat și toate poverile, necazurile și păcatele noastre și s-a lăsat să fie omorât de om, ca ispășire pentru omorul pe care omul îl făcuse la început, când călcase porunca Lui Dumnezeu. Bine, dar dacă El L-ar fi rugat pe Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asupra lui și asupra a tot ce făcea corp comun cu el păsări, animale... Numai sângele Lui Dumnezeu L-a putut spăla. Pe om și păcatul lui. Ce să mai spun ! Aflasem de ce trebuia să mă bucur, aflasem de ce niciodată poverile altora n-or să-mi cadă-n spinare, aflasem de ce Jugul Lui Iisus e atât de dulce și ușor pentru mine... dar îmi venea să plâng. Va să zică, eu am să trăiesc pentru totdeauna în grădina aceea frumoasă, fericit și liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
față de cei care le-au făcut bine - a răspuns Gruia. „Parcă mă duce socoata că și noi ar trebui să Învățăm unele reguli de-ale lor” - a răspuns gândul de veghe. Gruia a intrat În spital purtând ca pe o povară șiragul vorbelor șetrăriței și stolul de gânduri fără număr ale lui. Mergea cu aceeași privire În jos și abia a auzit salutul unui coleg, care a trecut grăbit pe lângă el... ― Bună dimineața, domnule doctor. Vă așteaptă domnul profesor - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mama ta, despre Isidora, nu mă întreba... Nu este și mama mea și nu am pentru ea cele mai bune sentimente... Ce vrei, sunt un spirit răutăcios și poate am și de ce... Mă apasă încă, precum o greutate de plumb, povara pe care am adus-o din viața de dincolo... Și eu, oare ce statut, pe ce prag al ierarhiei de aici mă găsesc ?" gândește Dora, percepând din nou răspunsul celei căreia pretinde că îi este soră : "Tu ești un spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și cu miros de busuioc. La acest "destul" s-a adăugat însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este total, fără vise, fără coșmaruri, fără întreruperi. Când se trezește nu știe dacă este noapte sau zi, lipsa luminii directe în încăpere o ține în afara curgerii timpului. Se simte învăluită de o senzație de bine, membrele se descarcă de poverile adunate în călătorie, capul îi este ușor, mintea mai limpede ca niciodată. Cine știe ce buruieni o fi strecurat Teodora în borș... Cine știe dacă frunzele uscate pe care am văzut că le punea erau frunze de urzică sau de cine știe ce plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
conservat o faptă măreață și un nume deseori întâlnit în Bucovina înstrăinată și peste tot în Țara Românească. Îndurerat peste măsură, întâiași dată a pus la îndoială vremelnicia marilor nedreptăți îndurate de întregul său neam de ropceni plecați în pribegie. Povara originii Mihai Zimbru s-a trezit mahmur de-a binelea după o băută gospodărească, cum îi zicea el, de două-trei zile în șir, cu ulcioare de vin vechi de Cotnari, cu hartane fripte, cu strune la ureche și cu hangițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ai cunoscut pe Roibu din Călineștii Sucevei și nici măcar n-ai auzit de el pentru simplul motiv că băietanul Roibu, după cum îl numește cumătrul Bas-stăpânul, este un căluț discret care o viață întreagă și-a văzut numai și numai de poverile lui și doar arar gospodarul îl mai slobozea, la rugămintea megieșilor, să monteze câte o mânză-iepușoară cu speranța obținerii unor produși de rasă superioară. Că doar Roibu nu-i un roib oarecare, ci un lipițan pursânge de peste patru chintale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]