25,546 matches
-
conotativ e, astfel, și el automat ridicat. Iubiri și destine eșuate ale unor oameni care abia mai respiră în proximitatea singurătății, a ratării sau a morții. Melancolia acestei lumi e rece, căci atmosfera e nocivă și apăsătoare. Aproape în fiecare povestire moare cineva, prin urmare, partea a doua a cărții devine, neplăcut, ușor previzibilă. Scrise cu mână sigură, fără pretenții stilistice, adăugăm și aceste proze la delicata literatură a celor veniți dinspre artele plastice. Confesiuni care vindecă frica Demnă de toată
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
a destul-de-faimosului în acel moment Sar Péladan (idolatrizat de Gala Galaction) și a lui Jean Richepin, care, spre a-l epata pe burghez, nu se sfia, cum se exprima el, "de pisser contre le ciel." Încă din vremea când scria povestirea Ion Ursu, în 1900, Sadoveanu își punea problema, într-un fel actuală și azi a optării între europenizare (globalizare) și autarhie, mai exact, specificul național, sau, mă rog, al unui compromis între ele: "Înțelegeam nevoia intrării acestui neam în curentul
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
acesta față de el. Nu i-a adresat nici o frază măgulitoare, cum auzise că-i place. Iorga i se părea că "avea o fire cu totul absorbantă și ghimpoasă". Între timp, Sadoveanu află că Titu Maiorescu se interesase de primele lui povestiri și le apreciase cu un calificativ excepțional. Era un semn bun, plin de urmări semnificative pentru viitoarea lui carieră. În confreria de la Sămănătorul îl cunoaște, alături de ceilalți, pe Dimitrie Anghel, care "avea ceva de sfinx", impunându-se prin distincție și
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
cu familia, instalându-se în strada Toamnei. Prieten la toartă cu Șt. O. Iosif, lucrau împreună în redacție la corecturi, făceau lecturi comune și petreceri în tovărășia unui lăutar care "zicea" cu mare artă cântece bătrânești. Șteo era încântat de povestirile confratelui de la Moldova, abia descins în Capitală: "Vedeam în ochii lui extraordinari cea mai bună plată a muncii mele neîntrerupte." Anul 1904 este anul Sadoveanu, când îi apar scriitorului la Editura "Minerva" a lui G. Filip nu mai puțin de
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
abia descins în Capitală: "Vedeam în ochii lui extraordinari cea mai bună plată a muncii mele neîntrerupte." Anul 1904 este anul Sadoveanu, când îi apar scriitorului la Editura "Minerva" a lui G. Filip nu mai puțin de patru volume: Șoimii, Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, pentru care, fapt excepțional, atunci, ca și azi, primește și onorarii. N. Iorga era probabil convins că-l elogiază în articolul Doi mari scriitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, alăturând numele unui biet anonim
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
lui Titu Maiorescu. El a dorit să-l cunoască personal și l-a chemat acasă în strada Mercur, nr. 1 (demolată în timpul lui Gheorghiu-Dej; era situată în spatele magazinului "Eva"). L-a primit cu afabilitate, i-a comunicat că citindu-i povestirea Ceasuri de pace, "care-i place domniei sale în chip deosebit", îi apreciază "măsura tonului și sobrietatea expresiei". I-a notat marginal și mici observații (neglijențe, repetiții) ce pot fi ușor înlăturate la o ediție nouă. L-a chestionat în legătură cu familia
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
la «cheresteaua» dumitale. Se armonizează și ea cu prognosticul meu." Cum se știe, prognostic pe deplin confirmat. Relațiile au devenit atât de strânse, încât vizitele tânărului s-au repetat, Maiorescu alcătuind raportul de premiere la Academie a volumelor Șoimii și Povestiri și ostenindu-se chiar până în strada Toamnei să depună cărți de vizită îndoite la un colț. Aceasta până într-o zi, când probabil n-a avut buna dispoziție să-l primească și i-a dat ordin feciorului să-i comunice
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
descrisă într-o a doua carte memorialistică pe care n-a mai reușit s-o aștearnă pe hârtie. Urma epoca războiului și a reîntregirii naționale, a capodoperelor (Baltagul, Hanu Ancuței, Zodia Cancerului), a marilor confruntări politice, a prigoanei legionare, când povestirile și romanele sale erau, ca pe vremea Inchiziției, arse pe rug, a celui de-al doilea război... Dar Sadoveanu, cel de după 1944, nu mai avea timp de așa ceva. Cel care scrisese Pagini basarabene îi aducea acum, prosternându-se, elogii lui
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
Buddenbrook care ar fi fost publicat abia după 40 de ani de la data scrierii și n-ar fi fost deci urmat de Muntele Magic, de Iosif și frații săi, de Dr. Faustus sau de Lotte la Weimar, ci doar de povestiri și nuvele, sau de cîte un roman scurt precum Caiet pentru..., Dimineața devreme ori Seara tîrziu, trecute prin cenzura comunistă, și poate de aceea excelînd în calități care scapă chiar cenzorului celui mai inteligent: ironie, alegorie, metaforă poetică, aluzie intertextuală
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
pe hîrtie: oameni și umbre, glasuri, tăceri." Mai greu de dedus decît înșiruirea evenimentelor istorice în lumea ficțională a romanului, e vîrsta naratorului, distanța temporală de la care povestește (care i-ar permite cititorului să distingă între vîrsta povestită și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare, alteori ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i are naratorul la sfîrșit, după cam trei ani de la întoarcerea din Germania. Poate că această indeterminare e secretul tonului poetic-reflexiv, învăluitor și totuși
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
totuși de nestrăbătut, mai mult, cartea susține ideea de a concepe întreaga literatură scrisă pînă acum ca un uriaș aparat hyper-textual. În proza postmodernă românească de dinainte de ’89, Ion Manolescu descoperă de altfel cîteva exemple convingătoare de hyper-textualitate: volumul de povestiri Efectul de ecou controlat al lui Mircea Nedelciu sau romanul colectiv Autobuzul cu însurăței. Merită citită cartea aceasta pentru că e prima replică avizată la scepticismul cu care au fost în genere primite la noi cărțile pe suport electronic. Merită iarăși
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
personală, părtinitoare, și istorie, impersonală (dar nu apersonală), și-n căutare de adevăr. În ciuda aparențelor, purtătoare de îndoieli și veșnice așezări sub semnul întrebării este istoria, cîtă vreme memoria e, dimpotrivă, teritoriul siguranței, al adevărurilor afective, dar absolute. „Poate fi povestirea vremurilor grele o formă a răzbunării asupra acestor vremuri?", se întreabă, mai mult sau mai puțin retoric, Adrian Cioroianu. Involuntar, lui îi răspunde unul din intervievații Smarandei Vultur din Memoria salvată: „Ce se amînă se răzbună.", spune el, vorbind despre
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
îi răspunde unul din intervievații Smarandei Vultur din Memoria salvată: „Ce se amînă se răzbună.", spune el, vorbind despre antisemitismul românesc interbelic, niciodată luat în discuție. Ceea ce istoria nu supune criticii e asumat pe cont propriu de memorie. Dacă însă povestirea capătă forma istoriei, asta nu înseamnă că ea se poate apăra de abuzurile memoriei: „Un principiu de drept roman, cu largă aplicabilitate în evoluția memoriei, spune că error communis facit ius - greșeala comună statornicește dreptul. Istoria nu este nici ea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
polemic reformează prejudecățile estetice și, fără a fi ostentativ în inovare, se materializează într-o reușită care poate fi citată alături de titlurile marilor critici care s-au ocupat cu această perioadă. Are avantajul de a se citi ușor, ca o povestire neîmpiedicată de excese teoretice, unde pasajul citat și analiza lui critică se întrepătrund, lăsând să se observe artistul Andrei Bodiu. Datorită distanței inevitabile dintre mentalitatea scriitorului postpașoptist și cea a cititorului de azi, am recitit "infidel" unele romane. Aceeași distanță
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
reținerea pe care o dă întotdeauna contrastul, rețete elaborate, mirosind a rafinament franțuzesc, și rețete primitive, improvizate în spirit autohton, dar nelipsite de fastul balcanic al preparării, cu gust spectaculos și amintire de neșters. Ceva boieresc e și în gestul povestirii. Plăcerea de a spune, în care ușor ghicești plăcerea de a asculta, apoi privirea ce simte bine acasă, descoperind după zeci de ani de absență că în ciuda tuturor neajunsurilor orașul nu s-a schimbat esențial. Să țină descoperirea aceasta de
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
Zamfirescu din bogata corespondență, pe care Săndulescu o consideră „una dintre cele mai relevante din literatura română", precauția construirii ipotezelor sub forma sugestiei atunci cînd datele lipsesc, preocuparea pentru descrierea evenimentului în context, toate acestea, adăugate la evidenta plăcere a povestirii, recompun nu doar un portret de scriitor, ci, în primul rînd, o epocă și alcătuiesc o metodă de a scrie biografie. Cel mai de seamă dintre meritele cărții nu ține însă de metodă, ci de stil. îl vede viu cititorul
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
frustrare socială și de exasperare, plasați amândoi în poziția veșnicului nedreptățit și ofensat, a omului excedat de câtă nedreptate i se face, adus în situația de a vedea "roșu înaintea ochilor". Nuvela titulară a cărții din 1948 - episod dintr-o povestire mai întinsă, Iubire, apărută în 1945 în revista "Viața socială" și republicată integral de Ion Cristoiu în Marin Preda - Scrieri de tinerețe, 1987, - e o narațiune cu subiect țărănesc etern, putem spune, în care doi tineri ațâțați de "glasul iubirii
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
prieten se îmbulzea, în pitorești veșminte, o lume întreagă: șeici și pașale, emiri și hani, rajahi și mandarini, preoți și călugări..." (pp. 80-81). (Re)citind Remember în lumina retrospecțiilor naratorului Crailor..., care se declară a fi și autorul nuvelei - o povestire deci tot la persoana întîi - primim, între multe altele, cîteva sugestii care adîncesc taina lui Pantazi, și anume taina identității sale sexuale. Aubrey de Vere, din relatările voit ambiguizante ale naratorului, este o ființă cu o sexualitate incertă: e desigur
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
arme adevărate, nu o simplă emblemă" (ibid.). Dar ciudatul și poate falsul Aubrey era în mod cert bogat ("... trebuia să se bucure de mari mijloace..." - "trebuia" accentuează iarăși înclinația naratorului spre reverie, spre ipoteze visătoare, înclinație care definește tonul întregii povestiri). "Sunt vise..." - așa începe Remember, pentru a se încheia, simetric, cu o revenire a noțiunii de vis în relație și cu noțiunea de lectură: un eveniment trăit se transformă cu timpul într-o amintire plutind la "hotarul dintre realitate și
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
pictați de Van Dyck și tînărul încă necunoscut și fără nume. Referința la "cuconița care copia după Mignard" poate părea un non sequitur, cu atît mai mult cu cît nu se revine la ea, nici măcar sub formă aluzivă, în restul povestirii. Dar, evident, într-o proză atît de strînsă, de îngrijită, de (re)scrisă (în vederea (re)citirii), un non sequitur este exclus. Referința parantetică la o femeie în mijlocul descrierii unui bărbat e curioasă - dar încetează poate să mai fie așa după ce
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
a tînărului scriitor la Berlin, 1904-1905, de cea de-a doua, în vara 1907; cu atît mai mult cu cît de boala grea menționată la început suferise însuși autorul în primăvara 1907, alt element autobiografic și deci accidental în economia povestirii.) Și în cazul Crailor... există, discretă, ascunsă, dar mereu bănuită, niciodată imposibilă și de aceea ațîțătoare o numerologie mateină, care se exprimă și cronologic. E important de observat că din acest ultim punct de vedere cronologia Crailor... se potrivește, se
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
suportă alegorizarea: multe se prăbușesc în "literalitatea" lor întîmplătoare, altele rezistă cu succes, se încarcă de noi sensuri și noi străluciri, se oferă seducător (re)lecturii. Scrierile lui Mateiu Caragiale intră în această din urmă categorie. În primul paragraf al povestirii, naratorul insistă asupra caracterului ei autentic, asupra faptului că e "o poveste adevărată" în ciuda senzației de vis (sau, aș adăuga eu, de pură plăsmuire) pe care o poate da. Există deci "vise ce parcă le-am trăit..., precum sunt lucruri
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în construcția narațiunii, mai ales în nuvelă, cînd o mare surpriză, care aruncă o lumină neașteptată asupra întregii narațiuni, se produce în final, uneori chiar în ultima frază sau chiar în ultimul cuvînt). Naratorul din Remember este de-a lungul povestirii creditabil - în ciuda sau poate în virtutea confuziilor posibile între realitate și vis, între percepție și halucinație, între viziune înterioară și exterioară la care dă loc povestirea sa, dar asupra cărora atrage mereu atenția, ca pentru a-l asigura pe cititor de
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în ultima frază sau chiar în ultimul cuvînt). Naratorul din Remember este de-a lungul povestirii creditabil - în ciuda sau poate în virtutea confuziilor posibile între realitate și vis, între percepție și halucinație, între viziune înterioară și exterioară la care dă loc povestirea sa, dar asupra cărora atrage mereu atenția, ca pentru a-l asigura pe cititor de luciditatea lui. Și totuși devine deodată, în final, în ultimul paragraf - după ce în numele "tainei fără sfîrșit" lasă nerezolvată indeterminarea centrală a informației în jurul căruia s-
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
lacunar și mincinos sau "halucinat" cum e, trebuie să furnizeze materialul ipotezelor. Inferențele care apelează la date extratextuale nu sunt îngăduite. Cititorul e provocat să descopere adevărul din minciună sau din iluzie: lucru care poate fi pasionant în cazul unei povestiri bine conduse. Naratorul din Remember e, cum am spus, creditabil "pînă la proba contrarie" chiar și în confesiunea lui inaugurală că-i este greu să distingă între realitate și vis; el ne asigură totuși că poate face această distincție, că
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]