2,388 matches
-
Ar fi fost cazul să izbucnesc în râs, dacă nu mi-ar fi amorțit fața. „Da“ - i-am răspuns eu scurt, așa de surprins eram. „Și noi suntem de aceeași părere.“ Apoi a scos un exemplar cu Colonelul. „Asta e poza?“ - m-a întrebat el. „Bineînțeles“ - i-am răspuns eu. „Nu bineînțeles. Asta e o copie.“ „Dar priviți textul, vă rog. Eu am scris textul.“ „E o copie“ - a spus el. „Hârtie cartonată, supraexpusă. Cine nu se pricepe la fotografii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aș fi putut boteza Gedeon, pentru că asta ar fi presupus să-l supun la o cură de slăbire temeinică. Ar fi trebuit să scot din el vreo doi saci de paie, ceea ce ar fi dăunat serios întregii afaceri. Să te pozezi cu un urs slab nu-i nici o scofală. Eram un ucenic trup și suflet. Ceea ce îi făcea mare plăcere lui Engelhard, fără să forțeze nota. Uneori mă trimitea să mă odihnesc sau sus, în bibliotecă; pentru că acolo, jos, pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fi numit-o gunoi alb dacă își lua o astfel de slujbă, așa că stătea pe acasă cât eram eu la școală și o ajuta pe mama, care nu mai părea să facă nimic. Începea să facă curățenie, dar apoi lua poza și stătea și se uita la ea sau ardea mâncarea când încerca să gătească, nici măcar nu o mirosea ca să știe când să o ia de pe aragaz. Într-o zi, tanti Mae i-a spus să stea pe verandă cât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai vedem în seara asta. L-am văzut deja că mă așteaptă și știu că nu o să mă lase să ne întâlnim. întreabă-l cine e fratele lui. Te rog nu-l lăsa să-i facă vreun rău lui Catherine.“ Poza era cam de acum zece ani. Era Clifford, cu mâna în jurul taliei unui băiat. Clifford îi zâmbea patern. Băiatul nu zâmbea. Părea că stă încordat, iar palmele îi erau întinse pe lângă corp. Avea cam zece ani; era clar cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pentru investigațiile sale. În sfârșit își putea canaliza eforturile într-o direcție concretă. Elanul însă i s-a frânt imediat ce aflase că și dintre ei dispăruse cineva. Ori poate nu? Una din tacticile răufăcă torilor era și aceea de a poza în victime. Destul de puțin probabil în cazul de față dar în nici un caz imposibil. Trebuia neapărat să mai cerceteze această ipoteză și își pusese în gând să se intereseze mai îndeaproape despre zlătari. Avea o vagă impresie că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Lunca, manuscris, p. 150. 24 Ibidem. 25 Mărturiile Floarei Călin din august 1960, înregistrate de Olimpia Bădăluță; documente aflate în posesia autorului. 26 Mărturia Marghioalei Curteanu, din 22 august 1960, înregistrată de Olimpia Bădăluță, aflată la autor. 27 Datele și „poza” mi-au fost furnizate de Huțu Vasile; o parte le-am aflat și de la Ilie Vraciu și Mihai Căținaș. *în 1906 la Școala Lunca era un cercă cultural „Vasile Alecsandri”, cu un președinte 28 Mărturia domnului Mircea Trandafir (28.V.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la loc ultimul caiet fără a-l cerceta, cînd un obiect alunecă dintre file și Îmi căzu la picioare. Era o fotografie În care am recunoscut-o pe fata care apărea În făcută arsă, făcută la parterul acelui edificiu. Fata poza Într-o grădină somptuoasă și, printre coroanele copacilor, se ghicea forma casei pe care o văzusem schițată În desenele de adolescent ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lângă ea îngenunchea o fetiță arătându-i sugarului indiferent o floare. Stând într-o poziție dominantă deasupra lor era o babă zbârcită și ciolănoasă. Aceasta era Sfânta Familie în versiunea lui Strickland. Am bănuit că pentru figurile din fundal îi pozaseră băștinașii din gospodăria lui de lângă Taravao, iar femeia cu pruncul era Ata cu primul lui fiu. Mă întrebam dacă dna Strickland are habar de realitatea acestei situații. Conversația merse înainte și eu nu puteam decât să mă minunez de tactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mai era doar scrisoarea strecurată în carnet. Mai erau și trei fotografii. Trei, lipite una lângă alta, pe ultima pagină. Și Destinat era cel care alcătuise această mică scenă de cinematograf static. În prima fotografie, recunoșteai modelul care-i pozase pictorului pentru marele portret de la intrarea în Castel: Clălis de Vincey avea aici poate șaptesprezece ani. Era imortalizată în mijlocul unei pajiști presărate cu plante umbelifere, din acelea numite popular cununițe. Tânăra râdea. Era îmbrăcată în haine de țară și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ridică și aduce o bere de la bucătărie, își umple o cană de cafea, intră din nou în dormitor și se uită la Tina. Stătea întinsă pe pat, așezată pe spate, își îndoise picioarele desfăcute, ridicase genunchii ca un model care pozează unui pictor atent, nu avea nimic indecent, unghiul din care el o privea nu-i dădea voie să-i vadă căușul atât de curat, știa că ascunzișul ăla era acolo, între pulpe, doar că el nu-l vedea acuma, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în liniște. O vede apoi pe Tina așezată pe bancă, în fața clădirii teatrului, cuminte, o vede îmbrăcându-l în pletele blonde, în apartamentul lui de la parter, o vede întinsă pe pat, goală, cu palmele deschise în sus, parcă ar fi pozat unui fotograf, abandonându-se, frumoasă prin uitare, imaginile se amestecă, nu știe de ce, cele două femei se amestecă, sunt una, Doamne!, seamănă atât de bine, Anita-Tina... — Cum ai o fată? Ai sau ai avut? — Trăiesc eu cu o fată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
stingere. Din groaza de a rămâne singur, a reușit să-și facă niște prieteni, dar, nefăcând ei parte din elita școlii, Îi folosea doar ca pe niște oglinzi ale propriei sale persoane, ca pe un public În fața căruia putea să pozeze, lucru absolut vital pentru el. Era insuportabil de singur, teribil de nefericit. Existau și câteva firișoare de consolare. Ori de câte ori Amory se cufunda În apele tristeții, vanitatea lui se lăsa ultima la fund, așa că se mai Încălzea ușor de plăcere când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să așeze structura nouă, mai convențională, a caracterului fundamental al lui Amory. Numai că nici St. Regis’, nici Amory nu aveau habar de faptul că, fundamental, acest Amory nu se schimbase deloc. Trăsăturile din pricina cărora suferise - morocăneala, tendința de a poza, lenevia, plăcerea de a face pe prostul - erau privite acum drept ceva firesc, drept excentricități recunoscute ale unui star al fotbalului american de colegiu, ale unui actor isteț și redactor al publicației The St. Regis’ Tattler. rămânea uimit constatând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
clasifica și de a identifica un tip. — Este dorința de a obține ceva definit. — Este nucleul filosofiei scolastice. Până n-am venit aici, Începusem să cred că devin excentric. Bănuiesc că era o poză. — Nu te Îngrijora, fiindcă a nu poza În nimic poate fi cea mai mare poză. Pozează... — Da? — Dar ocupă-te de lucrul imediat următor. Reîntors la colegiu, Amory a primit câteva scrisori de la Monsignor, care i-au dat prilejul să consume o hrană mai egoistă: Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de a obține ceva definit. — Este nucleul filosofiei scolastice. Până n-am venit aici, Începusem să cred că devin excentric. Bănuiesc că era o poză. — Nu te Îngrijora, fiindcă a nu poza În nimic poate fi cea mai mare poză. Pozează... — Da? — Dar ocupă-te de lucrul imediat următor. Reîntors la colegiu, Amory a primit câteva scrisori de la Monsignor, care i-au dat prilejul să consume o hrană mai egoistă: Mă tem că ți-am dat prea multe asigurări privind inevitabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
încercat o figură de striptease, cum văzuse ea în filmu cu aia care-a fost soția lu Bruce Willis. Mariana era îndrăgostită în secret de Zelea. Așa un bărbat frumos, aducea puțin cu Mișu din profil (profilul lui Mișu, că poza lu Zelea era din semiprofil), și Mariana s-a frecat un pic de portretul ăla, la radio era Baby, take off your clothes, și Mariana, tânără, a apucat-o euforia, Mișu amesteca la oală, nu lăsa pe nimeni să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
el, îl tentase toată seara cu whisky-ul care-i displăcea atât de tare. Gustul familiar îl înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse gata o sticlă și acum îi arăta lui Ovidiu poza câinelui lui, Lucky. - Lucky, Lucky! îndreptă el un damf de whisky spre fața palidă a lui nea Ovidiu, care se abținu cu greu să-l gratuleze pe Lucky cu părerea lui despre whisky. Gabrielescu, cot la cot cu camaradul american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din nou buzele și mustața în păhăruț. Și dintr-o dată, doamna Popa se puse pe bocit: - O să mi-l găsiți, nu-i așa, domnule? Îl trase de mână în dormitor, arătându-i poza cu cei doi lunatici. Doamna Popa se urcă pe pat și începu să bată cu unghia în portret. - Soțul meu, țipa ea, să mi-l găsiți! Văzând că agentul zâmbește nedumerit, aduse de pe dulap un album mare cu fotografii. - Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Agentul Smith zâmbea, muindu-și întruna buzele în păhărel. - Soțul meu! zgârie ea o nouă poză, din care un Popa tânăr făcea cu mâna, cocoțat pe o macara. - Mișu, spuse ea, făcând „țac” cu un ochi închis, adică Mișu făcuse poza. Agentul Smith zâmbi, făcu „țac”, mai zâmbi o dată că a înțeles și-și muie din nou buzele și mustața în păhăruțul pe care și-l umplu singur. - Contesa! spuse doamna Popa cu un deget ridicat, îndreptându-se spre un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și se întoarce apoi iarăși în tăcere.Din tăcere nu iese decât tăcere. Nu mă lăsa să stau atâta goală pe frigul ăsta, acum când facem economie la căldură, spune Margarethe Witkowski. Trebuie să mă gândesc mai întâi cum fac poza, fiindcă fără violență nu merge. Cocoșează‑te de durere, să zicem că ai fost bătută. Așa‑i bine, cu încetul înveți până și tu. Dac‑aș ști din ce unghi s‑o iau ca să prind totul! Chiloții trebuie să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sophiei o poză cu fratele de la Oxford în costum de scrimă și cu sabia în mână. Astăzi, Rainer scoate la iveală un cuțit de cercetaș - care, de fapt, conform destinației inițiale, este un pumnal de Hitlerjugend, scos la pensie - și pozează cu toată energia ca în fotografia cu fratele Sophiei. Poziție de atac, sau cum s‑o mai fi numind și asta, într‑o mână pumnalul, cealaltă răsucită ușor și grațios în aer. Rezultatul: jalnic. Stai, Anni, știu cu ce putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oprit. O perdea neagră mi se așternuse peste ochi și sub ea clipeau imaginile luminoase a unor flashbackuri. Prin fața ochilor mei defilau nu crâmpeie din viața mea, așa cum am auzit că se Întâmplă adesea, ci imagini cu Keiko Kataoka care poza Întocmai ca un manechin de modă. Tocmai mă gândeam că nu o văzusem niciodată dezbrăcată pe Keiko Kataoka, că am simțit o arsură atât de puternică În piciorul stâng de-ai fi zis că-mi luase foc. Ceva lipicios mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să facă verificări. Și numai dacă e cineva important. M-am întors să dau ochii cu Deubel, care făcea tot ce îi stătea în putință să arate frânt de oboseală, numai bun de dus la spital. — După ce termină fotograful de pozat cadavrul, spune-i că vreau să pozeze și cufărul cu capacul închis. Mai mult, vreau să-mi scoată pozele pe hârtie până vine personalul de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Or să-i ajute să-și împrospăteze memoria. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cineva important. M-am întors să dau ochii cu Deubel, care făcea tot ce îi stătea în putință să arate frânt de oboseală, numai bun de dus la spital. — După ce termină fotograful de pozat cadavrul, spune-i că vreau să pozeze și cufărul cu capacul închis. Mai mult, vreau să-mi scoată pozele pe hârtie până vine personalul de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Or să-i ajute să-și împrospăteze memoria. Profesorul o să ducă la Alex cufărul imediat ce acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu capacul închis. Mai mult, vreau să-mi scoată pozele pe hârtie până vine personalul de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Or să-i ajute să-și împrospăteze memoria. Profesorul o să ducă la Alex cufărul imediat ce acesta a fost pozat. — Și cu familia fetei, domnule, cum rămâne? Este Irma Hanke, nu-i așa? — Vor trebui să facă o identificare oficială, dar nu înainte ca profesorul să fi terminat cu ea. Poate chiar să o aranjeze un pic pentru mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]