1,132 matches
-
lume și despre psihic este complexă și contradictorie; a fost un reprezentant distinct al științelor naturii, un determinist care a căutat să explice mecanismele intrinsece ale reflectării senzoriale. Condițiile sociale în care a activat l-au determinat să împărtășească vederi pozitiviste, care s-au înscris pe linia gândirii kantiene. În privința dinamicii cauzale a fenomenele psihice și a suportului fiziologic neuronal al acestora a dovedit ezitare, lipsit fiind de o convingere profesională psihologică. La acea vreme Helmholtz a interpretat în variantă proprie
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
s-a opus să se subordoneze necondiționat acestei ideologii . În partea occidentală a Europei și în SUA s-au găsit suficiente rezerve și mijloace ca această criză a societății secolului al XX-lea să fie gestionată în acord cu spiritul pozitivist, cu cel acumulat recurent în istoria societății omenești în decursul mileniilor. În acest sens au rămas remarcabile ideile mai multor gânditori, unii grupați în diverse școli, tendințe sau întregi curente de gândire psihologică, cu contribuții decisive la fundamentarea ramurilor de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mai variate, de la cronici la tratate de economie, de la statistici demografice la studii de drept, jurnalistul se mișcă cu volubilitate între domenii de cunoaștere dintre cele mai diferite, tratând cu ușurință subiecte de economie, politică, drept, sociologie, filosofie etc. Dimensiunea pozitivistă a articolelor, vizibilă în numărul impresionant de date statistice, conferă autoritate demersului jurnalistic și se constituie într-o componentă esențială a arhitecturii argumentative. O mostră în acest sens oferă studiul "Rezultate ale uzurei în România": "În anul 1863 în cele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
popoarelor aflate sub dominație străină. Datele istorice se împletesc în scrisul jurnalistului cu dimensiunea idealizantă a trecutului, cu poetizarea calităților țărănimii și cu supralicitarea virtuților neamului românesc. În acest sens, o notă caracteristică a publicisticii eminesciene o constituie împletirea componentei pozitiviste cu o dimensiune beletristică, vizibilă în mitul vârstei de aur, în descrierea idilică a unor timpuri de mult apuse și în resuscitarea modelelor istorice, prin evocarea figurilor lui Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarab. Inserând tabloul epocii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acea sarcină e singura care li se va impune?"355. De la catedra publicațiilor la care colaborează, Eminescu susține adevărate prelecțiuni de filosofie, istorie, matematică, economie, statistică, iar orizontul cultural al gazetarului favorizează deschideri enciclopedice ample și infuzii impresionante de date pozitiviste. 4.4.6. Artistul Caracterul complementar al operei artistice și al publicisticii eminesciene determină contaminări reciproce între cele două domenii ale creației. În acest sens, materia densă a publicisticii încorporează aspecte de poetică artistică, elemente de narativitate și lirism, iar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele scrisului jurnalistic cultivat de Românul. După 1880, declinul publicației este evident, iar încercările de revitalizare sunt sortite eșecului. Discutând din ce în ce mai dogmatic, Românul, pierdut în amintirile sale de odinioară și nedespărțit de teoriile școlii pozitiviste, de unde plecase cugetarea celor dintâi redactori ai săi, nu mai corespundea unei epoci de mai mare libertate de gândire"491. Românul continuă să fie editat până la 2 decembrie 1915, când își încetează aparițiile. c) România liberă Cucerirea independenței de stat
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
selecția mijloacelor de exprimare, imprimă textelor direcții tematice particulare, manifestă finalități specifice, generând efecte distincte la nivelul receptării. În vreme ce ipostaza analistului politic imprimă textelor o componentă reflexivă accentuată, evidențiind refuzul înregimentării politice a gazetarului, ipostaza specialistului imprimă articolelor o dimensiune pozitivistă pregnantă, implicând recursul la surse de autoritate în domeniile abordate. Polemistul recurge la un discurs virulent, urmărind demontarea concepțiilor politice ale adversarilor astfel încât, deși pledează pentru un discurs polemic onest, Eminescu recurge el însuși în focul dezbaterilor la atacuri dure
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în Germania, în Imperiul Austriei, în Italia. Eșecul acestor mișcări 1849 Mai Alegeri pentru Adunarea legislativă 1850 Legea Falloux Moartea lui Balzac 1851 2 dec. Lovitura de stat a lui Louis Napoleon Bonaparte 21 dec. Plebiscit 1852 Auguste Comte: Catehismul pozitivist 7 nov. Restaurarea Imperiului 1854 Războiul din Crimeea 1856 Congresul de la Paris 1857 Baudelaire: Florile răului 1858 14 ian. Atentatul lui Orsini 1859 Războiul Piemontului, aliat cu Franța, împotriva Austriei Primul foraj petrolier în Statele Unite 1860 Tratat de comerț franco-englez
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care ea judecă lumea și se judecă pe sine, se înțelege și se construiește. E vorba despre un model ideal cu toată distanța față de imediat pe care un ideal o presupune , și nu despre o inginerie socială aplicată cu brutalitatea pozitivistă a totalitarismelor moderne. într-o predică germană, Meister Eckhart a reluat imaginea cetății ca analogon al omului interior, mizînd în mod fericit pe dublul sens al termenului vechi german Stat : cetate, dar și stare a sufletului. Potrivit fizicii metafizice pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
am putea deveni mai atenți la ipostaza paradoxală a divinului polar, suveran față de mișcările lumii și totodată prezent în interiorul ei sub un chip discret, slab, străin, care nu face uz de prestigiu, de putere, de categoriile pozitive și, în fond, pozitiviste ale mentalității comune. Am putea presimți, pe această linie, paradoxul Principiului eficace prin simplă prezență, acționînd fără să făptuiască, transformînd fără să intervină explicit și autoritar în țesătura lumii. Nu tocmai acesta e modul de prezență al lui Christos în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
carte a lui Daniel Ménager, aș spune că îngerii sensurilor religioase îl duceau acum pe om foarte departe, dar nu îl mai duceau altundeva. Religia devenea, treptat, parte a sistemului lumii, prețioasă ca instrument de reglaj etic și social. De la pozitivistul secol al XIX-lea încoace, acesta e principalul rol ce i se acordă de către mai toată lumea. în a doua parte a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, religia a fost, în toată Europa, naționalizată, folosită ca un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
1,5% provin din instituții. 3. 2. Teorii cu privire la devianță Funcție de modul în care sunt explicate evenimentele și circumstanțele generatoare sau favorizante de acte sau conduite deviante, teoriile asupra devianței pot fi clasificate în (Giddens, A., 2001, p. 191): * Teorii pozitiviste - includ teoriile biologice, psihologice și pe cele sociologice. * Teorii criticiste - se concentrează pe un spațiu social, cultural, istoric foarte larg. În mare parte sunt bazate pe analiza structurilor de clasă și încadrează în primul rând teoriile marxiste asupra devianței și
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
rezultat al unei turburări fiziologice. Cu inspirația artistică se întâmplă același lucru ca și cu fenomenele de mistică religioasă. Credinciosul e convins că, în extrema încordare a contemplației sau a extazului, pipăie cu întregul lui suflet strălucirea divină. Totuși, interpretul pozitivist ține să-i demonstreze că n-a fost decât prada unei iluzii. Îndeosebi viziunea mistică e un fapt atât de extraordinar, un har atât de rar încât numai cine se învrednicește de el are dreptul să ne vorbească despre asemenea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
alte lucrări ale sale și ceea ce regretăm e că aici, unde studiază pe cele estetice, nu face decât întâmplătoare referințe la cele dintâi, evitând o confruntare mai largă și mai amănunțită. Un alt autor, James-H. Leuba, cu o atitudine franc pozitivistă, se simte în stare să precizeze factorul comun al misticismului religios, al celui patologic, al celui moral, al celui științific și al celui artistic. Cercetând problema extazului la poeții englezi în raport cu extazul religios, Leuba pune următoarea concluzie: Fiecare din trăsăturile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
interesează numai raportul dintre cele artistice și cele religioase. Ceea ce e prețios să reținem e că aceste note comune între ordinea artistică și ordinea mistică le găsește nu numai un savant cu atitudine rezervată ca Henri Delacroix, sau un autor pozitivist ca James-H Leuba, dar și teologii. Henri Bremond(Henri Bremond. Priereet poesie, cap. IX ) ne servește o serie de citate, ce dovedesc că analogia dintre cele două feluri de inspirație a chemat mai întâi atenția unor savanți teologi apuseni. Astfel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt de aceeași natură? Nimic nu ne îndreptățește să tragem o asemenea concluzie, precum același mod fiziologic de producere a lacrimilor nu ne îndreptățește să confundăm cauza bucuriei cu aceea a durerii, deși amândouă, pe rând, au provocat lacrimile. Cercetătorii pozitiviști, care studiază diferitele aspecte ale misticismului, conduși de identitatea mecanismului psihologic, pe care îl observă în toate aceste manifestări, se grăbesc să tragă de aici concluzia că nu există diferență de natură între puterile care l-au pus în mișcare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
grade de intensitate. În orice caz, mai slab de artist și incompatibil mai tare de mistic. Dar noi credem că problema principală a inspirației stă tocmai în această dualitate, în acest sentiment de dominație transcendentă al subiectului extatic. Pentru psihologia pozitivistă, dominația transcendentă n-ar fi decât o iluzie, n ar fi adică decât o proiecție a inconștientului. Teoria aceasta a formulat-o William James, căutând să explice fenomenul convertirii religioase. Insul, preocupat de problema religioasă, trece mai întâi printr o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ingenios chiar decât Jung. Îl cosmtzează, îl declară „cosmotic” și îl înzestrează cu o splendidă serie de „categorii abisale”, care n-ar fi altceva decât tiparele primordiale în care zac toate formele de cultură. Să observăm însă că, dacă știința pozitivistă refuză ordinea transcendentă, pe care o declară o proiecție iluzorie a sufletului omenesc, o regiune ireală unde nu construiește decât fantezia iresponsabilă, aceeași știință nu face altceva decât să substituie transcendentului ordinea imanentă a inconștientului și să dea frâu liber
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de roman. În artist, aceste stigmate sunt imaginative. Dar în această variată facultate de stigmatizare estetică, noi vedem semnul libertății spiritului creator, pe care direct sau indirect o tăgăduiește concepția naturalistă, despre care am vorbit. Guyau, care e totuși un pozitivist, consideră determinismul mediului și al momentului drept o primejdie de trivializare a artei. În cartea sa L’art au point de vue sociologique, el recomandă îndeosebi patru izvoare de inspirație pentru a ocoli trivialul. Unul e deplasarea fanteziei din prezent
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și fără sancțiuni, recomandă călduros Biblia ca izvor de inspirație. Biblia, nu pentru înțelepciunea dumnezeiască pe care o conține, căci Guyau, profund creștin prin generozitatea inimii, e anticreștin prin rațiune, ci Biblia ca formidabilă forță literară a geniului oriental. Ca pozitivist, el combate pe Chateaubriand, înflăcăratul apologet al Geniului creștinismului, care a fecundat în măsură imensă cultura europeană, dar nu se poate abține să nu vadă că „Biblia a avut o influență literară considerabilă, mai ales asupra tuturor scriitorilor ziși romantici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cercetătorul de la M.I.T., "creativitatea" rămâne o noțiune de ordin strict biologic, pe care promotorul "cartezianismului" o explică într-o manieră cauzală, eludând caracterul de activitate "liberă"/"finalistă"/ "culturală" al limbajului și confirmând prin aceasta "incapacitatea radicală a unei concepții fundamental pozitiviste de a da seamă de creativitatea umană"83. Or, după cum a arătat Mircea Borcilă, "o asemenea poziție de principiu "reducționistă" se dovedește [...] profund inadecvată în raport cu esența limbajului, ca "activitate simbolică" sau "semnificativă", și cu specificul activităților "mintale" umane, în general
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
faustică în care era prinsă știința. El cenzurează imaginarul, înlocuindu-l cu o nouă formă a acestuia. Noua societate pe care încearcă să o descrie Bacon nu este una a vrăjitoriilor, chiar dacă cunoașterea naturii îți oferă putere, aceasta este una pozitivistă și nu magică: neacceptarea ideii magice este evidentă. O imagine magică despre noua lume poate fi luată drept injurie: La aceste cuvinte guvernatorul ne zâmbi curtenitor și ne zise că am făcut bine cerându-ne iertare pentru întrebarea pusă, deoarece
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
L�Art de b�tir leș villes (Der St�dteban..., Viena, 1889), extrage, pornind de la analiza morfologic? a unor situri urbane antice, bazele unei este-tici a formelor urbane contemporane, f?r? s? prejudicieze func?ionalitatea urban? modern?. Aceast? concep?ie pozitivist? despre patrimoniul urban � care o aminte?te pe cea a lui Viollet-le-Duc �n leg?tur? cu arhitectura � r?m�ne impregnat? de nostalgie. Problematică antimetropolitan? a cet??ii-gr?din? a englezului E. Howard (1850-1928) �?i propune s? abat? c?tre
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
unei perspective metafizice 11. La Platon exista lumea în sine, care putea fi cunoscută; odată cu Kant nu mai putem spune nimic despre lumea în sine, decât că ea există, iar ceea ce numim în mod curent lume este rezultatul activității subiectului. Pozitiviștii considerau că lumea este ceea ce poate fi confirmat de către instrumentele științei, însă și această idee și-a pierdut prestigiul, s-a dovedit că obiectivitatea științei nu poate oferi o imagine nedistorsionată a lumii. Heidegger consideră că sfârșitul metafizicii apare cu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
putea ține locul religiei vreme îndelungată, deoarece ea nu-i poate supraviețui mult timp. Religia este un mister mai mare ; poezia, un mister mai mic. Mitui religios reprezintă fundamentarea pe scară largă a metaforei poetice. De aceea, ridicându-se împotriva pozitiviștilor care "repudiază adevărul religios și adevărul poetic, considerându-le ficțiuni", Philip Wheelwright afirmă că "formula de care avem nevoie este... o formulă mito-religioasă". Un exponent englez mai vechi al acestei idei este John Dennis ; un altul, relativ recent, este Arthur
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]