7,894 matches
-
și prefăcute, a unei avalanșe, a unei căpetenii sioux sau a unor explozii devastatoare), ei bine, chiar în clipele alea, simțeam că after-shave-ul lui tata miroase ca scorțișoara și că mâna lui e tare caldă. La sfârșit, era duminică la prânz și lumina zilei (chiar și în zilele înnorate) ne orbea pe amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. Înainte să luăm troleul către casă, ne opream la o cafenea mică, lângă Carul cu bere, unde el bea o vodcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și locuri cunoscute pe filmele proaspăt developate, vorbeam vrute și nevrute (sau câte-n lună și-n stele), nu ascultam teatru radiofonic pentru copii, dar era ca și cum am fi făcut-o. Când ieșeam de-acolo se întâmpla ca în unele duminici la prânz, la ieșirea din cinematografele de pe Bulevardul Republicii: lumina zilei ori a becului de pe hol ne orbea pe amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. În lungile perioade în care tata era plecat pe șantiere (susținând că fără oameni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și, pesemne ca să mă izbăvească de toată truda și chinul meu amarnic, mi-a trimis un ditamai semnul divin în timpul somnului de după-amiază. Acest semn, căci despre semne este vorba, avea forma și conținutul unei diarei feroce. E adevărat, la prânz înghițisem pe nerăsuflate o farfurie de mazăre stricată, dar, dacă acesta, și nu altul era motivul celor ce s-au petrecut atunci, de ce, dintre toți șoimii patriei, tocmai eu am fost cel desemnat să depună mărturie pentru calitatea îndoielnică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o oliță. 10. Încurcate sunt căile domnilor Când mama, cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată, s-a grăbit să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care-și lepădaseră cizmele și dresurile de lână, amândoi erau pământii la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală pe la începutul trimestrului III, făceam pe mine, simțeam că-mi explodează vezica și nu reușeam să descui cu cheia de la gât. Am bătut la ușă minute întregi, tare, cu degetele și cu pumnul, pe urmă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apărând în cadrul ușii, cu cel mai nevinovat chip din lume. În spatele ei, s-a ivit imediat un nene scund și îndesat, desculț, în maiou și în pantaloni kaki, care-mi făcea cu mâna și-mi zâmbea. La vremea aia a prânzului (și a primăverii), când mi-era cam foame, am înțeles că războiul are fețe nebănuite, că un nou front se deschidea unde mă așteptam mai puțin (adică în bucătăria noastră) și că inamicul parașutat acolo din niște nori fictivi (doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
intensitate și o claritate de necrezut. La trezire, unul câte unul descriam amănunțit ce-am văzut în lumea aia paralelă, pe care-o botezasem cosmos. O singură dată am fost lansat pe orbită din holul sălii de mese. Așteptam cu toții prânzul, o fată cu năsuc cârn, Daniela, nu credea o iotă din descrierile mele de astronaut, iar un tip care făcea rugby, Guțanu, s-a oferit să mă propulseze în spațiu și să mă țină în brațe cât voi pluti prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din spate a început să fluture, iar când am cotit de pe aleea Băiuț, s-a dat într-o parte, cât să văd că, în extremitatea sudică a lui D 13, pe la prânz, în lumina aia limpede din aprilie, nu zbura nimeni... PAGE 1 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Filip si Matei Florian Baiuteii.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șobolan. Acestea erau cărțile interzise, ediții de buzunar cu coperte albe, publicate de Olympia Press și Obelisk Press și aduse În țară prin contrabandă, de la Paris. Aveau titluri precum Tropicul cancerului, Doamna noastră a florilor, Bărbatul cu foc În vintre, Prînzul dezgolit, Viața și iubirile mele. Cumpărătorii acestor cărți le rosteau titlurile În șoaptă. Dacă Norman cunoștea clientul, sau dacă, după ce-l măsura bine din priviri (erau numai bărbați), hotăra că e de Încredere, imediat Își scotea masca și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În spate. A luat trandafirul din cană și l-a pus pe birou. Toată dimineața a aruncat Întruna priviri către el, de parcă s-ar fi așteptat ca floarea să facă brusc ceva care să-i explice prezența acolo, apoi, după prînz, l-a aruncat În coșul de gunoi. Darul meu a avut efectul opus celui scontat. În loc de alinare, Îi provocasem lui Norman Încă o grijă În plus, și Îmi părea rău. După asta, nu i-am mai adus nici un alt cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vindem cărți pe stradă. Odată ne-am dus la film. Era Început de septembrie, o după-amiază apăsătoare, cu cerul greu și Încărcată de mirosuri. Jerry tocmai voia să iasă și deschisese deja ușa. Eu tocmai eram la masă, Îi terminam prînzul și citeam numărul de ziua trecută al ziarului Globe. A șovăit, s-a Întors și mi-a aruncat o privire ce părea să zică „Bietul Ernie, a rămas singur.” Totuși acum, cînd mă gîndesc retrospectiv, cred că a fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mașinilor Încetase și el, iar acum nu se mai auzea decît mugetul ploii. Mă simțeam agitat și deprimat și mi-am petrecut toată dimineața plimbîndu-mă tîrșîit prin prăvălie, Încoace și-ncolo, Încoace și-ncolo. Ploaia nu s-a potolit ; la prînz, cerul se Întunecase deja, și m-am hotărît să mă duc sus și să cînt. Era dificil de urcat cu Liftul și respirația grea mi se auzea amplificată de liniștea apăsătoare din jur. Lumina din cameră era diferită. Am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe trotuar. Pe lîngă ei trecea cîte un comisionar de bancă, cu țilindru pe cap și cu servieta prinsă de mînă cu un lănțișor; dactilografe și funcționari se Întorceau grăbiți spre birourile lor, de la restaurantele unde-și luaseră masa de prînz. În acest colț al Londrei nu se mai zăreau ruine; te-ai fi putut crede În timp de pace. Dacă fotografiile acelea ar trece granița, spuse domnul Prentice, am avea o mulțime de sinucideri... Cel puțin așa s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
blond trecu prin salon, înclinând din cap spre Catherine. Ea se întoarse cu spatele la mine, picioarele goale expunându-i coapsele până la pubisul durduliu, și aprecie cu șiretenie potențialul sexual al acelui tânăr. Am observat că era îmbrăcată mai mult pentru un prânz scurt cu un director de linie aeriană decât pentru a-și vizita soțul la spital. Mai târziu am aflat că fusese necăjită la aeroport de ofițerii de poliție care investigau moartea tehnicianului, soțul șoferiței. Era evident că accidentul și orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dimineața din pat, semăna cu un mecanic eficient preocupat să-și facă singur revizia: un duș rapid; urina adunată noaptea eliberată în vasul de toaletă; diafragma extrasă, reunsă și introdusă la loc (cum și unde făcea dragoste în timpul pauzei de prânz, și cu care dintre piloții și directorii liniilor aeriene?); programul de știri ascultat în vreme ce-și pregătea cafeaua... Toate acestea trecuseră acum, înlocuite fiind de un mic dar tot mai larg repertoriu al gesturilor de tandrețe și afecțiune. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la aceste morți imaginare, euforia de a fi aproape de Vaughan și de a-i accepta pe deplin logica. În mod ciudat, Vaughan rămase abătut și deprimat, indiferent la reușita sa de-a mă converti într-un discipol zelos. Pe când luam prânzul într-o cantină de pe marginea autostrăzii, el își hrănea gura înconjurată de cicatrice cu tablete de amfetamină, însă aceste stimulente nu făceau decât să-i dea probleme mai spre seară, când își revenea ușor. Își pierdea oare determinarea? Simțeam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Și ce i-ai spus? - Nimic. O să sun la poliție. - Nu, nu suna. Vorbind cu ea, am simțit cum alunec în aceeași reverie erotică în care mi se întâmpla uneori s-o interoghez cu privire la instructorul de zbor cu care lua prânzul, smulgându-i un amănunt după altul despre câte o mică întâlnire amoroasă, despre câte o partidă scurtă de sex. Mi l-am imaginat pe Vaughan așteptând-o la intersecții tăcute, apoi urmărind-o prin spălătorii și devieri de trafic, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au vestit căderea dictaturii. Apoi studioul 4 a fost invadat de «revoluționari», foști demnitari comuniști (cândva), personalități ale vieții culturale, fețe bisericești etc. Puterea era la îndemâna oricui și oricine dintre cei aflați în stradă era îndreptățit să o reclame. [...] De la prânz, în timp ce rapida ascensiune a vorbitorilor de la Televiziune părea să corecteze zicala «Românul e născut poet» în «Românul e născut orator», un grup alcătuit din Ion Iliescu, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu, Petre Roman și generalul Nicolae Militaru începea să facă acte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întâmplat niciodată la noi în trecutul apropiat. Până la revoluția din decembrie, când s-au numărat printre protagoniști, studenții n-au jucat cu adevărat un rol politic. Piața Universității a trăit represiunea încă din ziua de 21 decembrie, când, la ora prânzului, Capitala își avea cei dintâi 13 morți. La Timișoara, cu câteva zile înainte, studențimea plătise același tribut de sânge. Sute de studenți au cunoscut închisorile, bătaia și tortura. Dar brutalitatea contestării studenților, îndeosebi în presa FSN, nu poate să ne
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ceva mai mult de capul meu decât de capetele altora. Eram, fără falsă modestie, cel mai iubit copil dintr-a întâia A. Iubit de învățătoare, iubit de colegi, iubit de femeile de serviciu care spălau salele de clasă dimineața, la prânz și seara. Că eram îndrăgit nu era de mirare; buna educație primită acasă (tatăl meu era și este geograf, mama era balerină, acum este coregrafă), sutele de cărți citite, curtoazia înnăscută, inteligența sclipitoare dată de Dumnezeu mă făceau special în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
momentul în care am închis telefonul, eram din cale afară de ursuz. Dacă fratele Augustin ar fi fost în apropiere, i-aș fi mutat falca cu două etaje mai sus. Sau să vă dau alt exemplu, cel mai actual: azi-dimineață pe la prânz, când ieșeam din casă să merg la meci, m-a interpelat fratele Eugen. Eu, crezând că e un cerșetor, ceva, căci mi-a vorbit din spate, am pus mâna pe brichetă și i-am dat foc. Sigur, văzând cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac? Păi, tu ce ai crezut, că azi la prânz ați mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o găină. De fapt, compunea o poezie. Tot în aparență, Alin Ionescu era directorul fabricii de cartofi prăjiți din Brănești. De fapt, era poet. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bine, mi-am zis. O să mă bage în spital. Poate acolo o să îmi dea chiloți. 28.12. Doctorul a zis ca n-am decât o julitura la gât. Totuși mă ține patru zile la pat, din cauza unui deget degerat. La prânz, o asistentă medicală mi-a adus niște chifle și o supă. A zis că am ochi frumoși, după care mi-a supt pula. Am întrebat-o de niște chiloți. A început să plângă și a plecat. M-a vizitat Georges
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de la mama. Se acrise. L-am băut pe tot. Am găsit o cioară înghețată. Un șobolan tocmai mânca din ea. Am vomitat. Șobolanul a mâncat și voma. Și cioara. Chiloți n-am. I-am scris mamei că imi trebuie. La prânz am mâncat ciocolata. 03.01. Mă doare burta. Ciocolata. Magazionerul crede ca la sfarșitul săptămânii primeste chiloți. Să dea Dumnezeu. 04.01. Mitou a murit. Ciocolata. Asta e, dacă facem schimburi cu nemții... L-am îngropat, pământul era înghețat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]