9,158 matches
-
să-l rog personal să ne dea o mână de ajutor. Alex ieși din casă oripilat. Se vedea cât de colo că întreaga lui ființă era bulversată de cele aflate. Aproape că nu mai știa pe unde calcă. Ina rămase prăbușită în perne continuându-și plânsul, secătuită cu totul. La Miliție, colonelul Priboi îi spuse lui Alex că situația este deosebit de dificilă, e un fel de a căuta un ac într-un car cu fân. De regulă, căldărarii nu au o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a ținut să precizeze că acest caz, al nostru, e deosebit de dificil. Și apoi, e de presupus, că or fi având ei și alte cazuri. - Alex, al nostru e cel mai important! Simt că nu mai am mult și mă prăbușesc.Îți dai seama că mi-au cedat nervii, am devenit nerăbdătoare, irascibilă. În sufletul meu s-a deschis o grotă în care s-au adunat atâtea lacrimi, că dau în afară, de plină ce e. Nu mai pot, nu mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
evită întâlnirea. Alergă către Ina, cerându-i prin gesturi fără cuvinte ocrotire. Rafira ca intrată în transă, neizbutind să-și ducă la îndeplinire această pornire sufletească, pe care nici ea și nici ai ei nu și-o puteau explica, se prăbuși pe un scaun ca un arbore doborât de furtună, cu toate nădejdile spulberate. Începu să plângă în hohote. Lisandru veni lângă ea căutând s-o liniștească. - De ce plângi? De ce? - Lisandre, acesta este băiatul nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea ca pe o neînțeleasă curiozitate. Și au rămas cu gurile strâmbe când bruta de Buzat m-a Îmbrâncit cu toată puterea, rânjind samavolnic. Însă rânjetul i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut prăbușindu-mă În aceeași poziție nefirească În care mă aflam, izbindu-mă cu capul și trunchiul de platou cu un zgomot surd, Într-o verticalitate perfectă. Au rămas toți fără grai, Înmărmuriți. Nicio zgârietură, nicio sângerare, niciun vaiet. Auzeam vag și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încât tanti Valeria trebui să-l tragă repede de guler pentru a nu se dezechilibra peste el)... și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le meuuu, cum te mai rupeaaaa nenorocita aiaaa cu ciocul ei mizerabiiil... iar tu... tuuu... Se prăbuși În josul catafalcului și rămase acolo Înțepenit, zbuciumat de murmurul unui plâns surd, care stârni indignare și nedumerire printre cei veniți. Mama făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu În genunchi și, prinzându-se cu brațele de umeri, se ghemui Într-o mătanie Împietrită, pe când domnul Martin, care-l urmări pe Conte gâtuit de emoție, se prăbuși ca o marionetă fără sfori, cu sufletul spart În mii de cioburi. Iar tata, dintre florile frumoase Între care se afla Întins, risipea un surâs blând și luminos, În care Încăpeau toți cei care-l cunoscuseră vreodată. 42 Alte trei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu se mai săturau să o privească. Adulții se pierdeau și ei În marea masă a celor mici, zbierând ca apucații odată cu aceștia sau bătând din palme cu frenezie, lovindu-se armonios unul de umărul celuilalt În interpretarea vreunui cuplet, prăbușindu-se pe spate de râs ori maimuțărindu-se cum numai În copilărie o mai făcuseră. La sfârșitul reprezentației erau toți În picioare, ovaționându-l pe Grimmi. Apoi izbucniră În ropote de aplauze furtunoase, fluierând admirativ. Aclamară și păpușarul, care se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu subînțeles, Își plimbă mâna prin păr și, după un timp, hotărî că a sosit vremea să iasă În oraș. Gândul acesta Îi Împinse pe șira spinării un tren de gheață și un amestec de oroare și sublim i se prăbuși Înlăuntrul ființei. Totuși, nu ura acest sentiment nelămurit, de dulce spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape prostesc. 60 Mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de hârtie adiată de vântul serii. Persoana căreia Îi fuseseră adresate semnele ajunsese În dreptul său. Era un bărbat atletic, peste măsură de vânjos și cu fața acoperită de mult păr. Bărbatul Îl izbi violent În piept, făcându-l să se prăbușească peste un gard viu din preajmă. Se ridică răvășit, cu fața zgâriată. Nu mai văzu pe nimeni În balcon. Auzi doar niște mugete. Apoi, un glas de femeie râzând zgomotos și pierzându-se dincolo de tăcerea verticală a pereților cenușii. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zdrobesc. Tirul meu devine nimicitor. Bucăți mari din statuia Înaltă se Împrăștie zburând aiurea, bubuind fulgerător de pereți. Și o pulbere fină se risipește pretutindeni, dând consistență aerului din hol. Într-o piruetă neexecutată corect Îmi pierd echilibrul și mă prăbușesc printre cioburi, Într un nor de praf... și nu mai știu nimic. După un timp, Întredeschid pleoapele agale, buimăcit. Probabil am leșinat, caci resimt o durere Între coaste și-mi pare că am obrazul lovit. Mă ridic Încet, râzând pe sub
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce mă Înconjura. După izbituri puternice, repetate În valuri, iar și iar, patul trosnește din toate Încheieturile și geme adânc. Forța e stăpâna mea acum, ea Îmi Îmbată spiritul și-mi călăuzește pașii. După alte lovituri, aplicate cu măiestrie, se prăbușește definitiv, ca un bizon lovit violent de tomahawk-ul celui mai iscusit vânător, Într-un val de praf amestecat cu transpirația mea șiroindă, care-și aruncă stropii pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
surpriza a venit foarte aproape de finalul bătăliei, când lovitura primită - marea și fatala lovitură - am simțit-o din plin. O mișcare greșită, una doar, atât a trebuit să comit pentru a suporta, mai apoi, dezamăgirea. Imensa dezamăgire. Înfrângerea... M-am prăbușit cu o durere surdă la picior. Aveam rotula dreaptă aproape sfărâmată și, ce era mai grav, artera femurală Îmi era perforată. Ce porcărie! Fusesem atât de aproape! Atât de aproape... După un timp, am Încercat să mă ridic, dar durerea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmi era perforată. Ce porcărie! Fusesem atât de aproape! Atât de aproape... După un timp, am Încercat să mă ridic, dar durerea se amplifica, vie și necunoscută, și o slăbire grăbită a forțelor pusese acum stăpânire pe mine. M-am prăbușit din nou peste mormanul diform de lemne și boarfe, În norul de praf care mă Învăluia, unde am Întârziat o vreme, năucit. Apoi, cu mișcări din ce În ce mai greoaie, năclăit de sânge și transpirație, am Început să mă târăsc spre bucătărie. Sticla
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
milă). Am Întrebat cu un calm aparent, din colțul În care mă aflam, ce se Întâmplă, de fapt? Marian s-a Întors brusc spre mine și m-a pocnit În frunte fulgerător, cu toată forța, Înjurând printre dinți. În timp ce mă prăbușeam, am auzit-o pe Melanie țipând și i-am mai văzut ochii frumoși, minunați, invadați de o mare de lacrimi albastre. Întâlniri cu Lola Jo Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine Însuți Charles Baudelaire Plaja era foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am avut senzația că voi reuși, că mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bizare)! Lola - Lolicica, cred că te-ai amețit, drăguțo. Ea, Însă, se opri din râs și mă fixă mustrător cu privirea. Apoi, două lacrimi care nu pot ști cât erau de sincere i se desprinseră din ochii migdalați și se prăbușiră, cu zgomot stins, de masă. Ce Dumnezeu ai, Lola? am Întrebat-o nedumerit. Mi-a făcut semn că adică să o las În banii ei. De sub rochia roșie, inspirat decoltată, sânii micuți se ițeau pe jumătate, curioși. Era palidă, Lola
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că întreaga ei ființă era cuprinsă de neliniști. Nu avu tăria să suporte scena plină de fericire a celor doi, i se făcu rău. Mesenii din preajma ei alegară să-i acorde sprijin, văzând-o că era gata-gata de a se prăbuși. Ina și Alex se opriră din vârtejul dansului, veniră în grabă să vadă ce se întâmplă. Olga tremura ca o trestie bătută de vânt; devenise lividă. Din obraji îi fugise tot sângele, abia putând să articuleze câteva cuvinte: - N-am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
unele momente cheie ale nunții pentru ca evenimentul, socotit un accident nedorit, să se estompeze. Folosind butada oamenilor aflați în împrejurări nedorite, toți fură de acord că se cuvine a rechema voia bună ca: cele rele să se spele... Spre dimineață, prăbușiți de oboseală, după o lungă noapte din care nu lipsiseră nici unele nedeslușiri, mirii se retraseră. Nunta se termină în zorii celei de-a doua zi. Câțiva petrecăreți, având mâna bine lipită de pahare, prelungiseră discuțiile, glumele și buna dispoziție în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
coboare până jos, la parter, pentru a cumpăra o sticlă cu apă minerală, plată. El a întors către ea niște priviri de om turbat. Totodată, a apucat, de pe masă, primul cuțit apărut dinainte, și a lovit. Înjunghiată, mama s-a prăbușit. Înjunghietorul a învelit copilul într-o pătură, l-a luat în brațe, a escaladat fereastra și s-a aruncat în gol, cu pruncul în brațe, de la etajul al nouălea.El a murit pe loc, în impact; copilul, cu cinci ore
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dintre două culturi și două civilizații, străine, dar complementare, o inedită și inexplicabilă, aproape, sinteză. Fiecare dintre bijuteriile epice ale lui Sadegh Hedayat pare scrisă ca și cum ar fi ultima, ca și cum fragmentul ar oglindi întregul, iar acesta e gata să se prăbușească. „Mi-e teamă doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă“ (Bufnița oarbă) e semnul de recunoaștere a unei creații în care temele dominante sunt singurătatea, mizeria, obsesia morții, reincarnarea etc., iar motivele sunt tratate într-un registru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că dacă îți vezi pe un perete umbra fără cap, în anul acela mori. Înspăimântat, am intrat în casă și m-am refugiat în camera mea. De îndată, începu să-mi sângereze nasul. După ce am pierdut mult sânge, m-am prăbușit pe pat, fără cunoștință. Doica mă pansă și mă îngriji. Înainte de a mă culca, m-am examinat în oglindă. Fața mi-era răvășită, flască și cadaverică. Atât de flască, încât nu o recunoșteam. M-am urcat în pat, trăgându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Era o muzică înceată și tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă sufoc. Mă prăbușii pe pat, închizând ochii. Febra mărea obiectele și le încercuia cu un nimb. În loc să se lase în jos, tavanul se înălța, hainele mă strângeau. M-am ridicat fără să știu de ce și m-am așezat pe marginea patului. Murmuram: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se holbă de am crezut că să-i sară ochii din orbite. Mâna îi coborî de la gură până în dreptul inimii. Icni scurt: "Mi-i rău!". Imediat pe perete apăru un nou mesaj: "NU VEZI ÎN CE HAL AI AJUNS?". Se prăbuși pe fotoliu și trase un gât sănătos de cafea. Cafea își închipuia ea că ar mai fi, însă nu mai rămăsese decât zaț. Se înecă și începu să tușească cumplit. Se înroși la față, iar venele i se umflară. Se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Frumos și misterios este acest domeniu psihologic, psihicul nostru este mortarul care ajută la fixarea cărămizilor casei (vieții) pe care o construim, fără un mortar bun casa (viața) nu are nici o stabilitate și la orice adiere de vânt totul se prăbușește, sunt o mulțime de mistere care învăluie ființa umană și este dificil să cuprinzi totul. Am promis că o să intrați cu mine în tainele ființei umane și vreau să mă țin de cuvânt. Până acum am vorbit de una și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]