1,526 matches
-
domnul Anatol Vancea Voinov sună din nou, lung. Ușa se întredeschide încet, încet, cu maximă precauție. Nu e Jeny, ăsta nu e stilul ei. Nu, bineînțeles, nu e Jeny. E perechea, simetricul masculin, pacientul mototol. Un pensionar palid, timid. Livrea prăfuită, valet blând, miop, ochi de broscoi casnic. — A, dumneavoastră, da da, poftiți. Domn’ doctor n-a venit încă. Da’ vine repede domn’ Marga. Puteți aștepta. Apasă butonul, izbucnește de peste tot lumina marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
volume - totul, de la dicționare epuizate până la bestselleruri uitate sau ediții din Shakespeare legate în piele - și Tom se simțise întotdeauna în largul său într-un astfel de mausoleu de hârtie, răsfoind teancuri de cărți aruncate de alții și inspirând aerul prăfuit și vechi. Într-una din primele vizite, l-a întrebat pe Harry despre o anume biografie a lui Kafka și cei doi au început o conversație. Era una din multele discuții mărunte și, chiar dacă Harry nu era întotdeauna acolo când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și gazele, într-o zi deja rece, am o scuză excelentă pentru retragerea mai grăbită „la pachet“, unde activitatea intelectuală putea să devină mai febrilă. La noi, înainte de „utilități“ se opriseră prieteniile, telefonul conceput pentru întreținerea lor rămânea mut și prăfuit cu orele, cu zilele. Prietenii mei personali duceau între ei un fel de luptă surdă, pixul negru cu hârtia albă, niște prieteni atât de fideli, încât adormeau și se trezeau odată cu mine, totuși în alte funcții vitale nu erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un telefon și-ți spun tot ce vrei, bine? Îmi aruncă pe masa jegoasă cartea de vizită cu numărul de telefon completat cu pixul și demarează în Matizul roșu, de o culoare prea stridentă pentru orașul care pare tot timpul prăfuit.) Cu siguranță, domnul V. poate să mă înțeleagă cel mai bine, atunci când se scoală obosit de computer, trece la masa de scris, unde în graba mare nu găsește instrumentul. Măi Tudorică, face cu o mâhnire jucată, chiar așa, ziua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de opt picioare pe patru picioare. Pe el se află un set de pensule de scris, o călimară, o cană de ceai, o scrumieră și o lupă. Camera dinspre interior servește drept dormitor pentru Mao. Are pereți alb-gri și draperii prăfuite de culoarea vinului. Patul din lemn, în formă de barcă, are multe rafturi ajustabile pentru cărți. Afară, pini de trei sute de ani își întind crengile spre orizont. Dincolo de terasa din piatră de calcar, e un braț al lacului Zhong-nan-hai, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În clipa când se pregătea să-l arunce cât colo, Își aminti că celălalt Îi pândește iritarea, zâmbi și Îl așeză cu grijă pe pervazul lat de lemn negru al ferestrei. — ...Ț-am zis, toarășu’ academician, că nu e cazu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un corp moale și a aruncat-o Între mormanele de moloz care fumegă, imense, pe cerul roșu, se ridică În patru labe, e desigur un vis că merge Împiedicându-se În sârmele negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Danzig. În mijlocul mesei se ridicau fragile temple de zahăr, prin transparența cărora curgeau ape limpezi, ca să se adune apoi în bazine cu peștișori colorați, flori și candele plutitoare. Se înțelege că și vinurile vechi de Drăgășani curgeau la fel de limpezi din prăfuite sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor, în buna tradiție și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde cizma cu amândouă mâinile - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai mititel decât el, biet-soldățel - Îi văd Carpenului cizma dinspre mine, prăfuită, stropită mai Întunecat, de spumă de la barba-calului, iar sus, Încremenit, iată albastrul; iată galbenul. Roșul - dacă nu azi, atunci mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa goală. Satul și el, gol. Mă trezesc târziu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acum că toată treaba nu mai era făcută cu inima ușoară, ci devenise meschină și complicată. Privi către cer. Aerul argintiu al înserării părea că se distilează în învelișul dur de pește care se fierbea încet în fața lui, în blana prăfuită a primatelor care stăteau lângă el în copac, încă neștiind, se pare, ce comploturi și ce planuri se țeseau împotriva lor. Stăteau acolo, sporovăind, jucându-se, despăduchindu-se unele pe altele ca de obicei. Habar n-aveau ele... 23 Sechestrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
geam, ca și când s-ar fi săturat de sânge și s-ar fi luptat să iasă la lumină și la aer liber. Zece metri mai departe, împinse ușa de la pavilionul căpitanului și, pentru prima dată, soarele intră din plin în încăperea prăfuită, oprindu-se deasupra patului mare din fund, unde un corp mărunțel și slab zăcea acoperit, de asemenea, cu un cearșaf foarte alb. închise ușa în urma lui, apoi cercetă pe îndelete fiecare colț al fortului, fără să descopere nici un alt cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cealaltă, glasuri somnoroase, răsfrânte de ecoul a ceea ce părea o imensă peșteră goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase. Pasagerii ce rămăseseră fideli lungii călătorii coborau acum cu geamantanele lor ponosite de carton și se îndepărtau cu pași obosiți, blestemând orarul absurd al acelui tren matusalemic, care ajungea întotdeauna la destinație cu mai bine de șase ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să stingă focul, știind că în întunecimea pădurilor din apropiere se ascundeau franctirorii naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe care chiar și vagabonzii îl ocoleau superstițioși de când unul dintre ei murise, într-un mod foarte misterios, în noaptea când, din întâmplare, se împlineau zece ani de la distrugerea sa. Marea navă centrală nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
crapi, anexată unui sat de vacanță cu motel, piscină, terenuri de tenis, oho, o să facă ceva de vis din cloaca asta infectă. Sunt neschimbate locurile de aproape patruzeci de ani de când le știe Rafael. Aceleași, doar că mai ofilite, mai prăfuite, mai ostenite, ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești de ger. Te călești și te întărești și pe urmă începi să te părăginești. Te părăginești mai repede decât locurile. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât de des fiindcă i se pare că nu se prea lipesc de ea... N-are nimic, deh, la o adică se poate mulțumi și cu chiștoacele astea prăfuite, adunate de prin cine știe ce gunoaie și rahați de câine. În definitiv, n-ar trebui să aibă pretenții la ea, dacă el, unul, nu e în stare să se umilească până într-atât încât să se lase de fumat. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se face. În momentul acela nu eram În stare de o implicare mai serioasă de atât; eram la fel de pregătită pentru o relație mai profundă ca o femelă de Mantis religiosa. Lumina palidă a zorilor se strecura prin geamul murdar și prăfuit al lucarnei aflate deasupra capului meu. Zâmbind, m-am Întors pe partea cealaltă și am adormit. 2 Am Întârziat câteva minute la ora de gimnastică a lui Rachel. Lou, secretara, voise să-mi verifice programul pe săptămâna aceea și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o armură solidă, cu margini roșii, și capul apărat de un coif care se lățea spre ceafă asemenea unor plete desfăcute. În mână purta o torță. Ca să arate mai bine că era grăbit, apropie flacăra de un vraf de suluri prăfuite. Istoricul nu stărui, luă În mâini și la subsuoară tot ce putea să ducă, fără să Încerce să facă nici cea mai mică selecție și, atunci când scăpă manuscrisul intitulat Tainele eterne ale astrelor și numerelor, nu se aplecă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
După cum se pare, și ca să nu ne acuze cineva că am pictat totul cu vopsele din partea stângă a paletei, sunt unii care admit ipoteza că o adaptare pentru televiziune a Încântătoarei povestiri, după ce a cules-o un ziar de pe rafturile prăfuite ale memoriei colective, după ce s-au scuturat pânzele de păianjen, va putea contribui la readucerea În conștiințele debilitate ale familiilor cultul sau cultivarea valorilor imateriale de spiritualitate cu care societatea se hrănea În trecut, când materialismul meschin care domnește astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Soț și soție Capitolul unutc "Capitolul unu" În prima secundă a zilei, încă dinainte de a ști dacă este frig sau cald, bine sau rău, am văzut nisipurile întinse ale Aravei, pustii și dezolante, pe care cresc doar smocuri prăfuite și întunecate, triste ca niște corturi abandonate. Nu mai fusesem pe acolo în ultima vreme, însă el da, chiar ierinoapte se întorsese, iar acum, cu ochii nisipoși, pe jumătate închiși, îmi spune, până și în sacul de dormit, în mijlocul deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din casă. Uite covorul acela roșu, covorul copilăriei mele, cu franjuri scurți și tociți, și uite patul pe care l-am cumpărat după numeroase ezitări, cu un an în urmă, de la cuplul acela care divorțase, iar lângă el, rucsacul lui prăfuit și gol, și pe perete fotografia aceea a unei case vechi, cu acoperiș de țiglă, cu nori sprinteni plutind deasupra lui, iar eu încerc să îmi găsesc salvarea în inerția obiectelor din jur, iată, nimic nu lipsește, nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întotdeauna dezamăgiți, este doar un firicel de apă, dar cu toate acestea mie mi se pare că îi simt prezența acompaniindu-ne de undeva din dreapta noastră, asemenea unui ideal, credincios și hărțuitor, urmându-ne cu pașii lui când mlăștinoși, când prăfuiți. Ce miracole s-au petrecut aici în vremurile pomenite de Tanah, întreb eu, iar el zice, locul acesta este înțesat, mai ales în jurul Iordanului, mulți profeți bântuiau ținutul înfometați de miracole, aici a urcat Eliahu scara către cer, aici a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai strigă în toiul nopții, dar eu încă nu aud nimic, numai conversațiile șacalilor, noaptea, mai trezeau din când în când în mine un sentiment nedefinit de teamă și îngrijorare. Pe drumul acesta mă întorc acasă, printre livezi, un drum prăfuit, de țară, dezgolit de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
umilințe pe care nici un săpun nu o poate șterge, cum a plecat, s-a ridicat pur și simplu și a plecat cu rucsacul lui, ca și când ar fi un om liber, ca și când eu aș fi un sit arheologic de pe harta lui prăfuită, pe care îl poți lăsa oricând în urmă, o vale în ruină, pentru a cărei bunăvoință mi-a luat tot ceea ce îmi aparținuse, tot ceea ce crezusem că îmi aparține. Dacă aș ști unde se află, aș merge chiar acum după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]