1,456 matches
-
de noces la Abazzia pentru o lună de zile, dar n-am stat decât o săptămână. Ne-am întors o-dată cu toamna... PARTEA A PATRA? I Alaltăieri, vineri 7 septembrie, s-a produs deznodământul. Pe neașteptate, ca un trăsnet prăvălit din senin. Nici o presimțire, nici un semn, nimic nu păru că deosebește ziua aceea de celelalte, gemene, în uniformă. Toată dimineața am lucrat intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
toate acestea nu sunt prevăzute în bugetul anului curent ar fi valabilă numai atunci când comunele și oamenii ar trăi un singur an, pe când știm cu toții că anii sunt împărțiri făcute timpului de cătră oameni și că o bună chibzuire ușor prăvale cheltuieli estraordinare ale anului curent asupra veniturilor celui viitor. De-aceea constat cu părere de rău că comuna Boroseștii n-au întîmpinat cu bunăvoință intențiile onor. Ministeriu al Instrucțiunei Publice și privește școala ca un lucru de prisos. Sper însă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
m-am bătut chiar, într-o seară, cu un tinerel lăudăros. Mă lăfăiam noapte de noapte în spatele tejghelei, în lumina roșie și în praful acelui lăcaș de desfătare, mințind de înghețau apele și bând întruna fără oprire. În zori mă prăvăleam în patul, veșnic desfăcut, al prințesei mele, care se lăsa mecanic în voia plăcerii, adormind o clipă mai târziu. Apoi venea ziua, luminând blând tot acel dezastru, iar eu mă ridicam, drept și nemișcat în dimineața strălucitoare. Alcoolul și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sportsman, fără o greșală de eleganță, pe când toată atenția lui sta întoarsă înăuntru, cu grija ca nu cumva genunchiul să se încovoaie brusc din neglijența unui ligament, ca nu cumva umerii să scapete și toată păpușa de panoptic să se prăvale undeva pe loc de repaos, pe care sensibilitatea lui istovită ar fi dorit, totuși, să se poată întinde în căutarea odihnei. Maxențiu călărea cu o tensiune halucinantă ca nu cumva să se rupă armonia dintre el și cal și, astfel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și-l supune pe Sisif, precum caralii din închisorile comuniste, la o pedeapsă absurdă, la prima vedere, absurdă și perpetuă, dar definitorie, de exterminare: să urce pe coasta unui deal un cogeamite bolovan și odată ajuns pe creastă, să-l prăvale până jos pentru a-și relua iarăși, la infinit, împingerea bolovanului spre vârful gorganului. Acum, de ce am adus eu vorba despre acest personaj din legendele grecești, într-o prefață a unei cărți omagiale? Închinată unui pământean din zilele noastre! Pentru că
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
omul străzii’’, destine frânte, drame familiale anonime. Pentru Constantin Slavic scrisul a devenit un drog ce, l-a subjugat pe autorul nostru prin clasica dependență. 3o mai 2o1o Teodor Pracsiu OLARITI Chemarea izvora, parcă, din adâncul inimii munților. Și se prăvălea,în ecou repetat, către necuprinsul întins al marginilor, joase, ale acestora. De bună seamă că a fost irezistibilă, de vreme ce tânărul zvelt, frumos ca toți flăcăii de la marginile munților, i-a răspuns, prin prezență. Prin prezența, pe acel minunat pisc, situat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zilei de mâine și se îmbracă numai la trei ace, zilnic; și se plimbă, ca un erou ce este, prin buricul târgului, învârtind cârja pe mână, și fluierând a pace și a bună stare! MARELE PRIVILEGIU Momentul ’89 s-a prăvălit, peste Calistru Cășuneanu, ca un și cu un enorm privilegiu. Prin natura funcției,în comerțul acelui județ, era deținătorul unor imense valori materiale și financiare,în mâna lui aflându-se, ca într-un fel de casetă secretă, sume fabuloase. De îndată ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
văzută din stradă, Înconjurată de ziduri Înalte, de culoare albă, se afla Într-un cartier foarte frumos din Chosica. Partea din spate era lipită de munte și trăiai sub amenințarea permanentă a unor stînci uriașe ce păreau gata să se prăvălească În orice clipă și, totuși, nu cădeau niciodată. Nu degeaba plătiseră o groază de bani ca s-o Închirieze, te apucă amețeala cînd te gîndești. Avea piscină și o grădină destul de mare, cu o mulțime de copaci și chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Daniel. Arhitectul se clătină pînă la portiera mașinii, Juan Lucas Îl ajută să se urce. — Acolo o să ne Întîlnim cu toții, Îi spuse din nou, Închizînd portiera Înainte ca arhitectul să apuce să Întrebe de Susan. Taxiul porni În timp ce arhitectul se prăvălea fericit pe canapeaua din spate, sigur că acolo se va Întîlni cu ea. Intrară În ultima săptămînă de vacanță școlară. Vara era pe sfîrșite și venise vremea să se ocupe de uniforme. Ca În toți anii În perioada aceea, Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
între noi doi!“, i-am strigat. De data asta am făcut alegerile cele mai țicnite: o casă pe-o rână, un pom numai crăci uscate, un soare pipernicit pus câș într-un colț al bolții și-n schimb ditamai norul prăvălit pe acoperișul casei, dramatic ca-n La răscruce de vânturi ! Lacul l-am pus, pervers, chiar în ușă, ca locatarii, pășind afară, să nime reas că-n el pân-la gât. Cât despre șarpe, am ales de data asta animalul cel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Călătorie în abis Mă prăvălesc cu disperare în Hăul infinit. Abisul vrea să-nghită toate într-o clipă Aș vrea să cred că totul are un sfârșit Că-i ireal ce-n cugetarea mea se înfiripă. Zadarnic silesc căderii să îi pun zăgaz, M´agăț
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]
-
Ghilgal. 16. Cei cinci împărați au fugit, și s-au ascuns într-o peșteră la Macheda. 17. S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicînd: "Cei cinci împărați se află ascunși într-o peșteră la Macheda." 18. Iosua a zis: "Prăvăliți niște pietre mari la intrarea peșterii, și puneți niște oameni să-i păzească. 19. Și voi nu vă opriți, ci urmăriți pe vrăjmașii voștri, și băteți-i pe dinapoi; nu-i lăsați să intre în cetățile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
holbă la ea, încurcat. —Ai spus „recunoaștere“. Voiai să zici „recunoștință“. El se încruntă. Am folosit singularul. Semeni mult cu ea, știai? Poate că nu ești chiar la fel de drăguță. Dar semeni al dracului de tare. Un val de vertij se prăvăli asupra ei. Redresându-se, căută în geantă și scoase bilețelul. —Uită-te la chestia asta, Mark! Nu sunt singura care a avut grijă de tine. Terapie spontană. Știa că trebuia să-și revină mai mult înainte să plonjeze înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
De când s-a întâmplat accidentul, m-am întrebat: nu cumva suntem toți pe niște căi invizibile? Căi pe care ar trebui să le urmăm, fără să știm? Căi care duc într-adevăr undeva? El se încordă. Torenții răsuflării lui se prăvăleau în cascadă peste sânii ei. Nu știu, K.S. Vrei să spui că accidentul fratelui tău a fost menit să te conducă spre femeia asta? Nu pe mine. Pe el. Știi și tu cum era viața lui înainte. Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șerpuitoare cotea brusc la dreapta, plutind, apoi prăbușindu-se. Mașinile zburau libere, avântându-se în aer. Urma scrâșnetul oțelului când șasiul se izbea din nou depământ și cele trei corpuri absorbeau șocul. Motoarele scheunau, sufocându-se pe asfalt. Zgomotul se prăvălea ca un val, în timp ce șoferii ambalau în viteze mai mari. Petele din depărtare, de la baza pantei, se măreau până deveneau alte vehicule rapide, pe care mașinile din prim-plan se chinuiau să le depășească. N-aveai cum să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Daniel zâmbi. —Mersi. Nu-i nevoie. O urmări cu privirea pe chelneriță în timp ce se îndepărta. Când veni picolița să le umple paharele cu apă, Daniel spuse scuze în loc de mulțumesc. Un mare zăgaz de umilință se rupse și șuvoaie străvechi se prăvăliră peste Karin. Șira spinării i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi și clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atârnă în urmă, iar la mijloc, mica umflătură a trupului, ca o jucărie de copil suspendată între sfori. O pasăre aterizează la șase metri de postul de observație. Își scutură aripile, cu anvergura mai mare decât Weber. În spatele ei se prăvălesc alte câteva sute. Și popasul lor pe câmpul ăsta izolat e un spectacol modest, o nimica toată în comparație cu apogeurile din rezervațiile mai mari. Strigătele se adună și răsună în ecou, o singură despicătură, un cor afon care se întinde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și se chinuie să susțină această greutate, că oasele mele cedează, că le aud cum scârțâie și cum pârâie și cum în final se vor rupe. Când stau pe spate, apăsarea face să-mi amorțească picioarele și trebuie să mă prăvălesc pe-o parte. Numai așa, într-o rână, mă mai simt om sau mă rog, jumătate de om, cum bine zice cultura populară că e femeia. Jumătate de om și în același timp doi oameni, ciudată aritmetică... A. mi-a
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
ziarele cu automobile și grădinărit, cu modă celebrități violuri imigranți din Europa de Est decorațiuni interiore programe TV - s-au întors spre noi. — Și de unde sunteți dumneavoastră ? Ce dracului contează de unde sunt ? ! Sunt o mamă care-și alăptează pruncul. — Din România. Se prăvălește liniștea ca o bombă peste policlinică. — Ah, zice doamna într-un final. That explains it. Copilul începe să scâncească. Mi-a mirosit fluxul de cortizol. — Nu cred că alăptatul are ceva de-a face cu cetățenia. Dacă-i e foame
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de cuțit de pe care pământul alunecă mereu la vale. Îl duc ploile care se prăvălesc astfel peste câmpuri și peste gospodăriile oamenilor. Și toate prăbușirile astea se petrec pentru că lipsesc arborii, care, după cum vă spuneam, țineau pământul și muntele în rădăcini. Ana a aflat că Verde Împărat e grav bolnav. Ea e ferm convinsă că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Îmi plac în mod special cele două jumătăți de bătăi, mă agață vicios, inima mea tresaltă. În tranziție către cele treizeci de bătăi puternice de start, barca se mișcă mai întîi nevoită ca și cum ar vrea să se scuture de ceva, prăvălind partea de la tribord, înclinîndu-se înspre babord, dar apoi se pornește. Tragem mereu accelerînd, și fără să-mi dau seama încep să număr. Deja la douăzeci, cînd se face simțită prima durere, privesc pentru prima oară, lateral. Sîntem încă grupați, doar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp. Contracția care o ținea în picioare dispărea. O prinse în brațe pentru a nu se prăbuși. În timp ce o transporta spre canapeaua din fața cupolei transparente, își reprezentă restul navei. Cu sutele, oamenii se prăvăleau. Dacă rămăseseră întinși în momentul critic, acum, erau complet moi, cu mușchii relaxați, ca și cum orice tensiune ar fi dispărut din trupurile lor. Inima lui Leej bătea. Se lăsase atât de moale în brațele sale încât crezuse că era moartă. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ape să nu fie hăituit, tulburat, stricat și mutat dintro țară într-alta. Și trupurile lor se vor preschimba în morminte și mijloace de trecere ale tuturor celor pe care i-au ucis. Pămîntule, de ce nu te caști să-i prăvălești în crăpăturile adînci ale hăurilor și peșterilor tale fără de capăt - ascunzînd cerului priveliștea unor monștri atît de cruzi și de cumpliți? Din Caietele lui Leonardo da Vinci VLADIMIR: Ce-ai zice să ne căim? ESTRAGON: Să ne căim de ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrînd la Elite, ducîndu-se drept spre clica lui Sludden, cu mîna vîrîtă la pieptul hainei. Le-ar zîmbi din colțul gurii și și-ar scoate brusc brațul. în momentul în care Toal și McPake ar sări în picioare, i-ar prăvăli la podea dintr-o lovitură piezișă, apoi le-ar înghesui pe fete într-un colț, cu toate scîncetele lor, și le-ar sfîșia hainele. Apoi imaginea devenea confuză, pentru că fiecare dintre fanteziile lui avea tendința de a se topi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
față. Nu se observa nimic altceva în afară de lumina solară și norul lăptos, cu un singur vîrf care răsărea din el. Pîrîuri ca niște fire argintii curgeau repezi prin văile înguste, spre pantele de jos și contururile albe ale cascadelor se prăvăleau din vîrfurile stîncilor în nori. Văzu că acest vîrf nu era un simplu con, ci mai multe creste laolaltă, despărțite prin văi. Una din văi avea multe lacuri și pășuni, alta era acoperită cu păduri dese, iar prin a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]